12,426 matches
-
de simpatie. - Cum? Nu te iubim noi pe dumneata? Nu ți-am dat noiprăjitură cu cremă și șampanie? G. Călinescu - Las' că vă știu! Îi amenință șăgalnic Hagienuș. Dați-mi drumul că mă înec. Vreau să mă culc. Somnul dă înțelepciune. Copiii eliberară pe Hagienuș și-l lăsară să plece, știind că, o dată pusă problema, gestațiunea venea de la sine. Nu făcu nici unul vreo amenințare discretă cu privire la guvernantă, care era prezentă ca de obicei la masă, pentru motivul că aceasta era și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Muntele vrăjit, cu Doctor Faustus. Condiția insului excepțional formează obiectul unei constante preocupări a lui G. Călinescu. Prototipul acestui ins excepțional e, în viziunea scriitorului, Șun, eroul legendar al scripturilor chineze străvechi, împărat și filozof, ridicat pe ultima treaptă a înțelepciunii, concepută ca detașare de efemer, de pasiuni mărunte ("împăratul, fiind icoana veșniciei, nu iubește, nu urăște, nu dorește, nu lovește, el urmează riturile, precum soarele merge de la răsărit la apus"), Mesia extremoriental. În Bietul Ioanide, Șun e coborât din mit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se dezvăluie, în pofida aparențelor generate de comportarea sa în materie comercială, o fire profund umană, sensibil la suferințele aproapelui și acționând în direcția alinării lor. Un alt ostatic ucis e un mizantrop, vorbind în maxime și parabole, care pare întruchiparea înțelepciunii însăși și care poartă un continuu duel cu sentimentalismul și optimismul ieftin, fals, izvorât din frica de a accepta o realitate îngrozitoare, din dorința de a te iluziona cu orice preț. Sancționând fascismul în felul acesta, făcîndu-ne adică martorii unui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
poartă un continuu duel cu sentimentalismul și optimismul ieftin, fals, izvorât din frica de a accepta o realitate îngrozitoare, din dorința de a te iluziona cu orice preț. Sancționând fascismul în felul acesta, făcîndu-ne adică martorii unui interesant duel între înțelepciune și prostie, G. Călinescu G. Călinescu atribuie cărții sale o dimensiune filozofică, fiindcă abordează implicit probleme de etică de un interes foarte larg, ce ating universalul. Eugenia LUCA, Demers critic, Cluj, Editura Dacia, 1973, p. 82-86. Romanul Bietul Ioanide este
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zice-se, peste picior, cum că pune suflet să știe ce se află în cer, dar ce se află la picioarele sale și în juru-i îi scapă. Aceeași zeflemea se potrivește tuturor acelora care își petrec o viață cu căutarea înțelepciunii. Căci la drept vorbind, un astfel de om și-a uitat de cel apropiat și de vecin, ignorănd nu numai ce face, dar aproape și dacă este om sau altă jivină [...]. Un astfel de om [...] atunci cănd e nevoit să
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
decupaj cu privire la obiectul specific strădaniei filosofului, “distingăndu-l de lucrurile sau faptele comune, care doar imită vag Forma, sunt o copie sau imagine a ei”. Pentru Pierre Hadot, Socrate - prototipul de filosof prin excelență“este conștient de starea sa de ne-înțelepciune, dorește înțelepciunea, încearcă să înainteze spre înțelepciunea care, pentru stoici, este un fel de stare transcendentă pe care nu o putem atinge decăt printr-o mutație bruscă și neașteptată. El tinde spre înțelepciune, dar asimptotic, «fără a o putea întălni
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
obiectul specific strădaniei filosofului, “distingăndu-l de lucrurile sau faptele comune, care doar imită vag Forma, sunt o copie sau imagine a ei”. Pentru Pierre Hadot, Socrate - prototipul de filosof prin excelență“este conștient de starea sa de ne-înțelepciune, dorește înțelepciunea, încearcă să înainteze spre înțelepciunea care, pentru stoici, este un fel de stare transcendentă pe care nu o putem atinge decăt printr-o mutație bruscă și neașteptată. El tinde spre înțelepciune, dar asimptotic, «fără a o putea întălni vreodată»”. În
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
