73,760 matches
-
vaccinal pe care îl primește o persoană poate fi la vârsta de 11 sau 12 ani. Totuși, el menționează că este important pentru adulți atât să aibă imunitate, cât și să prevină transmiterea bacteriei la sugari.[17] În timp ce adulții rareori mor dacă se imbolnavesc, după ce efectul vaccinării din copilărie a dispărut, ei pot transmite bacteria unor persoane aflate la risc mult mai mare de boală severă, inclusiv deces. Pentru a reduce morbiditatea și transmiterea bacteriei, Canada, Franța, U.S. și Germania au
Tuse convulsivă () [Corola-website/Science/333908_a_335237]
-
fiu iar odată cu trecerea anilor tânărul devine un bărbat puternic și un pilot de care de succes. Aceasta conduce la confruntarea sa cu Messala în cursa de care în care Ben-Hur devine învingător. Totuși, spre deosebire de varianta din 1959, Messala nu moare în film. Ben-Hur se reunește cu mama și sora sa, care suferă de lepră dar sunt vindecați miraculos de Iisus. "Ben-Hur: O poveste despre Hristos" a înregistrat un succes important ca roman și a fost adaptat într-o piesă de
Ben-Hur (film din 1925) () [Corola-website/Science/333923_a_335252]
-
Trei ani mai târziu avea să se nască, tot în București, ultimul copil, Constanța Popescu. Petre Popescu avea să ajungă filolog, profesor universitar și diplomat în serviciul extern al României, fiind bun prieten cu ministrul de externe Grigore Preoteasa. Va muri însă ca urmare a unui evident malpraxis (o banală operație de hernie). Tatăl, Alexandru Popescu, oltean născut în comuna Bala de Sus, raionul Baia de Aramă, a muncit vreme de 60 de ani numai la C.F.R., până în anul 1944 ca acar, frânar
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
a muncit vreme de 60 de ani numai la C.F.R., până în anul 1944 ca acar, frânar și magaziner, după care s-a angajat ca secretar al Casei de Ajutor Reciproc a C.F.R., încheindu-și activitatea la vârsta de 78. A murit în 1972 la vârsta de 88 ani. Mama, Cristina Vrăgneanu, de origine sârbă (Vrăgneanu este românizarea numelui sârb Vrgović) s-a născut în comuna Vârciorova și a fost ucisă în bombardamentul american din 4 aprilie 1944, la vârsta de 49
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
Eforie” și la care au vorbit, printre alții, profesorul Iancu State Ciuboțel, ziaristul Corneliu Tălășan și țăranul Manea Strapalea. Guvernul conservator este înlocuit în martie 1907 cu un guvern liberal care înăbușă răscoala cu ajutorul armatei. Frământat de griji, Iancu Urmatecu moare, iar convoiul funerar se intersectează pe Calea Victoriei cu un coloană de furgoane ce-i ducea pe răsculați la închisoarea Malmaison, printre cei arestați aflându-se și Strapalea. După moartea lui Urmatecu, Amelica intră în stăpânirea averii, distrugând testamentul găsit în
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
îl convinge pe baronul muribund să semneze o rezoluție ministerială de încetare a anchetei pe motiv că justiția se pronunțase deja în acel caz prin însăși sentința judecătorească de adjudecare, iar "„justiția nu se înșală niciodată”". Slăbit de boală, Barbu moare în noaptea următoare. După moartea baronului, Bubi se mută cu concubina sa în casa de pe Podul Mogoșoaiei, iar femeia primește ca danie moșiile Zidurile și Gliganul. Jurubița și Gună se ocupă de administrarea averii tânărului baron, vânzând și ipotecând o
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
Frederic. În cele din urmă ei au trăit în locuri separate; Sophia a trăit la castelul Montplaisir, iar margraful a trăit în castelul Schwedt. Se pare că s-au împăcat numai atunci când soția era în stadiul terminal al bolii; a murit în brațele soțului ei. Margraful și-a recunoscut un fiu nelegitim, singurul lui urmaș de sex masculin care a supraviețuit copilăriei. Din cauza lipsei sale de moștenitori, terenuri și titlul lui au fost moștenite de fratele său mai mic, Frederic Henric
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
