73,712 matches
-
inelul de aur cu care scoate din adâncurile pământului mărul de aur. Mărul de aur îi oferă protecție împotriva Mincinoșilor care renunță să-l mai urmărească, cu excepția fiului Împăratului Mincinoșilor. După finalizarea acestei sarcini, i se permite să intre în sala tronului împărăției Tinereții Veșnice unde este spionat de fiul Împăratului Mincinoșilor. Făt-Frumos o vede pentru prima dată pe fata Împăratului Împărăției Tinereții Veșnice. A treia sarcină este de a găsi cheia cărții care descrie istoria Împărăției Tinereții Veșnice. Pentru a
Tinerețe fără bătrânețe () [Corola-website/Science/336693_a_338022]
-
În acea toamnă, Murad i-a trimis pe mai mulți dintre „cei mai importanți viziri” pentru a-i aduce logodnică. Pe 14 august 1435, un contract formal de „frăție și prietenie” între Șerbia și Republică Veneția a fost semnat în sala de audiențe a cetății Semendria. La începutul lui iunie 1439, pacea cu otomanii, care fusese obținută prin căsătoria Marei cu sultanul, a fost ruptă. Condusă de Murad al II-lea, o armată de 130.000 de soldați turci a ocupat
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
și colonii de negustori, mai ales din Dubrovnik. În această perioadă, au fost aduse și depozitate în biserică din cetate moaște ale Sfanțului Evanghelist Luca, care a devenit patron al Semendriei. În ceea ce privește structura în sine, orașul interior este notabil prin sala de audiență, care este un exemplu important al arhitecturii medievale sârbe. În partea de sus a zidului de piatră aflat înspre Dunăre au fost cioplite patru seturi de ferestre cu arcuri duble într-o combinație de stil gotic și romanic
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de vărsare a Moravei Mari) și Viminacium. În primăvara anului 1429, muncitorii greci și ragusani au început lucrările de zidărie. În 1430 a fost finalizată elegantă reședința despotală. Ea includea un palat ce se află de-a lungul zidului; o sală a tronului lângă zidul dinspre Dunăre; un donjon, "Donžon kula" (turnul donjon), în colțul format de ziduri; o cameră a tezaurului într-o încăpere aflată sus; și alte clădiri auxiliare, creând un oraș interior. Sală tronului, în care Branković își
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de-a lungul zidului; o sală a tronului lângă zidul dinspre Dunăre; un donjon, "Donžon kula" (turnul donjon), în colțul format de ziduri; o cameră a tezaurului într-o încăpere aflată sus; și alte clădiri auxiliare, creând un oraș interior. Sală tronului, în care Branković își primea vizitatorii, a fost construit cu patru ferestre cu arcuri duble într-un amestec de stiluri gotic/romanic. "Donžon kula" a fost destinat să fie ultima linie de apărare. El a fost construit cu ziduri
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
1995. În timp ce unele părți au fost parțial reparate, altele au parte doar de lucrări de conservare și se află încă într-o stare proastă. În orașul interior, fundația este singura parte a palatului care a rămas în picioare, iar din sala de audiență se află doar conturul exterior unde s-au aflat fundațiile. Vestigiile aflate în picioare au fost parțial restaurate și sunt acum stabile, desi problemele legate de creșterea vegetației și întreținerea permanentă rămân. Turnurile înconjurătoare necesită, de asemenea, efectuarea
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
cinematecă și trei nightclubs, care atrag tineri din afara orașului, inclusiv din orașele din regiune - Ashkelon, Beer Sheva , Omer, Lehavim, Ofakim și Sderot. De asemenea există un centru sportiv care include stadionul Hazohar, un centru de tenis cu 7 terenuri, două săli de sport, un bazin de înot municipal, un centru de fitness și dans, piste de alergare și ciclism etc Orașul are o gară feroviară, legată de toate colțurile țării. Parcul industrial Netivot este sediul a 24 uzine si fabrici. Ele
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
Sandei” a apărut pe micile ecrane pe data de 29 septembrie 2014 - "Lumea Sandei" Invitatul ediției ministrul Culturii, Monica Babuc. În total, au fost realizate 36 de ediții: Festivalul Internațional J.S. Bach a a fost înființat în anul 2011, la Sala cu Orgă, fiind conceput ca un omagiu și un tribut adus marelui Bach, o figură cardinală în evoluția muzicii tuturor timpurilor. Ideea creării la Chișinău a unui festival dedicat lui Bach îi aparține maestrului Cristian Florea, prim-dirijor al Orchestrei
Sanda Diviricean () [Corola-website/Science/336755_a_338084]
-
maestrului Cristian Florea, prim-dirijor al Orchestrei Naționale de Cameră. Din start, această inițiativă a fost îmbrățișată cu entuziasm și de Sanda Diviricean, sub patronajul căreia s-au desfășurat primele trei ediții ale festivalului. Din 2014, evenimentul este organizat de Sala cu Orgă și Fundația Culturală J.S. BACH fondată de Sanda Diviricean. De-a lungul anilor, pe scena festivalului au evoluat artiști de certă valoare din Germania, Italia, Polonia, Ungaria, Franța, Spania, Olanda, Elveția, Ucraina, România, Republica Moldova, dar și reputatele colective
Sanda Diviricean () [Corola-website/Science/336755_a_338084]
-
Orgă și Fundația Culturală J.S. BACH fondată de Sanda Diviricean. De-a lungul anilor, pe scena festivalului au evoluat artiști de certă valoare din Germania, Italia, Polonia, Ungaria, Franța, Spania, Olanda, Elveția, Ucraina, România, Republica Moldova, dar și reputatele colective ale Sălii cu Orgă - Orchestra Națională de Cameră și Corul Național de Cameră. Astfel, recitaluri de orgă au susținut muzicieni consacrați, precum Hanna Dys (Polonia), Laszlo Fassang (Ungaria), Matthias Eisenberg (Germania).
