72,993 matches
-
iar celelalte magistrale de date deserveau dispozitivele periferice. Pe PDP-1, ciclul memoriei era de 5 microsecunde; astfel, majoritatea instrucțiunilor aritmetice durau 10 microsecunde ( de operații pe secundă) deoarece majoritatea operațiilor durau cel puțin două cicluri de memorie: unul pentru aducerea instrucțiunii, celălalt pentru aducerea operanzilor. În timpul celei de-a doua generații, au început să fie folosite din ce în ce mai mult terminalele la distanță, adesea sub formă de mașini teletype. Conexiunile telefonice furnizau viteză suficientă pentru primele terminale la distanță și permiteau o separare
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
literatura rabinică clasică, în special în Mișna și Talmud ("Legea orală"), și codificată în Mișné Torá sau Șulhan Aruh ("Codul de drept" evreiesc.) Halahá este un ghid pentru toate aspectele legate de viața umană, atât fizice, cît și spirituale. Legile, instrucțiunile și opiniile expuse in Halaha acoperă o mare varietate de situații și principii, în încercarea de a realiza ceea ce este implicit de porunca biblică de a "fi sfânt cum Eu Dumnezeul tău, sunt sfânt". Acestea se referă la calea cea
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]
-
care se știa la acea vreme că avea să dureze foarte mult—pentru a demonstra fiabilitatea mașinii—verificând fiecare număr întreg de la 2 − 1 în jos, întrucât împărțirile se implementau ca scăderi repetate ale divizorului. Programul era format din 17 instrucțiuni și a rulat timp de 52 minute înainte de a ajunge la răspunsul corect, , după ce SSEM efectuase 3,5 milioane de operații. În 1936, matematicianul Alan Turing a publicat o descriere a ceea ce a devenit cunoscut ca mașina Turing; aceasta era
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
era un concept teoretic, nu un proiect al unei mașini, prin care Turing își propunea să exploreze limitele calculabilității automate. Turing nu-și imagina o mașină fizică, ci o persoană pe care a denumit-o „calculator”, și care acționa conform instrucțiunilor citite de pe o bandă de pe care se puteau citi și scrie, secvențial, simboluri pe măsură ce banda se mișca prin fața unui cap de citire. Turing a demonstrat că dacă se poate scrie un algoritm care să rezolve o problemă matematică, atunci o
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
memorie cu acces aleator de 32 de cuvinte de 32 de biți, un al doilea pentru un registru acumulator pe 32 de biți, în care se stocau temporar rezultatele intermediare ale unui calcul, și un al treilea pentru a stoca instrucțiunea curentă împreună cu adresa sa de memorie. Un al patrulea tub catodic, lipsit de electronica de stocare a datelor pe care o aveau celelalte trei, era utilizat ca dispozitiv de ieșire, capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
datelor pe care o aveau celelalte trei, era utilizat ca dispozitiv de ieșire, capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți erau nefolosiți. Arhitectura cu un singur operand însemna că al doilea operand implicit al fiecărei instrucțiuni era în acumulator
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
o aveau celelalte trei, era utilizat ca dispozitiv de ieșire, capabil să afișeze șablonul de biți al oricărui tub catodic de stocare selectat. Fiecare cuvânt de RAM pe 32 de biți putea conține fie date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți erau nefolosiți. Arhitectura cu un singur operand însemna că al doilea operand implicit al fiecărei instrucțiuni era în acumulator; instrucțiunile programului specificau
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
date, fie o instrucțiune. Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți erau nefolosiți. Arhitectura cu un singur operand însemna că al doilea operand implicit al fiecărei instrucțiuni era în acumulator; instrucțiunile programului specificau doar adresa datelor din memorie. Un cuvânt din memoria calculatorului putea fi scris, citit sau reîmprospătat în 360 microsecunde. Execuția unei instrucțiuni dura de patru ori mai mult decât accesarea unui cuvânt din memorie
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
Într-o instrucțiune, biții 0-12 reprezentau adresa de memorie a operandului, iar biții 13-15 reprezentau codul operației; restul de 24 biți erau nefolosiți. Arhitectura cu un singur operand însemna că al doilea operand implicit al fiecărei instrucțiuni era în acumulator; instrucțiunile programului specificau doar adresa datelor din memorie. Un cuvânt din memoria calculatorului putea fi scris, citit sau reîmprospătat în 360 microsecunde. Execuția unei instrucțiuni dura de patru ori mai mult decât accesarea unui cuvânt din memorie, ceea ce dădea o viteză
