9,098 matches
-
formativă, în sistematizările pe care le propune, fără totuși un accent puternic de viziune personală, stilistică sau de interpretare. Cât privește paternitatea lucrării, până la furnizarea probelor indubitabile că nu G. Ivașcu a scris o, rămâne în bibliografia lui. Dar marea vocație a lui George Ivașcu, pe care nimeni până azi nu știu să i-o fi contestat, a fost aceea de arhitect de publicații. Nu mă mai refer la cele dinainte de război, ci numai la Contemporanul și România literară, de care
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
dominanta atitudinii este tot ironia. Dar apare și autoironia, în atâtea rânduri, după cum apar și notele îngrijorării afectuoase pentru necazurile tânărului prieten semiexilat în satul natal din Bihor, unde trudea ca profesor cu prea mici șanse de a-și împlini vocația reală de critic literar. E preocupat de tot ceea ce întreprinde tânărul și cere mereu amănunte, stăruitor în a-i da sugestii și a-l încuraja, supunându-l unei salutare „pedagogii a speranței“, cum Simuț însuși o numește. Ceea ce surprinde, la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ca prezență proeminentă a lumii scriitoricești. Un martor de aproape al acesteia a fost cu siguranță Florența Albu, dar nu și un protagonist. A contribuit la aceasta, ce-i drept, și firea ei retractilă, nesociabilă, bănuitoare, poeta legând greu prietenii. Vocația prieteniei nu i-a lipsit, dar și-a gospodărit-o cu grijă, cu mari drămuiri. Îi displăceau afișările zgomotoase, exhibările, prețuia discreția și bu na cuviință, trăsături indisociabile, în cazul ei, de obârșia țărănească, un titlu de noblețe care i-
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
clintit, și prăbușindu-i până la urmă în ridicol. Acțiunile acestea de lichidare, Mircea Iorgulescu le ducea la capăt cu o extraordinară dexteritate tehnică, spre a vorbi astfel, dar și inspirat, pentru că, dincolo de toate, felul său de-a proceda exprima o vocație. Aceea a unei naturi de luptător. Și, atunci, cum să nu se fi gândit lumea la el în zilele febricitante de după revoluție? S-au gândit de altfel și mai târziu, distribuindu-l, imaginar, în felurite scenarii: fruntaș politic (al opoziției
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sentimentală a unei națiuni sau jurnalistul depășit de evenimente? Scriitorul genial sau omul umilit de contemporani? Creatorul de o impresionantă erudiție sau insul vânat de un șir de boli, unele moștenite? Iar geniul lui este consecința bolii sau a unei vocații tulburătoare, greu de înțeles pentru omul comun?" Sunt întrebări ce sugerează fațete ale personalității scriitorului dar și teme de elucidat pentru un critic, istoric literar sau, mai ales, un geopolitician literar, cum s-ar recomanda profesorul timișorean. Constatarea că "există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și în Bucovina, sub semnul căruia se așează copilăria și adolescența lui Eminescu, cel care "proiectează o literatură a începuturilor, încercând a defini locul Daciei în istoria lumii. "Mitul național" e cel mai puternic dintre miturile care solicită imaginația și vocația constructivă a tânărului port". Dar, odată integrat Junimii, "ceva se schimbă" în atitudinea, în manifestarea gândirii poetului: "educația filosofică ia locul celei literar-sentimentale. Nu metafora, nu epitetul capătă rol precumpănitor, ci viziunea". Dar începuturile acestei noi atitudini trebuie căutate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu, în mod paradoxal acesta fiind și momentul de apogeu al influenței catalitice". Iată, avem schițat aici un traiect
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
atât mai puțin ortodox), pe deasupra operei și chiar împotriva voinței lui. Ne place sau nu, Eminescu n-a fost un credincios creștin (deși va fi avut în comun cu creștinismul în resorturile intime ale personalității sale reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare)" (Eminescu și creștinismul, 1995). Argumente în favoarea acestei opinii prezintă tocmai analizând câteva poezii ce, de obicei, sunt reclamate a fi tipic religioase. Astfel, Răsai asupra mea, e "un soi de rugăciune" adresată Fecioarei. Răzvan Codrescu analizează comparativ atât varianta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