de lucrurile sau faptele comune, care doar imită vag Forma, sunt o copie sau imagine a ei”. Pentru Pierre Hadot, Socrate - prototipul de filosof prin excelență“este conștient de starea sa de ne-înțelepciune, dorește înțelepciunea, încearcă să înainteze spre înțelepciunea care, pentru stoici, este un fel de stare transcendentă pe care nu o putem atinge decăt printr-o mutație bruscă și neașteptată. El tinde spre înțelepciune, dar asimptotic, «fără a o putea întălni vreodată»”. În schimb, filosoful apare dezorientat și
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
este conștient de starea sa de ne-înțelepciune, dorește înțelepciunea, încearcă să înainteze spre înțelepciunea care, pentru stoici, este un fel de stare transcendentă pe care nu o putem atinge decăt printr-o mutație bruscă și neașteptată. El tinde spre înțelepciune, dar asimptotic, «fără a o putea întălni vreodată»”. În schimb, filosoful apare dezorientat și adeseori ridicol atunci cănd se confruntă cu problemele cotidiene din viața reală, precum și în relațiile sale cu semenii, fiind descris drept o ființă pierdută în meditațiile
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
în unitatea clasei stăpănitoare, rolul filosofului suveran este acela de a supraveghea educația și a procreației eugenice a acestei clase, în caz contrar, dacă un stat nu este cărmuit în permanență de un filosof, atunci paznicii statului nu vor cunoaște înțelepciunea pitagoreică și Numărul platonician, iar rasa paznicilor, și implicit statul întreg, “vor degenera cu necesitate”: “Dintre aceștia puțini... care văd bine sminteala mulțimii și că nimeni... nu face ceva sănătos în cetate... Filozoful e ca un om căzut printre fiare
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
capul Gorgonei, dacă nu banii?! Ei sunt fermecata baghetă prin care dorințele noastre prind corp. Despre bani, s-ar putea glosa în fel și chip. Cum nam de gănd să alunec pe culoarul economic, o voi coti pe cel al înțelepciunii populare. Filonul acesteia conține destule referiri la subiect: banii sunt ochiul dracului, banii n-au miros, banii n-aduc fericire... E drept că dăm și peste vulpea care, cănd n-ajunge la struguri, spune că sunt acri... Mă căznesc să
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
e prețuit adesea ca visare cu ochii deschiși... Fără să fim cu toții un popor de vrăbii, auzim adesea: vrabia mălai visează... Orice predispoziție spre 98 Colegiul Gheorghe Tătărescu - Rovinari visul proiectiv e retezat ca alunecare gratuită într-un ipotetic improbabil... Înțelepciunea invocată nu îndeamnă la risc, ci la resemnare: nu da vrabia din mănă pe cioara de pe gard, ce-i în mănă nu-i minciună... Ethosul popular e expresia unei viziuni a maselor, mi sar putea reproșa, nu a elitelor, ori
Lacrimi şi bani. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
de prim nivel poate fi făcută și de cei ce nu posedă o asemenea cunoaștere (de părinții analfabeți, de exemplu), la nivelul întregii comunități un asemenea lucru nu poate fi realizat decăt de un legiuitor ferm care e, totodată, încorporarea înțelepciunii practice. Etica lui Aristotel este tocmai un curs menit să „încerce dezvoltarea capacității de legislare” (1180b, 30) pentru tinerii cu ambiții politice. Așa se și explică efortul autorului de a defini căt mai exact virtutea, ca și analizele sale detaliate
Despre educaţia morală la Aristotel. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Constantina Negrea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2280]
-
matricea fundamentală a viului existențial, când în esență corpul info/energetic se află într-un balans intrinsec propriu vieții și/sau al unui mod firesc de 50 viețuire/supraviețuire (de adaptabilitate) și trebuie să rămână deopotrivă sub binefăcătoarea influență a înțelepciunii Naturii.
I. Medicină alternativă și/sau o nouă viziune asupra fitoterapiei și (bio)laserterapiei. In: Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
Chiar Kant care a afirmat imperativul categoric ca expresie a cunoștinței morale în mod inteligibil acel “das Sollen” (trebuie moral) l-a scos tot din natură. Imperativul categoric e legea unei voințe autonome și principiul suprem al moralei. Cuvintele abilitate, înțelepciune, virtute, regulă, sfat, ordine sau legea morală, succes, fericire, merit, luate trei cate trei, marchează destul de bine opoziția a trei feluri de imperative kantiene. (Goblot) În cadrul filosofiei contemporane preocupările legate de singularitatea umană se află la originea existențialismului J. P.
