73,403 matches
-
întâiul născut, CONSTANTIN, sorbise tot cea avea mai de preț din fântâna părintească de la Damian. Părea, întrucât al doilea născut, Florin, deși se încumetase s-o ia în răspăr pe același drum (spinos) al Poeziei, primind și el binecuvântarea marelui poet, ADRIAN PĂUNESCU, contrar și dintr-o dată, și-a întors carul creației pe alt tărâm, tot atât de tulburător, cel al picturii! Onestitatea profesională ne îndeamnă să reținem, din obsesia existențială a pictorului, «Tripticul crucilor de răstignire». Ele, crucile, nu divulgă teluricul damnării
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
întru pictură, grafică și desen. În cele ce face, Dumnezeu are chip, limbaj și acces la eternitatea omului. Florin Preda-Dochinoiu este apropierea mea de îngeri, libertate și ființa întru sinea sa.” Ion Popescu Tg.Jiu, iulie l998 “Florin Preda este poetul culorilor.” Dinu Săraru București, 23 mai 1998 “Lucrările lui Florin Preda-Dochinoiu mi-aduc aminte de felinarele albastre ale tuturor gărilor prin care am trecut și în care am visat să mă aștepte câte o iubită despre care nu știam nimic
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
pe care, din când în când, zeii îl dau muritorilor. Domnul Florin Preda-Dochinoiu este un ales iar lupta Domniei-Sale cu taina culorilor rodește adesea miraculos, înfățișându-l ca un artist remarcabil. Aflu cu uimire că fratele Domniei-Sale este un minunat poet, răspânditor de metafore, ca un nobil grav, și - mai mult - întâlnesc lucrări surprinzătoare ale fiului său. Cum s-ar zice, o familie hăruită (dăruită) de zei, un miracol. Miracolele se cer crezute și respectate. Ceea ce fac semnând cu admirație și
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
intens că te afli în preajma unui artist autentic, care știe să găsească semnificația majoră a vieții.” Romulus Turbatu Craiova, aprilie 1994 “Florin Preda-Dochinoiu este un oltean get-beget, iar în ființa Domniei sale lupta se dă între cuvânt și culoare. Pictorului, graficianului, poetului Florin Preda-Dochinoiu nu îi lipsesc nici spiritul de geometrie, nici acela de finețe, adică este un spirit neliniștit, profund și subtil. La clipa de față pare să fi învins Pictorul asupra Poetului, deși nu reușesc să văd bine de prea
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
se dă între cuvânt și culoare. Pictorului, graficianului, poetului Florin Preda-Dochinoiu nu îi lipsesc nici spiritul de geometrie, nici acela de finețe, adică este un spirit neliniștit, profund și subtil. La clipa de față pare să fi învins Pictorul asupra Poetului, deși nu reușesc să văd bine de prea multă lumină cu care Dumnezeu i-a încărcat aura talentului rar.” Romulus Iulian Olariu Motru, 7 iulie 1999 Dacă Camil Petrescu vedea idei și le transpunea în litertură, în grafică Florin vede
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
(în ebraică:שאול כרמל, numele la naștere: "Saul Croitoru", n. 6 iulie 1937, Ștefănești, Botoșani, Regatul României - d. 31 martie 2011) a fost un poet israelian de limbă română, născut într-o familie de evrei din România. Din partea mamei, era urmașul unei familii de cântăreți evrei, bunicul său Reb Yosele Shapira fiind cunoscut ca „hazan” (cantor). După ce a absolvit Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani
Shaul Carmel () [Corola-website/Science/331712_a_333041]
-
satirizează François Rabelais în "Pantagruel". Scriitorul consideră că în franceză exprimarea poate fi tot atât de nuanțată, fiind totodată înțeleasă de un public mult mai larg. Este și părerea retoricianului și poetului Pierre Fabri, dar cel care teoretizează pe larg ideea este poetul Joachim du Bellay. În "La Deffence et Illustration de la Langue Francoyse" (Apărarea și preamărirea limbii franceze) (1549), manifestul școlii literare a Pleiadei, acesta preconizează totodată îmbogățirea limbii prin crearea de termeni noi și împrumuturi din limbi străine (în special latina
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
manifestul școlii literare a Pleiadei, acesta preconizează totodată îmbogățirea limbii prin crearea de termeni noi și împrumuturi din limbi străine (în special latina și greaca) și din idiomuri de pe teritoriul Franței, cu condiția ca împrumuturile să fie adaptate limbii franceze. Poetul Pierre de Ronsard caută să demonstreze justețea acestor idei scriind epopeea "La Franciade" (1572). În atitudinea față de celelalte idiomuri în afară de franceză, există două tendințe. Unii, ca Du Bellay, Ronsard și Michel de Montaigne acceptă ideea ca franceza literară să fie
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
(n. 8 decembrie 1928, Reșița) este un scriitor, eseist, profesor, om politic și poet român. s-a născut la Reșița (jud. Caraș-Severin) la 8 decembrie 1928 dintr-o veche familie de intelectuali. Bunicul după tată, doctor în drept, magistrat, bunicul după mamă pictor și profesor de latină și desen. Tatăl, Ștefan, funcționar de bancă