trecerea în revistă a modului în care a fost discutată în timp concepția doctrinară a gazetarului, exegetul punctând câteva repere în această direcție: Eugen Lovinescu, cel care considera "opera politică" eminesciană ca aparținând unui "reacționarism radical"; Șerban Cioculescu lansând ideea "vocației paralele" a lui Eminescu și evaluându-i modernitatea gazetăriei prin "prisma permanenței naționale". Apoi Gheorghe Bulgăr, George Munteanu (pledând pentru simțul istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a scriitorului este ca o făclie menită să lumineze calea cea dreaptă pentru tinerii fără prea multă experiență și șovăitori". Dimensiunea etică se situează pe primul plan, în respectarea adevărului, fără ca autorul să fie un moralist, ci un memorialist de vocație, cu echilibru și perspectivă umanistă, dominat de discreție, comprehensiune și optimist, un "spirit ponderat și armonios". Sinteza între calitățile de prozator și cele de memorialist ale sale o realizează Gane în cartea Păcate mărturisite, reluând, într-o altă viziune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
activitate, în care spontaneitatea și capacitatea sa creatoare se manifestă la maximum. Această convergență a puterilor omului spre anumite manifestări în direcția cărora el simte că se poate realiza pe sine, trăind sentimentul propriei afirmări, este ceea ce Narly înțelege prin vocație (20, p. 230). În sistemul său pedagogic, acest concept este unul fundamental; pe el este axată teoria educației personalității sub cel de-al doilea aspect al său profesiunea. Narly a încercat și o tipologie vocațională, arbitrară însă și cu totul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
societății. C. Narly a susținut necesitatea introducerii lucrului manual în liceu, ca disciplină de învățămînt obligatorie, în scopul realizării unui început de specializare. Mai mult, educația școlară trebuia să fie axată pe o meserie; învățarea acesteia implica manifestarea și împlinirea vocației. Într-o perioadă în care începuse să se vorbească despre o limitare a rolului profesorului, pedagogul român considera necesar să precizeze că se impune într-adevăr promovarea unui alt mod de organizare a activității acestuia cu elevii în spiritul celor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
putem să nu remarcăm că teama sa de "abstracțiunile" "școlii burgheze" prezenta pericolul căderii în altă extremă a practicismului îngustat prin lipsa de cultură. O astfel de poziție se explică și prin rolul pe care-l acordă elitelor oamenilor cu vocație în înfăptuirea progresului social. ,,Oamenii cu vocație" scria el "deschid calea generațiilor noi la muncă și cultură" (36 a, p. 205). În omul cu vocație se unifică și dobîndesc intensitate însușirile poporului. De aici grija pentru crearea condițiilor necesare afirmării
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de "abstracțiunile" "școlii burgheze" prezenta pericolul căderii în altă extremă a practicismului îngustat prin lipsa de cultură. O astfel de poziție se explică și prin rolul pe care-l acordă elitelor oamenilor cu vocație în înfăptuirea progresului social. ,,Oamenii cu vocație" scria el "deschid calea generațiilor noi la muncă și cultură" (36 a, p. 205). În omul cu vocație se unifică și dobîndesc intensitate însușirile poporului. De aici grija pentru crearea condițiilor necesare afirmării "oamenilor de vocație". Ceea ce surprinde, încă o dată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
astfel de poziție se explică și prin rolul pe care-l acordă elitelor oamenilor cu vocație în înfăptuirea progresului social. ,,Oamenii cu vocație" scria el "deschid calea generațiilor noi la muncă și cultură" (36 a, p. 205). În omul cu vocație se unifică și dobîndesc intensitate însușirile poporului. De aici grija pentru crearea condițiilor necesare afirmării "oamenilor de vocație". Ceea ce surprinde, încă o dată, la acest spirit atît de pătrunzător al culturii române este contradicția în care s-a aflat: dacă oamenii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
progresului social. ,,Oamenii cu vocație" scria el "deschid calea generațiilor noi la muncă și cultură" (36 a, p. 205). În omul cu vocație se unifică și dobîndesc intensitate însușirile poporului. De aici grija pentru crearea condițiilor necesare afirmării "oamenilor de vocație". Ceea ce surprinde, încă o dată, la acest spirit atît de pătrunzător al culturii române este contradicția în care s-a aflat: dacă oamenii satului trebuie crescuți exclusiv pentru sat, spiritele de vocație din acest mediu vor trebui să se mulțumească cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
aici grija pentru crearea condițiilor necesare afirmării "oamenilor de vocație". Ceea ce surprinde, încă o dată, la acest spirit atît de pătrunzător al culturii române este contradicția în care s-a aflat: dacă oamenii satului trebuie crescuți exclusiv pentru sat, spiritele de vocație din acest mediu vor trebui să se mulțumească cu manifestarea "vocației" lor în limitele satului în care s-au născut? Aceeași insistență asupra activității practice o întîlnim și în lucrarea cu caracter filosofic Personalismul energetic (1927). Potrivit acestei filosofii, în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