un fiu nelegitim, singurul lui urmaș de sex masculin care a supraviețuit copilăriei. Din cauza lipsei sale de moștenitori, terenuri și titlul lui au fost moștenite de fratele său mai mic, Frederic Henric (a domnit în perioada 1771-1788). Frederic Wilhelm a murit la 4 martie 1771, la vârsta de 70 de ani. Margraful și Sophia Dorothea au avut cinci copii:
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
recupereze trupurile. Frații s-au născut într-un sat numit Resembool în țară Amestris (アメストリス Amesutorisu),unde au locuit împreună cu mama lor Trisha. Tatăl lor, Van Hohenheim, a plecat acasă din motive necunoscute și un an mai tarziu, Trisha a murit de o boală terminală. După moartea mamei lor, frații întreabă o femeie pe nume Izumi Curtis să-i învețe mai multă alchimiei,o știință avansată în care obiectele pot fi create din materii prime, cum Edward a fost determinat să
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
Izumi Curtis (イ ズ ミ · カ ー テ ィ ス Izumi Kătisu?) Este profesorul de alchimie a lui Ed și Alphonse Elric, a fost de acord a-i instrui pe frați pentru a-și perfecționă abilitățile lor alchimice după ce a murit mama lor. Ea extinde antrenamentul lor cu un regim de filozofie, arte marțiale, si de viață pe teren. [Ch. 20]Metodele ei sunt derivate din propria ei antrenament: a fost forțată să supraviețuiască în regiunea de nord timp de o
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
compozitorul Julien Koszul, acesta este prietenul lui Gabriel Fauré. Întrucât a dirijat adesea Orchestră Națională Bordeaux Aquitaine sub conducerea lui Hans Graf, sala mare a auditoriului din Bordeaux, deschisă în ianuarie 2013, îi poartă numele în onoarea lui. Henri Dutilleux moare pe 22 mai 2013, lăsând în urmă o operă importantă, cântată în timpul vieții sale în jurul lumii, fiind considerată în unanimitate deja ca fiind clasică. Deși a primit în ianuarie 2004 demnitatea în grad de "Mare Cruce" a Ordinului Național de
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
să compenseze faptele înfiorătoare pe care le-a comis în trecut, în dorința ca nava lui să ajungă prima la planetă (uciderea membrilor echipajului care stăteau în calea ascensiunii sale, aruncarea în spațiu a cabinelor criogenice ale căror ocupanți au murit - sau, la un moment dat, uciderea deliberată a unor oameni congelați). După atacul lui Reivich, și-a transferat parțial identitatea lui Tanner, pentru a putea părăsi planeta fără a fi depistat. Finalul romanului îi pune față în față pe Tanner-Cahuella-Sky
Orașul Abisului () [Corola-website/Science/333974_a_335303]
-
unor oameni congelați). După atacul lui Reivich, și-a transferat parțial identitatea lui Tanner, pentru a putea părăsi planeta fără a fi depistat. Finalul romanului îi pune față în față pe Tanner-Cahuella-Sky, Reivich și adevăratul Tanner. În urma confruntării, ultimii doi mor, iar protagonistul rămâne în Orașul Abisului unde încearcă să corecteze nedreptățile survenite în urma Epidemiei Fuziunii. "Infinity Plus" descrie astfel romanul: „multă intrigă, multă inventivitate și mult suspans într-o dozare bine proporționată, ținute laolaltă de o intrigă inteligent structurată și
Orașul Abisului () [Corola-website/Science/333974_a_335303]
-
avea nevoie de traducători pentru corespondența sa cu otomanii și tătarii. În luna aprilie a acelui an, a fost trimis într-o delegație care urma să plătească tributul Transilvaniei către Poartă. A ajuns după mai multe luni la Adrianopol, unde murind capuchehaiaua lui Apafi în decembrie, Gherghe Brancovici i-a ținut locul până în octombrie 1664. A rămas la Adrianopol până în 1666, făcând călătorii la Constantinopol pentru a împrumuta sume de bani necesare mituirii de demnitari otomani, pentru ca în 1667 să își
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
1703 a fost mutat la cetatea Cheb din Boemia, unde i s-a alăturat și nepotul Iovan Brancovici, care l-a ajutat să țină legătura cu sârbii. Hărțuit de autorități, care i-au interzis și nepotului șederea în Cheb, a murit în cele din urmă la 19 decembrie 1711. În 1743 osemintele i-au fost mutate la Mănăstirea Cruședol.