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
proprie ca să urce treptele învățăturii. Școala elementară la Reșița, liceul la Caransebeș și Timișoara (1939-1947). Licențiat în litere și filosofie. A studiat la Universitatea din Cluj (1947-1948) și la Universitatea din București (1948-1949), avându-i ca profesori și mentori pe poetul Lucian Blaga și filosoful D.D. Roșca, respectiv pe criticul George Călinescu și esteticianul Tudor Vianu. În 1947 înființează alături de A.E. Baconsky, Cenaclul literar „Poezia nouă”, al cărui secretar devine. Între 1949-1954 îl găsim ca bursier al statului român la
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
Baconsky, Cenaclul literar „Poezia nouă”, al cărui secretar devine. Între 1949-1954 îl găsim ca bursier al statului român la Institutul de literatură „Maxim Gorki” din Moscova. În 1992 a absolvit un curs de specializare postuniversitară la Universitatea din Cleveland (Ohio). Poet, scriitor, eseist, profesor. A fost reporter și marinar, agricultor și profesor al unei noi discipline: ecosofia, poet, prozator și pedagog la o școală de socotitori, militant pentru ecumenismul monoteist, director de reviste, globe-trotter, colecționar și restaurator de icoane vechi, realizator
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
român la Institutul de literatură „Maxim Gorki” din Moscova. În 1992 a absolvit un curs de specializare postuniversitară la Universitatea din Cleveland (Ohio). Poet, scriitor, eseist, profesor. A fost reporter și marinar, agricultor și profesor al unei noi discipline: ecosofia, poet, prozator și pedagog la o școală de socotitori, militant pentru ecumenismul monoteist, director de reviste, globe-trotter, colecționar și restaurator de icoane vechi, realizator de filme TV, președinte de partid politic, șomer (1982-1990). Din 1954 participă alături de George Ivașcu la relansarea
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
Neruda și Omar Lara în spaniolă, Oskar Pastior în germană, Franyo Zoltan și Balogh Iozsef în maghiară, Melike Roman în turcă, Shlomo David în ivrit, O. Gurigan în esperanto etc. La rândul său a tălmăcit pentru prima oară în românește poeți polonezi ca T. Roziewic, Cz. Milosz, greci ca Iannis Ritzos, M. Ludemis, T. Livaditis, turci ca Nazim Hikmet etc. Centrul Biografic Internațional de la Cambridge și Institutul Biografic American au inclus biografia lui Toma George Maiorescu în importante cărți de referință
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
limba ucraineană: Tatiana Nakonecinaia, „Micuța Margo” și „Aventurile duhului casnic Tioma”, Ed. Lumină, 2012. „Literaturno-hudojestvennyi dialog” („Dialog literar-cultural”), monografie colectivă sub egida Academiei de Stiinte Rusiei și a Institutului de Literatură și Arta „M.O.Auezov”; cap. „Orientalismul în creațiile poeților și artiștilor basarabeni”, Almaty, 2008, p. 116-122; „Vremena i duhovnosti” („Timpuri și spiritualitate”), monogafie colectivă, volum de articole științifice, cap. „Renaștere poetica (Poezia Moldovei)”, Kazahstan, Almaty, Ed. Ardă, 2010, p. 260-268; „Noveișaia zarubejnaia literatura” („Literatura mondială contemporană”), monografie internațională, cap
Miroslava Metleaeva () [Corola-website/Science/331788_a_333117]
-
și antologie de traduceri din literatura basarabeana, Ed. Profesional Service, 2014, 791 p. Constantin Noica, „Șesți boleznei sovremennoi duhovnosti” („Șase maladii ale spiritului contemporan”), Ed. Bibliotheca (România, Târgoviște), 2012; „Târgoviște - Chișinău - Sankt-Petersburg”, antologie cu traducerea în rusă a 24 de poeți din Târgoviște și a 20 de poeți din Chișinău, Ed. Bibliotheca, 2012, ed. a doua - 2013; traduceri din poezia poetului bucovinean Ilie Motrescu, în revista de limba rusă „Mosty” din Frankfurt-pe-Main, 2013, nr. 37, p. 295-302; traduceri din poezia semnată
Miroslava Metleaeva () [Corola-website/Science/331788_a_333117]
-
Ed. Profesional Service, 2014, 791 p. Constantin Noica, „Șesți boleznei sovremennoi duhovnosti” („Șase maladii ale spiritului contemporan”), Ed. Bibliotheca (România, Târgoviște), 2012; „Târgoviște - Chișinău - Sankt-Petersburg”, antologie cu traducerea în rusă a 24 de poeți din Târgoviște și a 20 de poeți din Chișinău, Ed. Bibliotheca, 2012, ed. a doua - 2013; traduceri din poezia poetului bucovinean Ilie Motrescu, în revista de limba rusă „Mosty” din Frankfurt-pe-Main, 2013, nr. 37, p. 295-302; traduceri din poezia semnată de Leonard Tuchilatu, „Rapsodie”, Prut internațional, Chișinău
Miroslava Metleaeva () [Corola-website/Science/331788_a_333117]
-