Sanda Diviricean () [Corola-website/Science/336755_a_338084]
-
care Wolfram îi spune că Elizabeth este foarte tristă din momentul plecării sale (S.: "Als du kühnen Sânge"). Trubadurul auzind numele iubitei decide să se întoarcă la Wartburg (Nc.: O" Kehr zurück!": O, întoarce-te cu noi!!!; "Der Himmel": Cerul). "Sala unde se ține concursul, castelul din Wartburg." Elisabeth cântă locul care a văzut atâtea mari competiții și care își va recapătă strălucirea odată cu revenirea lui Tannhäuser (A.: Dich teure Halle: Tu, nobilă sală) (Si4). Trubadurul în cele din urmă se
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
întoarce-te cu noi!!!; "Der Himmel": Cerul). "Sala unde se ține concursul, castelul din Wartburg." Elisabeth cântă locul care a văzut atâtea mari competiții și care își va recapătă strălucirea odată cu revenirea lui Tannhäuser (A.: Dich teure Halle: Tu, nobilă sală) (Si4). Trubadurul în cele din urmă se întâlnește cu tânără domnită care, plină de discretă bucurie, îi urează bun venit "(D: O Fürstin !: Oh, Prințesa!; Ich preise dieses Wunder: Binecuvântat acest miracol; D: Gepriesen șei die Stunde: Binecuvântate aceste ceasuri
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
a două dormitoare pentru 15 băieți și 15 fete, cu ferestrele orientate spre curtea interioară. Clădirea orfelinatului conținea clase pentru lecții și ateliere pentru instruirea prin muncă. Interioarele au păstrat carurile din ceramo-plastică, cu care sunt pavate culoarele. Una dintre săli, și anume cea în care s-a aflat inițial Muzeul de meșteșuguri, a păstrat decorația plastică din stucaturi. Fațada principală este realizată în stil eclectic în baza arhitecturii clasiciste. Intrarea, realizată cu o retragere de la linia roșie, este flancată de
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
extragerea a fost transmisă în direct pe internet. Manșa a treia s fost trasă la sorți pe 25 octombrie 2016. Pentru a reduce din costurile deplasărilor și cazărilor, unele echipe au fost de acord să joace ambele meciuri în aceeași sală, pe terenul adversarului. Aceste cazuri sunt prezentate în notele din subsolul tabelelor. Formațiile evidențiate cu caractere aldine s-au calificat în Manșa a 2-a. În afara celor 16 echipe venite din manșa a 2-a de calificare, alte 8 echipe
Cupa EHF Feminin 2016-2017 () [Corola-website/Science/336800_a_338129]
-
Cea mai mare parte a copilăriei și-a petrecut-o între casă de la numărul 23 de pe Paseo de la Independencia din Zaragoza și cea din Teruel, cu unele călătorii ocazionale la Madrid, Barcelona, Paris sau Milano, la spectacole de operă în săli precum Liceo din Barcelona sau Scală din Milano. În copilărie a avut o suferință îndelungată, de pe urma căreia a rămas, pentru o bună parte a vieții, cu o sănătate delicată. În anii ’60 a locuit la Paris, Cannes și Montecarlo. În
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
terminată în 1758. Până în 1775 construcția este completată, situația fiind reflectată pe planul orașului din 1788. Inițial clădirea avea un singur etaj. În 1910 clădirea a fost supraetajată, iar în față, pe locul terasei de vară, s-a construit o sală cu ferestre vitrate și terasă deasupra. În anul 2002 în fața terasei au fost amplasate două tunuri de tip „Reșița”, de calibru 75 mm, la care s-a renunțat după reamenajarea pieței în 2015. Stilul clădirii este cel al barocului târziu
Cazinoul Militar din Timișoara () [Corola-website/Science/336832_a_338161]
-
renunțat după reamenajarea pieței în 2015. Stilul clădirii este cel al barocului târziu. Semnificativi sunt pilaștrii cu margini dublate în stil corintic și ornamentele de pe fațadă. Colțul din nord-estul clădirii este rotunjit, element rococo. La etaj cazinoul dispune de o sală de bal, unde se țineau balurile ofițerilor — activitate importantă în epocă în viața socială a orașului. În perioada când cazinoul a fost administrat de Iuliu Illithy s-a numit „Grand Establisement Illithy". Din 1921 s-a numit „Cazinoul Militar-Civil «Principele
Cazinoul Militar din Timișoara () [Corola-website/Science/336832_a_338161]
-
Iași, Arad, Brăila, Cluj, Galați, Ploiești, Bacău, Bârlad, Focșani, Moinești, Oradea, Piatra Neamț, Ploiești, Rm. Vâlcea, Suceava, Târgu Mureș, Tîrgoviște, Timișoara) și în străinătate (Cehia, Olanda, Republica Moldova, Franța, Turcia, Germania, Polonia, Finlanda, SUA, Suedia). - 2016, Muzeul Național al Salutului „Dimitrie Gusti”, Sala Focșa, București - 2016, Galeriile de Artă Focșani - 2014, Muzeul Național de Artă al Moldovei - 2013, Galeriile Căminul Artei - București; - 2012, Muzeul de Artă Vizuală, Galați, Galeriile de Artă, Focșani - 2011, Focșani, Galeriile de Artă - 2010, Focșani, Galeriile de Artă; Galeriile
