73,403 matches
-
autonomie putea duce la o anumită lipsă de coeziune în întreaga poezie dar putea, de asmenea, ajuta poetul la reținerea versurilor și putea duce la o mai mare libertate organizării acestor versuri în momentul recitării. Era mult mai ușor pentru poet să schimbe ordinea versurilor, să introducă unele versuri sau chiar să omită altele din recitare. Tematic, există o fixitate și o rigurozitate ce caracterizează poezia preislamică. Ordinea temelor era prefixată, deși numai introducerea ("nasīb") era obligatorie, fiind alegerea poetului dacă
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
pentru poet să schimbe ordinea versurilor, să introducă unele versuri sau chiar să omită altele din recitare. Tematic, există o fixitate și o rigurozitate ce caracterizează poezia preislamică. Ordinea temelor era prefixată, deși numai introducerea ("nasīb") era obligatorie, fiind alegerea poetului dacă restul temelor avea să fie introduse sau nu. El se putea concentra numai pe o laudă a tribului sau eventual, putea introduce și o defăimare a adversarilor etc. Teme majore folosite în poezia arabă preislamică sunt: Dintre toate "qașīdele
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
muʼallaqăte" (poeme suspendate - înșirate - ar. المعلقات), considerate până în ziua de azi capodopere poetice. Tradiția spune că în fiecare an, în primele trei luni ale primăverii, considerate luni sacre în care războiul era interzis, se organiza un târg la ʿUkăẓ unde poeții triburilor se întreceau în arta poeziei. Se spune că prima odă care a câștigat aprecierea juriului ar fi fost cea a lui Imru-l Qays și că acestea ar fi fost notate cu fir de aur pe piele de cămilă și
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
ar fi fost notate cu fir de aur pe piele de cămilă și atârnate pe zidurile Kaʿbei. Prima antologie ce a reunit aceste șapte poezii a fost cea a faimosului rapsod Ḥammăd al-Răwiya, la mijlocul secolului al VIII-lea. Cei șapte poeți care au compus aceste capodopere poetice sunt Imruʼu-l-Qays, Țarafa, Zuhayr, Labīḏ, ʿAmr Ibn Kulṯum, ʿAnțara și Al-Ḥăriṯ Ibn Ḥilliza.
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
1862 începe să lucreze la "Hariciye Mektubî Kalemi"(Biroul Afacerilor Externe), unde învață limba franceză și începe să fie interesat de literatură. Tot în această perioadă face cunoștință cu Namik Kemal și începe să participe la ședințele " Encümen-i Șuarâ" (Consiliul Poeților). A fost asistent șef la birourile de reformare - "Tanzimat" (1874), în anul 1877 a fost membru al "Șura-yı Devlet", în intervalul 1880-1888 a studiat la "Mekteb-i Mülkiye" și la "Galatasaray Sultanisi", iar din 1908 până în 1914 este membru al "Meclis-i
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
anul 1877 a fost membru al "Șura-yı Devlet", în intervalul 1880-1888 a studiat la "Mekteb-i Mülkiye" și la "Galatasaray Sultanisi", iar din 1908 până în 1914 este membru al "Meclis-i Âyân". A făcut parte din cea de a doua generație de poeți reformatori, care au pus bazele curentului de Literatură Nouă, temele abordate fiind subiecte ale vieții cotidiene. De asemenea a contribuit și la curentul "Servet-i Fünûn"( Tezaurul Științei), curent ce punea accent pe problemele vieții oamenilor sub regimul dur al
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
activitatea scriitoricească, scriind nuvelele "Saime" și "Muhsin Bey". Moartea lui Namik Kemal în data de 2 decembrie 1889 și faptul ca Hamit era însărcinat cu diverse funcții în străinătate au stat de asemenea la baza iesiri din lumea literară a poetului, care rămas fără doi susținători puternici ai literaturii noi, este nevoit să creeze un nou mediu literar. Astfel, alături de Ahmet Ihsan și Tevfik Fikret, face din "Servet-i Fünûn" o revistă literară, unde avea să publice, episodic, începând cu numărul
Recaizade Mahmud Ekrem () [Corola-website/Science/331851_a_333180]
-
(n. 13 octombrie 1975, Cluj) este un critic literar, eseist și traducător maghiar din Transilvania. Este fiica fizicianului Pál István Vallasek și a traducătoarei Márta Vallasek, precum și soția poetului și criticului literar Imre József Balázs. a absolvit Facultatea de Litere (secția maghiară-engleză) din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1998), apoi studiile de masterat la aceeași universitate în anul 1999, și a obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din
Júlia Vallasek () [Corola-website/Science/335567_a_336896]
-
Grigore Haralamb Grandea (n. 26 octombrie 1843, Țăndărei, județul Ialomița - d. 8 noiembrie 1897, Bacău) a fost un poet, prozator, jurnalist și traducător român. Părinții săi erau Haralambie Georgiu (Grandea), un negustor de origine aromână, și soția sa Maria ("născută" Baldovin). A studiat la Școala Națională de medicină și farmacie (1855-1859) și, intermitent, la Liceul Sfântul Sava din capitala