Gheorghe Brancovici (cronicar) () [Corola-website/Science/333973_a_335302]
-
2012. După testări genetice și antropologice extinse, rămășițele lui Richard al III-lea, ultimul rege englez ucis în vreo bătălie, au fost în cele din urmă reînhumate în la 26 martie 2015. Richard al III-lea, ultimul rege din , a murit în bătălia de la Bosworth de la 22 august 1485, în timpul Războiului celor Două Roze. Trupul său a fost dus la mănăstirea Greyfriars din Leicester, unde a fost înmormântat într-un mormânt improvizat în interiorul bisericii. După , urmată de demolarea mănăstirii, mormântul lui
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
un tribunal să se implice într-o astfel de decizie. Reînhumarea a avut loc la Leicester în ziua de 26 martie 2015, cu o slujbă memorială ținută în prezența arhiepiscopului de Canterbury și a altor înalți clerici creștini. Richard a murit luptând împotriva lui Henric Tudor în 1485, în bătălia de la Bosworth, ultima mare bătălie a Războiului celor Două Roze. Poetul galez l-a creditat cu uciderea lui Richard pe Sir , un galez membru al armatei lui Henric, despre care se
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
și testat ca aparținând , care, prin deducție, trebuia să fie și haplogrupul de ADN mitocondrial al lui Richard. ADN-ul mitocondrial obținut de la Ibsen dovedea că oasele de la Mechelen nu erau cele ale lui Margaret. Joy Ibsen, ziaristă pensionară, a murit în 2008, având trei copii: Michael, Jeff și Leslie. La 24 august 2012, fiul ei, Michael Ibsen (născut în Canada în 1957, producător de mobilă astăzi activ la Londra), a dat echipei de cercetare o probă de ADN prin tușeu
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
Fiica lor este scriitoarea israeliană de limbă ebraica Shulamit Lapid, care a scris, între alte numeroase cărți, si o scriere biografica despre viața tatălui ei și despre copilăria ei la Țel Aviv - „Veulay lo hayú” (Keter 2011) David Ghiladi a murit la Țel Aviv în anul 2009, la vârsta de 100 ani și a fost înhumat la cimitirul Kiryat Shaul din acest oraș. Nepotul său,Yair Lapid este un politician, publicist și om de televiziune, deputat în Knesset și ministru de
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
continuat lupta în ciuda apelurilor comandantului german, care le cerea britanicilor să înceteze lupta și să se predea. Durrant a tras încontinuu încărcător după încărcător, refuzând să se predea chiar și după ce vedeta sa a fost abordată de germani. Durrant a murit în urma rănilor suferite. Faptele sale de arme au fost recunoscute de comandantul german al vedetei "Jaguar", iar sergentul a fost decorat postum cu Crucea Victoria. După ce grupurile de comando au debarcat, comandantul Ryder a verificat personal dacă "Campbeltown" se blocase
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
64 militari de comando), iar alți 215 au fost luați prizonieri (106 marinari și 109 militari de comando). Prizonierii au fost internați mai întâi la La Baule, după care au fost trimiși la Stalag 133 de la Rennes. Militarii care au murit au fost îngropați cu onoruri militare în cimitirul din Escoublac-la-Baule, la 13 km de Nazaire. Ca o recunoaștere a eroismului demonstrat în luptă, au fost acordate 89 de decorații participanților la raid. Printre acestea se numără cinci Cruci Victoria acordate
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
decembrie 1544 - 18 decembrie 1577) a fost moștenitoarea lui Maurice, Elector de Saxonia și a soției acestuia, Agnes de Hesse, care a fost fiica cea mare a lui Filip I, Landgraf de Hesee. Singurul fiu al lui Maurice, Albert, a murit în copilărie. Anna a fost a doua soție a lui Wilhelm de Orania. Anna s-a născut și a murit la Dresda. Averea ei a atras mulți pețitori; înainte de propunerea Casei de Orania în 1560 au existat negocieri cu casa
Anna de Saxonia (1544-1577) () [Corola-website/Science/333989_a_335318]
-
care a fost fiica cea mare a lui Filip I, Landgraf de Hesee. Singurul fiu al lui Maurice, Albert, a murit în copilărie. Anna a fost a doua soție a lui Wilhelm de Orania. Anna s-a născut și a murit la Dresda. Averea ei a atras mulți pețitori; înainte de propunerea Casei de Orania în 1560 au existat negocieri cu casa regală suedeză. Ea a acceptat propunerea lui Wilhelm de Orania și s-au căsătorit la 25 august 1561. După decesul
Anna de Saxonia (1544-1577) () [Corola-website/Science/333989_a_335318]
-
12 aprilie 1546) Anna a rămas singurul copil al părinților ei și a fost în special iubită și răsfățată de mama ei. Umărul Annei era deformat și ea a mers cu un schiopatat. La 11 iulie 1553, tatăl ei a murit lăsându-l pe fratele lui mai mic, August (1526-1586), la conducerea electoratului. După doi ani mama Annei s-a recăsătorit cu Ducele Johann Friedrich al Saxoniei de Mijloc (1529-1595). La 4 noiembrie 1555, la șase luni după cea de-a
Anna de Saxonia (1544-1577) () [Corola-website/Science/333989_a_335318]
-
mai mic, August (1526-1586), la conducerea electoratului. După doi ani mama Annei s-a recăsătorit cu Ducele Johann Friedrich al Saxoniei de Mijloc (1529-1595). La 4 noiembrie 1555, la șase luni după cea de-a doua căsătorie, mama ei a murit. Orfană la vârsta de 11 ani, Anna s-a mutat la cea mai apropiată rudă de la curtea Dresdei, unchiul ei August și soția acestuia, Anne a Danemarcei și Norvegiei, unde a fost adesea nefericită și singură. A fost descrisă ca
Anna de Saxonia (1544-1577) () [Corola-website/Science/333989_a_335318]