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
2010, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Nud", Centrul Internațional de Cultură și Artă "George Apostu," Bacău, 2011, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul "Sinteze contemporane - artă românească", Editura Brumar, Timișoara, 2011 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Sinteze Contemporane-Artă Românească," Sala "Constantin Brâncuși", Palatul Parlamentului, București, 2011 text Alexandra Titu și Constantin Prut - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?" Expoziție națională, Galeria "Bastion" din Timișoara, 2012, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul "Sinteze contemporane - corpul uman în
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Sunt eu oare păzitorul fratelui meu?" Expoziție națională, Galeria "Bastion" din Timișoara, 2012, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul "Sinteze contemporane - corpul uman în arta balcanică", Editura Brumar, Timișoara, 2012 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Interferențe 2012", Sala "Brâncuși" - Palatul Parlamentului, București, 2012, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Peisajul", Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" - Sala Focșa, București, 2013, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Rezonanțe", Galeriile "Simeza", București, 2014, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
Liviu Nedelcu, Albumul "Sinteze contemporane - corpul uman în arta balcanică", Editura Brumar, Timișoara, 2012 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Interferențe 2012", Sala "Brâncuși" - Palatul Parlamentului, București, 2012, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Peisajul", Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" - Sala Focșa, București, 2013, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Rezonanțe", Galeriile "Simeza", București, 2014, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Abstract", Galeriile de Artă, Bârlad, 2014, text Luiza Barcan - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției personale "Drumul spre înălțare", Muzeul
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
2016 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Intersalon" Muzeul Husit, Tabor, 2016 - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției "Semnul plastic între imagine și text", Galeriile de Artă Focșani, 2009, text Alexandra Titu - Liviu Nedelcu, Albumul expoziției personale "Abstract",Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti" - Sala Focșa, București, 2016, text Alexandra Titu
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
(în ) este un teatru din Riga, capitala Letoniei. A fost înființat în anul 1992. Are două săli: Lielă zăle și Mază zăle cu o capacitate de 470 și respectiv 100 de locuri. Clădirea teatrului se află pe strada Lăčplēša nr. 25. În acest loc s-a aflat începând din anul 1902 vechea clădire a Societății de ajutor
Teatrul Nou din Riga () [Corola-website/Science/337059_a_338388]
-
în clădirea Societății Asiatice. În ianuarie 1784 Sir William Jones a trimis o scrisoare-circulară câtorva locuitori britanici din Calcutta, cu scopul de a înființa o societate pentru studii asiatice. La invitația sa, treizeci de locuitori britanici s-au întâlnit în Sala Mare a Juriului de la Curtea Supremă de Justiție (în Fortul William din Calcutta) pe 15 ianuarie 1784. Reuniunea a fost prezidată de Sir Robert Chambers. La această întâlnire, Jones a explicat obiectivele societății ce urma a fi fondată. "Memorandumul" Societății
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]
-
de Sir Robert Chambers. La această întâlnire, Jones a explicat obiectivele societății ce urma a fi fondată. "Memorandumul" Societății Asiatice, pregătit de Jones, prevedea: Notabile au fost primii membri ai Charles Wilkins și Alexander Hamilton (vărul omului politic american). Inițial, Sala Mare a Juriului de la Curtea Supremă a fost folosită pentru întâlnirile membrilor, care trebuiau să plătească o cotizație trimestrială de două mohuri. Membrii erau aleși prin vot. Pe 29 septembrie 1796 membrii societății au decis să aibă o clădire proprie
Societatea Asiatică din Bengal () [Corola-website/Science/337080_a_338409]