8,238 matches
-
la Suceava. Dar vă primesc în mijlocul preoților, rugătorii permanenți pentru acest erou al neamului nostru, pentru familia dumneavoastră. Mulțumim dumneavoastră, care purtați de grijă pentru această vizită, și dorim să vă simțiți bine sufletește în această parte a țării, vizitând, închinându-vă la mănăstirile noastre, care vorbesc de dragostea omului față de om, de legea parohială, pentru că suntem gloata preoțimii. Aceștia ne sunt părinții duhovnicești. Cei din mănăstire vin mai târziu. Ei culeg roadele preoților de mir care ne-au botezat și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
tot poporul român e răstignit și închis împreună cu ei. Nu pot să ne închidă pe toți și prin faptul că rezistă acolo, ,înseamnă că poporul meu român rezistă. Dacă nu ar fi fost Hristos cu el cum ar fi rezistat? închinați-vă la icoana Maicii Domnului!” La sfârșitul acestui moment solemn cu măicuța Natalia Ilașcu la mănăstirea Putna, îl rog pe părinte, dacă se poate, să ne spună numele sfinției sale și să ne binecuvânteze. „Simeon, Simeon, diaconul Simeon de la mănăstirea Putna
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Iisus Hristos să răsară în inimile noastre, chiar și printre încercările pe care Dumnezeu, din marea Lui milă și dragoste, îngăduie să vină asupra noastră, spre întărire în credință și spre iertarea păcatelor noastre! Amin!” Măicuța Natalia Ilașcu s-a închinat la icoanele sfinte de la Putna și a ascultat cu mare atenție totul. A observat în muzeul de la Putna stema vechii Moldove și a făcut următoarea remarcă: „Asta să fie în Transnistria!” Am revenit în seara zilei de 11 mai la
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vânt a bătut, a fost ploaie și frig.”..... „Primarul Iașului Constantin Simirad, mi-a spus că vă trimite zilele astea banii pe care i-a promis, atunci cân am fost împreună la el.” „Domnul să le dea sănătate. Iacă, mă închin! Când l-au arestat pe Ilie, am cusut ceașca cu care se împărtășește. Când a fost judecat, toate le-am cusut (carpete pe care le-a pus pe perete, lângă icoane) Numai la urmă, când să-l condamne, apoi de-
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu ar fi mai bine? Nu! (același NU, ferm). Categoric, nu! Nu, niciodată. în genunchi nu trebuie nimănui! Să nu cadă în genunchi! Atâția ani a suferit și atâția ani și-au bătut joc de dânsul, și acum să ne închinăm la dușmani? Nu! AȘA MURIM, CUM A MURIT HRISTOS PE CRUCE, AȘA MURIM șI EU șI EL, NU îNGENUNCHEM LA PĂGÂNI !” „știți, aceste cuvinte este posibil să le audă și Ilie, acolo în celula sa, dacă vor fi date prin
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
acolo au rămas mai mulți comuniști! Acuma se ocupă cu alegerile de pe 23 mai (1999). Da, da! să vină la mine, c-am să-i aleg eu! Să vină la mine... Când mia veni copilul la poartă și să se închine înaintea mea și eu înaintea lui, apoi atunci oi alege... Ei vor steaua să le-o pun... Ieri, nu știu ce căutam prin niște cutii și am găsit steaua, secera și ciocanul. Ei, nu!” „Nu ați aruncat-o?” „Nu am aruncat-o
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
oi alege... Ei vor steaua să le-o pun... Ieri, nu știu ce căutam prin niște cutii și am găsit steaua, secera și ciocanul. Ei, nu!” „Nu ați aruncat-o?” „Nu am aruncat-o. O țin amintire. Cuieva am să i-o închin și pe aceea.” „După pelerinajul făcut la mănăstiri, vă simțiți mai bine?” „Cu totul mă simt mai bine, numa că nu am bucurie. Pentru ce l-am învățat și l-am crescut? Dacă îl creșteam așa, cu unt, biscuiți, margarină
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
decurs acest pelerinaj?” „La data de 10 ma, a venit mașina de la Suceava—am plecat la Taxobeni. Măicuța ne aștepta în curtea casei sale. împreună cu măicuța Natalia și cu fica sa Eugenia—sora luiIlașcu—am plecat către Iași, unde sau închinat la Mitropolie la Sf. Parascheva, după care am mers la primarul Iașului Constantin Simirad, care a făcut promisiunea că va da un ajutor de două milioane de lei” „E un ajutor bine venit?” „Categoric ! Categoric ! Orice ajutor venit din țară este
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
astăzi. Necătând că luminează soarele, părem să fim toți frumoși la chip, sufletul nu-l vede nimeni. Sufletul numai bunul Dumnezeu îl știe. Spre marele nostru regret, nu este între noi Ilie, ca să-și petreacă mama pe ultimul drum. Mă închin în fața domnului Constantin Chirilă, de la Iași, care a făcut așa de mult, cât n-am făcut noi ceilalți la un loc, pentru acești părinți, mai ales față de mama Natalia, pe care a căutat să o îngrijească. A pus umărul acolo