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
și revistelor importante ale țării, inclusiv pentru "Foaie pentru minte, inimă și literatură", "Amicul poporului", "Familia", "Trompeta Carpailor", "Românul", "Columna lui Traian" și "Universul literar". Orientarea sa politică antiliberală o anunța pe cea a lui Mihai Eminescu. A debutat ca poet în 1859, în „foaia politică și literară” "Dâmbovița", pe care a redactat-o. Ca poet, el a fost un romantic tumultos și plin de patos, mai mult un stihuitor, și doar câteva din scrierile sale au rezistat dincolo de epoca sa
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
Familia", "Trompeta Carpailor", "Românul", "Columna lui Traian" și "Universul literar". Orientarea sa politică antiliberală o anunța pe cea a lui Mihai Eminescu. A debutat ca poet în 1859, în „foaia politică și literară” "Dâmbovița", pe care a redactat-o. Ca poet, el a fost un romantic tumultos și plin de patos, mai mult un stihuitor, și doar câteva din scrierile sale au rezistat dincolo de epoca sa. Cărțile sale de poezie sunt "Preludele" (1862), "Poezii. Miosotis" (1865), "Poezii nouă" (1873) și "Nostalgia
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
o anunță pe cea a lui Creangă din „Ivan Turbincă”, iar boiernașul petrecăreț Toderică păcălește moartea la fel cum o va face și Ivan. Un rol important în începerea activității literare a lui Ion Creangă l-a avut prietenia cu poetul Mihai Eminescu. Cei doi s-au cunoscut la începutul anului 1875, când Eminescu (revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui) a fost numit în comisia de examinare a cărților didactice din Iași. Ion Creangă era în acea vreme institutor la
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
asupra diavolului și încep să-l scarmene. Creatura rănită și îngrozită fuge, în timp ce Dănilă este lăsat să se bucure de comoară "„până la adânci bătrânețe”". Un rol important în începerea activității literare a lui Ion Creangă l-a avut prietenia cu poetul Mihai Eminescu. Cei doi s-au cunoscut la începutul anului 1875, când Eminescu (revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui) a fost numit în comisia de examinare a cărților didactice din Iași. Ion Creangă era la acel moment institutor la
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Peter Smart's Confessions" (1977) și "Gabriel's Lament" (1986), ambele nominalizate la Booker Prize pentru ficțiune; și "Sugar Cane" (1993), o continuare a romanului "Gabriel's Lament". "Kitty and Virgil" (1998) este povestea relației dintre o englezoaică și un poet român exilat. În "Uncle Rudolf" (2002), naratorul își amintește viața sa și salvarea sa pe când era copil de la o moarte probabilă în România fascistă, de către unchiul său, un tenor liric talentat și eroul eponim al romanului. În cartea sa "Chapman
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
Andrei Vadimovici Makarevici (în rusă:Андрей Вадимович Макаревич, n. 11 decembrie 1953, Moscova, URSS) este un cantautor și chitarist, pianist, compozitor, poet și grafician sovietic și rus, fondatorul celei mai vechi formații rock încă active în Rusia, „Mașină Vremeni”, Artist al poporului al Rusiei (1999). s-a născut în 1953 la Moscova în familia arhitectului Vadim Grigorievici Makerevici și a medicului ftiziolog
Andrei Makarevici () [Corola-website/Science/335656_a_336985]
-
S-a născut în anul 1800 în familia banului Ioniță Gane (d. 29 august 1829) și al soției sale, Ecaterina Buznea (d. 3 iulie 1840). Mama sa se înrudea cu traducătorul Iancu Buznea. Costachi era frate cu ispravnicul, judecătorul și poetul Ienache (Enacachi) Gane (1787-1842), cu postelnicul Matei Gane, cu spătarul Dimitrie (Dumitrachi) Gane, cu aga Grigore Gane, cu Maria (căsătorită Hermeziu) și cu Agafia, Singlitichia și Sevastia (ce s-au călugărit mai târziu). Toți frații erau oameni de cultură. În
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
Matei Gane, cu spătarul Dimitrie (Dumitrachi) Gane, cu aga Grigore Gane, cu Maria (căsătorită Hermeziu) și cu Agafia, Singlitichia și Sevastia (ce s-au călugărit mai târziu). Toți frații erau oameni de cultură. În plus, Ienache Gane era cumnat cu poetul Constantin Stamati, Dimitrie Gane era socrul scriitorului Costache Negruzzi, iar postelnicul Matei Gane a fost tatăl scriitorului Nicolae Gane. a avansat până la rangul de comis. A fost pasionat de literatură și a scris versuri, precum și cărțile de popularizare "Floare din
Costachi Gane () [Corola-website/Science/335691_a_337020]
-