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
cu un singur operand însemna că al doilea operand implicit al fiecărei instrucțiuni era în acumulator; instrucțiunile programului specificau doar adresa datelor din memorie. Un cuvânt din memoria calculatorului putea fi scris, citit sau reîmprospătat în 360 microsecunde. Execuția unei instrucțiuni dura de patru ori mai mult decât accesarea unui cuvânt din memorie, ceea ce dădea o viteză de aproximativ 700 de instrucțiuni pe secundă. Memoria principală era reîmprospătată în permanență, proces care dura 20 milisecunde, fiecare dintre cele 32 de cuvinte
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
datelor din memorie. Un cuvânt din memoria calculatorului putea fi scris, citit sau reîmprospătat în 360 microsecunde. Execuția unei instrucțiuni dura de patru ori mai mult decât accesarea unui cuvânt din memorie, ceea ce dădea o viteză de aproximativ 700 de instrucțiuni pe secundă. Memoria principală era reîmprospătată în permanență, proces care dura 20 milisecunde, fiecare dintre cele 32 de cuvinte trebuind să fie citit și apoi reîmprospătat pe rând. SSEM reprezenta numerele negative în complement față de doi, ca și majoritatea calculatoarelor
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
cele negative aveau unu. Astfel, numerele ce puteau fi reprezentate pe un cuvânt de 32 de biți erau de la −2 până la +2 − 1 (în zecimal, de la − până la +). Setul de intrucțiuni pe trei biți al lui SSEM permitea maximum 8 (2) instrucțiuni diferite. Spre deosebire de convenția modernă, spațiul de stocare al mașinii era aranjat cu cifrele cel mai puțin semnificative la stânga; astfel, numărul zecimal 1 era reprezentat pe trei biți ca "100", și nu ca "001". Operațiunile negative ale SSEM erau cauzate de
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
decât scăderea. Se considera că nu este necesară construirea unui sumator înainte de începerea testării, întrucât adunarea putea fi ușor implementată prin scădere, și anume formula 1 poate fi calculat ca formula 2 Deci adăugarea a două numere, X și Y, necesită patru instrucțiuni: Programele se introduceau în formă binară prin trecerea peste fiecare cuvânt de memorie pe rând, și utilizarea unui set de 32 de comutatoare drept dispozitiv de intrare pentru a seta valoarea fiecărui bit al fiecărui cuvânt fie la 0, fie
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
de comutatoare drept dispozitiv de intrare pentru a seta valoarea fiecărui bit al fiecărui cuvânt fie la 0, fie la 1. SSEM nu avea cititor de cartele perforate. Pentru acest calculator au fost scrise trei programe. Primul, constând din 17 instrucțiuni, a fost scris de Kilburn, și a rulat la 21 iunie 1948. A fost proiectat pentru a găsi cel mai mare divizor al numărului 2 () încercând fiecare număr intreg de la 2 − 1 în jos. Împărțirile erau implementate ca scăderi repetate
Manchester Small-Scale Experimental Machine () [Corola-website/Science/315413_a_316742]
-
mecanism de stocare read-only a programelor utilizând tablourile funcționale ca ROM de program, o idee inclusă în patentul ENIAC și propusă independent de Dr. Richard Clippinger de la BRL. Dick Clippinger s-a consultat cu John von Neumann asupra setului de instrucțiuni. Clippinger gândea o arhitectură cu 3 adrese în vreme ce von Neumann o arhitectură cu o adresă, mai simplu de implementat. Trei cifre ale unui acumulator (6) erau utilizate drept contor program, un alt acumulator (15)era cel principal, un al treilea
ENIAC () [Corola-website/Science/315414_a_316743]
-
depinde atât de istoria familiei sale cât și de stilul său de viață. Informația genetică e conținută într-o moleculă lungă numită ADN care e copiată și moștenită din generație în generație. Trăsăturile se găsesc în ADN sub forma de instrucțiuni pentru construirea și funcționarea unui organism. Aceste instrucțiuni sunt conținute în segmente de ADN numite gene. ADN constă dintr-o secvență de unități simple, iar ordinea acestor unități „scrie” instrucțiunile într-un cod genetic. Situația e similară cu a literelor
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
de stilul său de viață. Informația genetică e conținută într-o moleculă lungă numită ADN care e copiată și moștenită din generație în generație. Trăsăturile se găsesc în ADN sub forma de instrucțiuni pentru construirea și funcționarea unui organism. Aceste instrucțiuni sunt conținute în segmente de ADN numite gene. ADN constă dintr-o secvență de unități simple, iar ordinea acestor unități „scrie” instrucțiunile într-un cod genetic. Situația e similară cu a literelor care, într-o anumită ordine, compun cuvintele unui