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
până la șold, ar fi trebuit să te strecori înăuntru, ceea ce era imposibil. Cu sau fără o explicație rațională, tot orașul vedea că lipsea o jumătate de picior. Pentru mulți, ceea ce nu-i rațional e miracol. Credincioasele au început să se închine la Victoria demontabilă ca la o martiră și, curând, în dreptul statuii și-au făcut cruce și muncitorii care se duceau la lucru, la combinat. Sculptorul fiind mort, pulpa și bucata de șold au fost reconstituite de un plutonier, artist amator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pentru a lua viață. Viața de la asfaltul orașului vine. Îi vedeam pe țărani cum se trag la umbră la poalele pădurii și le plângeam de milă. Nu știu ce-i traiul bun, domnule Mariean. A fost o săptămână foarte religioasă. Ei se închinau când vedeau cum miros asfaltul, eu mă închinam când îi vedeam lungiți la umbra brazilor. Acum să-mi spui dumneata, că te pricepi să vindeci oameni ca mine, să tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vine. Îi vedeam pe țărani cum se trag la umbră la poalele pădurii și le plângeam de milă. Nu știu ce-i traiul bun, domnule Mariean. A fost o săptămână foarte religioasă. Ei se închinau când vedeau cum miros asfaltul, eu mă închinam când îi vedeam lungiți la umbra brazilor. Acum să-mi spui dumneata, că te pricepi să vindeci oameni ca mine, să tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a părut că și vacile se închinau sau era de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
asfaltul, eu mă închinam când îi vedeam lungiți la umbra brazilor. Acum să-mi spui dumneata, că te pricepi să vindeci oameni ca mine, să tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a părut că și vacile se închinau sau era de la arșița din curtea bisericii?“. Funduri profund promoționale Am primit un mesaj telefonic ce m-a pus imediat la treabă. Port celularul undeva în preajma rinichiului stâng, spânzurat de o curea. Apelurile și mesajele, deși nu e dovedit științific
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de mare cultură, iubitor al artelor plastice, literaturii, filosofiei, istoriei, muzicii a fost și membru activ al comitetului de direcție al Teatrului Național din Iași. Cînd a închis ochii pentru totdeauna, semnul de carte marca o pagină dintr-un studiu închinat de Tudor Vianu lui Goethe. Profesorul universitar Cesar Buda de la Universitatea Tehnică “Gheorghe Asachi” din Iași este autorul volumului “Viața și opera savantului Ștefan Procopiu”, apărut la Iași, în anul 1993. Muzeul Tehnic al Moldovei din Iași îi poartă numele
Centenarul învăţământului superior la Iaşi 1910-2010/vol.I: Trecut şi prezent by Mircea Dan Guşă (ed.) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/419_a_988]
-
după aceasta, am trecut de cel mai Înalt pas, unde se Înălța o piramidă neobișnuită, din pietre de diferite mărimi, Încununată cu o cruce. În timp ce camionul trecea pe lîngă ea, aproape toată lumea a scuipat, iar unul sau doi s-au Închinat. Intrigați de acest lucru, am Întrebat care era semnificația acestui ritual straniu, Însă nu am primit ca răspuns decît o liniște deplină. Soarele Începuse să Încălzească și temperatura devenea mai plăcută pe măsură ce coboram, urmînd În permanență cursul unui rîu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rugam „Calea Crucii”, și mișcându-mă dintr-un loc în altul, securiștii m-au privit prin vizetă și la unul din controalele zilnice văzând că am zgâriat pereții m-au întrebat: „ - Ce-ai făcut aici?” „ - Niște cruci.” „- De ce?” „- Ca să mă închin în fața lor”. Atunci cu o cheie metalică ce o avea în mână a zgâriat pereții ca să anuleze semnele crucilor. La urmă eu le-am spus: „ - A mai rămas o cruce” „ - Unde?” „ - Pe ușă”. Atunci a zgâriat urât de tot vopseaua
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cel de-al doilea copil în tânăra familie a soților Mihai și Veroana Dumitraș, Gheorghe, căruia încă de mic i s-a spus Ghiță. Primul, Iosif, murise la doar câteva luni, durere suportată greu de părinți care la naștere îl închinaseră Sfântului Iosif, purtătorul de grijă al Sfintei Familii. Dumnezeu le-a mai dăruit apoi încă patru băieți și trei fete. Când eram mici, mama ne dădea să bem apă dintr-un clopoțel de alamă căci auzise ea că așa copiii