oamenii și viața în general. Fire deschisă și veselă, a știut să treacă peste multele greutăți ce i-au stat în cale, păstrându-și optimismul chiar și în situații limită. Muzică și literatura i-au înfrumusețat multe momente ale existenței, poetul sau preferat fiind George Coșbuc, de la care a împrumutat metrica specifică din poeziile acestuia. S-a stins din viață în dimineața zilei de 3 aprilie 2006, la locuința sa din București, în urma unui accident vascular cerebral, survenit în momentul în
Andrei Olinescu () [Corola-website/Science/335692_a_337021]
-
Reconstrucției”. S-a sugerat că motivele receptării pozitive de către sudiști a unei cărți scrise de Wallace, un fost general al Uniunii, au fost mesajul său de compasiune ce a înlocuit dorința de răzbunare și descrierea sugestivă a proprietarilor de sclavi. Poetul, redactorul și veteranul confederat Paul Hamilton Hayne a descris "Ben Hur" ca „simplu, necomplicat, dar elocvent”. Unii critici au evidențiat mai multe probleme precum personajele și dialogurile plate, coincidențele improbabile și descrieri lungi și plictisitoare ale peisajelor și spațiilor de
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
a redus rezistența publicului american față de roman ca formă literară, dar adaptările sale ulterioare au contribuit la transformarea unor segmente de public creștin în spectatori de teatru și film. Prima traducere în limba română a fost realizată de prozatorul și poetul ardelean Ion Gorun (1863-1928) și publicată în perioada interbelică sub titlul "Ben Hur" (Editura Ig. Hertz, București, f.a.; reeditată de Editura Hermes din București în 1992, de Editura Prietenii Cărții din București în 1999, de Editura Gramar Mondero din București
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
editură Tipomoldova din Iași. Este prezent cu comunicări în antologiile "Autoritatea valorii, valoarea autorității", "Eminescu & Caragiale", "Fizionomia spațiului public românesc", apărute la editură Aius din Craiova,în anii 2000-2005. De asemenea, este prezent în volumul de antologie "Zonă. Prozatori și poeți timișoreni", apărut la Editură Marineasa din Timișoara, în anul 1997, precum și în "Dicționarul bio-bibliografic al scriitorilor români din anii 80-90", apărut în anul 2000 la Editură Paralelă 45, coordonat de Ioan Bogdan Lefter. Este prezent în Antologia „Cele mai frumoase
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
românesc din Craiova în anul 2008, a primit premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor filiala Craiova. "Horia Dulvac ne dăruiește în Efect Doppler (Editură Scrisul Românesc, Craiova), două ample poeme, pentru că scriitura prozastica nu e decât un instrument stilistic. Un poet admirabil, cu o bogată înzestrare sufletească și cu o rafinată știință a construcției poetice, ținându-și cititorul de bună credință în miezul textului, acolo unde percepția realului și imaginația posibilului își dau mâna spre a-l face pe cel atent
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
unul dintre cele mai mari muzee din țară și al doilea cel mai vizitat după Palatul Topkapî din Istanbul. Numele acestui mausoleu este dat de faptul că aici se află mormântul lui Rumi, un mistic persan al islamului și un poet ce este cunoscut de turci sub numele de "Mevlana" sau "Stăpânul nostru". Sultanul selgiucid Kayqubad I l-a invitat pe Mevlana în Konya unde i-a oferit un loc cu o grădină de trandafiri pentru a-și îngropa tatăl, pe
Mausoleul Mevlana () [Corola-website/Science/332552_a_333881]
-
va denumi reședința de la Ștefănești cu numele cu care a intrat în istorie: „Florica”. Ceilalți copii au fost: "Sabina" (1863-1941, căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino), "Ion" (1864-1927, prim-ministru), "Dinu" (1866-1950, inginer constructor), "Vintilă" (1867-1930, prim-ministru), "Maria" (1868-1945, mama poetului Ion Pillat), "Tatiana" (1870-1940) și "Pia" (1872-1946, căsătorită Alimăneșteanu). Mărturiile celor care au cunoscut-o pe Pia Bratianu o descriu ca „"o ființă de o rară modestie și de o nobilă simplitate, trăsături cultivate prin educație. Mândră din fire și
Pia Brătianu () [Corola-website/Science/332574_a_333903]
-
ani de la nașterea marelui istoric și cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la înființarea Institutului de istorie. Pe soclu este dăltuită următoarea inscripție: Nicolae Iorga (17 ianuarie 1871 - 27 noiembrie 1940) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Acesta a avut un sfârșit tragic, fiind ridicat de către legionari de la vila sa din Sinaia și asasinat. Lucrarea este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr.
Bustul lui Nicolae Iorga din București () [Corola-website/Science/332646_a_333975]