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
în generație. Trăsăturile se găsesc în ADN sub forma de instrucțiuni pentru construirea și funcționarea unui organism. Aceste instrucțiuni sunt conținute în segmente de ADN numite gene. ADN constă dintr-o secvență de unități simple, iar ordinea acestor unități „scrie” instrucțiunile într-un cod genetic. Situația e similară cu a literelor care, într-o anumită ordine, compun cuvintele unui text. Organismul „citește” înșiruirea acestor unități și decodifică instrucțiunea. Nu toate genele pentru o anumită instrucțiune sunt identice. Diferitele forme ale unui
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
ADN constă dintr-o secvență de unități simple, iar ordinea acestor unități „scrie” instrucțiunile într-un cod genetic. Situația e similară cu a literelor care, într-o anumită ordine, compun cuvintele unui text. Organismul „citește” înșiruirea acestor unități și decodifică instrucțiunea. Nu toate genele pentru o anumită instrucțiune sunt identice. Diferitele forme ale unui tip de genă se numesc alele ale acelei gene. De exemplu, o alelă a unei gene care determină culoarea părului poate conține instrucțiunea de a produce o
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
simple, iar ordinea acestor unități „scrie” instrucțiunile într-un cod genetic. Situația e similară cu a literelor care, într-o anumită ordine, compun cuvintele unui text. Organismul „citește” înșiruirea acestor unități și decodifică instrucțiunea. Nu toate genele pentru o anumită instrucțiune sunt identice. Diferitele forme ale unui tip de genă se numesc alele ale acelei gene. De exemplu, o alelă a unei gene care determină culoarea părului poate conține instrucțiunea de a produce o mare cantitate de pigment pentru un păr
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
acestor unități și decodifică instrucțiunea. Nu toate genele pentru o anumită instrucțiune sunt identice. Diferitele forme ale unui tip de genă se numesc alele ale acelei gene. De exemplu, o alelă a unei gene care determină culoarea părului poate conține instrucțiunea de a produce o mare cantitate de pigment pentru un păr negru, pe când o altă alelă ar putea conține o versiune alterată a acestei instrucțiuni, astfel că nu se produce deloc pigment și părul este alb. Mutațiile sunt evenimente aleatorii
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
acelei gene. De exemplu, o alelă a unei gene care determină culoarea părului poate conține instrucțiunea de a produce o mare cantitate de pigment pentru un păr negru, pe când o altă alelă ar putea conține o versiune alterată a acestei instrucțiuni, astfel că nu se produce deloc pigment și părul este alb. Mutațiile sunt evenimente aleatorii care modifică secvența unei anumite gene și deci creează a nouă alelă. Mutațiile pot produce o nouă trăsătură, de exemplu schimbând o alelă pentru păr
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
de la mamă. Efectele acestei amestecări depind de tipurile de gene (alelele) care ne interesează. Dacă tatăl are două alele care specifică ochi verzi iar mama are două alele care specifică ochi căprui, toți copiii lor vor primi două alele specificând instrucțiuni diferite, una pentru ochi verzi și una pentru ochi căprui. Culoarea ochilor acestor copii va depinde de modul în care cele două alele funcționează împreună. Dacă o alelă își impune instrucțiunile față de cealaltă, ea se numește alelă "dominantă", iar alela
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
căprui, toți copiii lor vor primi două alele specificând instrucțiuni diferite, una pentru ochi verzi și una pentru ochi căprui. Culoarea ochilor acestor copii va depinde de modul în care cele două alele funcționează împreună. Dacă o alelă își impune instrucțiunile față de cealaltă, ea se numește alelă "dominantă", iar alela care cedează se numește alelă "recesivă". În cazul unei fiice cu alele pentru căprui și verde, căprui este dominant și ea va avea ochi căprui. Totuși, alela pentru culoarea verde este
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
celulă e ca o fabrică foarte complexă în miniatură, care poate produce toate piesele necesare pentru a realiza o copie a ei însăși, ceea ce se petrece când celula se divide. În celule există o diviziune a muncii simplă: genele furnizează instrucțiunile iar proteinele execută aceste instrucțiuni - cum ar fi construirea unei noi copii a celulei sau repararea defectelor. Fiecare tip de proteină e un specialist care face un singur lucru, așa că dacă o celulă are nevoie să facă ceva nou ea
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]