maladii ale spiritului contemporan”), Ed. Bibliotheca (România, Târgoviște), 2012; „Târgoviște - Chișinău - Sankt-Petersburg”, antologie cu traducerea în rusă a 24 de poeți din Târgoviște și a 20 de poeți din Chișinău, Ed. Bibliotheca, 2012, ed. a doua - 2013; traduceri din poezia poetului bucovinean Ilie Motrescu, în revista de limba rusă „Mosty” din Frankfurt-pe-Main, 2013, nr. 37, p. 295-302; traduceri din poezia semnată de Leonard Tuchilatu, „Rapsodie”, Prut internațional, Chișinău, 2000; Nichita Stănescu, „11 elegii”, Ed. Prut internațional, Chișinău, 2003; Cristian A. Petricu
Miroslava Metleaeva () [Corola-website/Science/331788_a_333117]
-
vin, ci apă îndulcită cu zahăr, adusă rece de la gheață și parfumată cu mosc și apă de trandafiri . În timpul verii apa de la gheață era considerată un adevărat lux . Vinul era băutura serilor petrecute între prieteni, în tovărășia cântărețelor, muzicanților și poeților și uneori ... se bea cam mult! Apar cărți cu învățături în ceea ce privește arta culinară, precum cea menționată de Masudi, persană de origine și tradusă ulterior în arabă, în care un rege sassanid își întreabă fiul în timp ce îi examinează cunoștințele: „Care sunt
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
mari de dimensiunea unui trib, fapt ce a dus la dezvoltarea unui pronunțat spirit de grup și a mitului beduinului ideal. În ochii locuitorilor deșertului și în conformitate cu marea lor pasiune pentru logos, prima calitate a acestui om era cea de poet. Trăsătura psihologică principală ce trebuia să-l definească era onoarea, un amestec de demnitate și orgoliu, din care rezultau două tipuri de comportament aparent contradictorii, dar totuși complementare; pe de o parte blândețea, ospitalitatea, apărarea celor slabi sau bătrâni, iar
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
blândețea, ospitalitatea, apărarea celor slabi sau bătrâni, iar pe de altă parte curajul, apărarea tribului propriu în fața celorlalte triburi, răzbunarea în caz de nevoie, revolta împotriva asupririi etc. În acest tip de comunitate, la loc de mare cinste se afla poetul tribului, acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de versuri, genealogii, oracole și istorii. Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
acesta fiind considerat o „arhivă vie” a tribului său, reținând mii de versuri, genealogii, oracole și istorii. Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor poeți la competiții special organizate, dar și pentru a defăima sau ironiza dușmanii din tribul adversar. Astfel, poetul era un personaj extrem de important în trib, care deținea și o putere deosebită asupra publicului pe care îl vrăjea cu poeziile sale, fiind
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
Ele puteau fi folosite pentru a-și lăuda tribul și a-i cânta faptele de glorie pe câmpul de luptă sau împotriva altor poeți la competiții special organizate, dar și pentru a defăima sau ironiza dușmanii din tribul adversar. Astfel, poetul era un personaj extrem de important în trib, care deținea și o putere deosebită asupra publicului pe care îl vrăjea cu poeziile sale, fiind un fapt general acceptat că fiecare poet era „inspirat” de propriul său "ğinn" (spirit). Acesta este cadrul
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
pentru a defăima sau ironiza dușmanii din tribul adversar. Astfel, poetul era un personaj extrem de important în trib, care deținea și o putere deosebită asupra publicului pe care îl vrăjea cu poeziile sale, fiind un fapt general acceptat că fiecare poet era „inspirat” de propriul său "ğinn" (spirit). Acesta este cadrul în care în care a apărut "qașīda", poezia arabă preislamică, cu aproximativ două sute de ani înaintea apariției Islamului, iar primele poezii aveau să fie notate în scris sute de ani
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
de la o generație la alta, tipare sonore, morfologice și sintactice, și o gamă limitată de teme și motive utilizate în așa fel încât farmecul acestor poezii nu consta în inovație stilistică sau tematică, ci în inovația formală adusă de fiecare poet în parte, care trebuia să poată reda aceleași teme și idei într-o formă mai elaborată, mai bogată și mai elocventă decât predecesorii săi. O qașīdă este caracterizată de un număr de constrângeri formale și tematice destul de rigide. Fiecare vers
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
stătător; lipsa acestui atribut era considerată un defect de stil în acele vremuri. Desigur, faptul că fiecare vers avea un grad ridicat de autonomie putea duce la o anumită lipsă de coeziune în întreaga poezie dar putea, de asmenea, ajuta poetul la reținerea versurilor și putea duce la o mai mare libertate organizării acestor versuri în momentul recitării. Era mult mai ușor pentru poet să schimbe ordinea versurilor, să introducă unele versuri sau chiar să omită altele din recitare. Tematic, există
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]