surprinde, încă o dată, la acest spirit atît de pătrunzător al culturii române este contradicția în care s-a aflat: dacă oamenii satului trebuie crescuți exclusiv pentru sat, spiritele de vocație din acest mediu vor trebui să se mulțumească cu manifestarea "vocației" lor în limitele satului în care s-au născut? Aceeași insistență asupra activității practice o întîlnim și în lucrarea cu caracter filosofic Personalismul energetic (1927). Potrivit acestei filosofii, în care persoana omenească ocupă locul central, personalitatea se desăvîrșește prin muncă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
munca precede personalizarea" (36 b, p. 250). Personalitate energetică este omul creator în profesia sa. La o astfel de personalitate se ajunge printr-o școală care întrunește următoarele condiții: descoperă aptitudinile de muncă ale elevilor și, pe aceasta bază, stabilește vocațiile acestora; în relația elev-educator primează grija pentru ,,trezirea inițiativei elevului" (36 b, p. 259); activitatea educativă se începe prin cultivarea aptitudinilor manuale și senzoriale; pe această bază se dezvoltă aptitudinile intelectuale; școala personalismului energetic este o școala a muncii; tipurile
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
opiniei sale privind necesitatea orientării școlii românești spre o educație întemeiată pe muncă, o educație capabilă să cultive un crez și să dezvolte capacitățile creatoare ale întregului popor. Ideea dezvoltării aptitudinilor creatoare este susținută cu noi argumente și în scrierea Vocația factor hotărîtor în cultura popoarelor (1931, ed. a II-a, 1936), unde un capitol poartă titlul "Pedagogia vocației"; deși omului de vocație îi este proprie, prin înseși datele sale ereditare, tendința spre originalitate, are și el nevoie de o școală
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un crez și să dezvolte capacitățile creatoare ale întregului popor. Ideea dezvoltării aptitudinilor creatoare este susținută cu noi argumente și în scrierea Vocația factor hotărîtor în cultura popoarelor (1931, ed. a II-a, 1936), unde un capitol poartă titlul "Pedagogia vocației"; deși omului de vocație îi este proprie, prin înseși datele sale ereditare, tendința spre originalitate, are și el nevoie de o școală care să favorizeze manifestarea și dezvoltarea aptitudinilor sale de creație. Punerea în valoare a vocațiilor individuale presupunea în
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dezvolte capacitățile creatoare ale întregului popor. Ideea dezvoltării aptitudinilor creatoare este susținută cu noi argumente și în scrierea Vocația factor hotărîtor în cultura popoarelor (1931, ed. a II-a, 1936), unde un capitol poartă titlul "Pedagogia vocației"; deși omului de vocație îi este proprie, prin înseși datele sale ereditare, tendința spre originalitate, are și el nevoie de o școală care să favorizeze manifestarea și dezvoltarea aptitudinilor sale de creație. Punerea în valoare a vocațiilor individuale presupunea în concepția acestui filosof nu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
poartă titlul "Pedagogia vocației"; deși omului de vocație îi este proprie, prin înseși datele sale ereditare, tendința spre originalitate, are și el nevoie de o școală care să favorizeze manifestarea și dezvoltarea aptitudinilor sale de creație. Punerea în valoare a vocațiilor individuale presupunea în concepția acestui filosof nu numai o nouă înțelegere a relațiilor culturii naționale cu cultura europeană, ci și o școală în stare să trezească inițiativa, spiritul de inovare. 11.2.2.2. Regionalismul și localismul educativ Pe fondul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se întemeieze pe dimensiunile cele mai profunde ale omului. Spiritul este o infrastructură" (16, p. 28); de spiritual depinde întreaga configurație a omului și a lumii sale. Potrivit concepției lui Em. Mounier, ființei umane îi este propriu un "principiu spiritual" (vocația ființei), pe care îl descoperă treptat, asigurîndu-și astfel unificarea progresivă a tuturor actelor sale și constituirea ca persoană. Cînd Em. Mounier spune, în Manifeste au service du personnalisme (1936), că persoana singură își află vocația și își creează destinul său
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este propriu un "principiu spiritual" (vocația ființei), pe care îl descoperă treptat, asigurîndu-și astfel unificarea progresivă a tuturor actelor sale și constituirea ca persoană. Cînd Em. Mounier spune, în Manifeste au service du personnalisme (1936), că persoana singură își află vocația și își creează destinul său, că nimeni nici indivizi, nici colectivitate nu-i poate uzurpa misiunea, el avea în vedere, potrivit concepției sale, faptul că omul este spirit, iar spiritul este un semn al divinității. "Soluția spiritualistă" transcende așadar lumea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]