Valoarea supremă a omului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]
-
fi asociată cu virtutea, ci cu acea nevoie incontrolabilă de a avea tendința să faci dintr-o dramă colectivă, o tragedie proprie. Aristotel, care a fost cel mai mare gănditor al antichitații, spirtitul enciclopedic al lumii vechi și iubitorul de înțelepciune și condiție absolută, în Etica Nicomahică ne oferă o viziune largă asupra părerilor oamenilor care înțelegeau că viața bună e o viață fericită și asupra contradicțiilor în ceea ce privește sensul eudaimoniei. Anumite idei esențiale pentru aprofundarea operei lui Aristotel sunt regăsite și
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
Americii și nu poate și nici nu ar trebui să fie schimbată. Însă adesea strategiile pot fi ajustate fără a renunța la interesele de bază. Stilul ar putea fi partea cea mai simplă. Printre altele, administrația ar putea reveni la înțelepciunea smereniei și a avertismentelor legate de aroganță pe care George W. Bush le-a exprimat în campania sa din 2000. Nu este nevoie să te delectezi punându-i în dificultate pe aliați, sau cerând unui Secretar al Apărării să-i
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ideală ca model pentru suflet, ne rămăne să căutăm ce este cetatea dreaptă. Iar cum dreptatea e de căutat printre virtuți, și cum virtuțile sunt corespunzătoare claselor, dreptății îi rămăne să fie, cum spune autorul deja menționat, condiția suficientă a înțelepciunii, vitejiei și cumpătării. Ajungem la concluzia că omul drept este omul în care fiecare parte a sufletului (rațională, pasională și dezirabilă) își face funcția proprie. Dreptatea este deci o armonie sufletească. Cu toate că s-a ajuns prin multe șlefuiri și decantări
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
în care protagonistul, regele Solomon, face o cercetare metodică i-am spune astăzi, a lumii, pentru a descoperi ceea ce e valoros, ceea ce merită să fie investit cu sens, cu valoare: „Mi-am pus inima să cercetez și să adăncesc cu înțelepciune tot ce se întămplă sub ceruri”. Concluzia la care ajunge este descurajantă, ceea ce căuta, sensul, de negăsit: „Iată că totul este deșertăciune și goană după vănt. ” Cuvăntul care în romănă este „deșertăciune“ conține toate sedimentele nonsensului, ale vidului axiologic, chiar
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
ceea ce nu poate fi prins, e zadarnică, fără sens, nebunească. Dar care sunt totuși activitățile care pot umple de sens o existență, e drept conștientizată ca efemeră? Căutarea fericirii, fără îndoială. Unde să cauți însă fericirea? Nu în știință și înțelepciune, pare a conchide Solomon: „Căci unde este multă înțelepciune este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere”. Răsul și veselia nici acestea nu aduc fericirea, sunt surogate: „Am zis răsului: Ești o nebunie! Și veseliei: ce
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
nebunească. Dar care sunt totuși activitățile care pot umple de sens o existență, e drept conștientizată ca efemeră? Căutarea fericirii, fără îndoială. Unde să cauți însă fericirea? Nu în știință și înțelepciune, pare a conchide Solomon: „Căci unde este multă înțelepciune este și mult necaz, și cine știe multe are și multă durere”. Răsul și veselia nici acestea nu aduc fericirea, sunt surogate: „Am zis răsului: Ești o nebunie! Și veseliei: ce te înșeli degeaba?” Poate urcușul pănă la cea din
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu măinile mele, și la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate e numai deșertăciune și goană după vănt, și că nu este nimic trainic sub soare ” Poate înțelepciunea ar merita mai mult credit. E mai trainică, e selectivă, e nobilă. Dar de unde!? Faptul că moartea cade peste amăndoi deopotrivă, și peste înțelept, și peste nebun, egalizănd nedrept devenirea fiecăruia prin aneantizare, ștergănd orice diferență, duce la o retorică
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
lucrurilor, devine cel mai bogat om al timpului său. Apoi se găndește care e rostul acestei splendori. Găndul său devine din ce în ce mai alarmat, mai negator. Defrișează într-una, aruncă la pămănt ceea ce părea trainic, valoros: bogăția, fastul, gloria, ba chiar și înțelepciunea și știința. Dacă pănă acum entuziasmul interogativ condusese demersul, de acum se instalează ura, ca premisă a despărțirii: „Atunci am urăt viața căci nu mi-a plăcut ce se face subt soare.” Dacă începi să îți urăști viața, nici munca
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
sunt daruri divine de care nu poți decăt să te bucuri. „Tot ce găsește măna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în locuința morților în care mergi , nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!” Acum că viața a fost reinvestită cu sens, se poate din nou reinstaura o ierarhie a valorilor, din nou se poate face o pledoarie pentru înțelepciune, pentru reflexivitate dar și pentru acțiune. Munca devine Umanul este viciat de o cunoaștere
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
morților în care mergi , nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici știință, nici înțelepciune!” Acum că viața a fost reinvestită cu sens, se poate din nou reinstaura o ierarhie a valorilor, din nou se poate face o pledoarie pentru înțelepciune, pentru reflexivitate dar și pentru acțiune. Munca devine Umanul este viciat de o cunoaștere limitată, incompatibilă cu omnisciența divină. „Cum nu știi care e calea văntului, nici cum se fac oasele în păntecele femeii însărcinate, tot așa nu cunoști nici
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]