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deodată ce să vadă? Un fior le-ngheață firea... Și în haina de zăpadă Văd cum Domnul se ridică sus spre ceruri din mormânt; Iară ei cuprinși de frică cad cu fața la pământ. Scuturi, suliți, uită totul, și-n tăcere se închină Ne-ndrăznind ca să ridice ale lor priviri de tină... Când apoi în zori s-arată turnurile-ndepărtate Ei se scoală cu sfială și se-ndreaptă spre cetate. Vestea Învierii trece ca un trăsnet, ce străbate În a codrilor tăcute sânuri de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Cele ce le-am relatat, îmi iau toată răspunderea că sunt adevărate. Pr. Gheorghe Patrașcu Marie, Maica vieții noastre Către Inima Neprihănită a Mariei Marie, Maica vieții noastre, Stăpână-a lumii și Regină, Neprihănitei tale inimi Popoarele-n genunchi se închină. Ref. Fii veșnic binecuvântată, În cer și pe pământ mărită; Fecioară, Maică Preacurată, Cu Inima Neprihănită. În lumea noastră de ispite, De vicii și păcate plină, Tu fost-ai singură scutită De-a Evei strămoșească vină. Arhanghelul venind din ceruri
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și te îmbie să crezi, precum Platon, că au existat dintotdeauna. și totuși ideile se nasc, trăiesc și mor, mor așa valabile precum sunt, mor din cauză că pasiunea, credința, dorința care le-au dat viață și le-au slujit au fost închinate unor alte idei mai noi, mai adecvate, mai atrăgătoare. Notiță a lui Mihai Ideile se înlocuiesc numai prin fluctuația credinței care li se acordă? Nu există o evoluție necesară în idei - ca și în artă și în tot ce constituie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Uneori, când mă trimiteau la cumpărături în sat, intram ziua în amiaza mare pentru un scurt răstimp în biserică. Când mă aflam singură acolo, pentru mine nu era o biserică. Mă duceam la Fecioara, nu-mi făceam cruce, nu mă închinam. Era răcoare iar greierii țârâiau dindărătul altarului așa cum o făceau seara, în curte. Mă duceam întins la Maria, cercetam cu atenție inima ei, sugeam o bomboană pe care mi-o cumpărasem din restul de bani și puneam o alta între
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cât mai mult pe acest pământ. De ce, Doamne? De ce să suferim, pe nedrept și permanent, toată mizeria acestui pământ? Noi, cei săraci și neajutorați, drojdia societății, flămânzii și înfrigurații acestui pământ, noi care îți aprindem lumânări la biserică și ne închinăm cu smerenie în fața sfintelor icoane de la templul tău; care avem candelele aprinse pâlpâind sacru și transcendental în casele noastre amărâte; noi, cei mulți și umiliți, nu suntem fiii Tăi? Nu suntem copiii Tăi? Numai noi să suferim? Muncim de dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era un restaurant cu autoservire, iar chelnerițele, care stăteau în spatele tejghelei, purtau halate albe. Când am coborât, prima imagine care mi s-a înfățișat a fost un șir de femei în alb, cu bonete albe, îngenuncheate în stradă, care se închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru o fracțiune de secundă, m-am întrebat dacă nu cumva nimerisem în cer. Zile întregi, nu am putut intra în camera cu cioburi și cărți scăldate în cafea neagră. Aveam impresia că era bântuită
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lupta Lui sunt astăzi doar sfinte amintiri. Priviți în jur o țară ce crește ca în basme, Priviți în jurul vostru spre oamenii ce cresc, Eliberați de spaime, osânde și fantasme, Și mândre că-s vlăstare din trunchiul romînesc [Ă] Să închinăm un cântec de laudă și glorie Aceluia ce poartă stindardul lui Bălcescu Și înscrie socialismul în inimi și-n Istorie. Sus inima, tovarăși! Trăiască Ceaușescu!“ („Închinare“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 404) „Aș spune că
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
om politic cu vederi înaintate, dr. Petru Groza, lăsând în rândurile noastre regretul și durerea împietrită a marilor pierderi. Într-o perioadă grea de adânci prefaceri sociale, Petru Groza, având încredere în forțele creatoare ale poporului, s-a alăturat acestuia, închinându-și viața luptei pentru înflorirea și propășirea țării.“ (Munca, 10 ianuarie 1958) BARBOSA Octavian „În expunerea tovarășului Nicolae Ceaușescu la Consfătuirea de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative accentuându-se asupra caracterului
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]