7,678 matches
-
de el, combinate cu ineditul funeraliilor sale au contribuit decisiv la abolirea sclaviei în Africa de Est, ceea ce s-a și realizat în 1873. Pentru rezultatele călătoriilor sale a primit medalia de aur a "Societății Regale" de geografie din Londra. Însemnările sale zilnice, aduse la Londra de către H.M. Stanley, au fost publicate sub titlul : "The last travel's David Livingstone" (1874).
David Livingstone () [Corola-website/Science/309131_a_310460]
-
prin publicarea volumului "Studii și materiale de onomastică" (1969), precum și a unor "Studii de onomastică", vol. I-V (1976-1990). O nouă direcție de cercetare, menită să reînnoade, de asemenea, o tradiție, este aceea de filologie-limbă literară, prin inițierea proiectului "Corpusul însemnărilor manuscrise românești", ce va fi realizat împreună cu Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan-Al. Rosetti” din București. Filologii clujeni au participat, totodată, la editarea "Bibliei de la Blaj" (lucrare distinsă în 2000 cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), precum și a "Bibliei" lui
Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” () [Corola-website/Science/309177_a_310506]
-
de pe ușă. Datarea dendrocronologică a stabilit în 1997 că biserica de lemn este mai veche cu aproape trei decenii, lemnul fiind tăiat în iarna dintre anii 1638-1639. Lăcașul a fost cu cea mai mare probabilitate ridicat în vara următoare. Din însemnările păstrate în biserică și din conscripția de la 1774 și 1786-89 reiese că biserica de lemn din Sârbi Susani a fost ctitorită și îngrijită de familiile de mici nobili din partea de sus a satului, din vetrele fostelor așezări medievale Balotești și
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
slujbe in șura Păușanului, aflată-n apropiere. În 1737 se așază ca preot în sat Andrei Petru, frate geamăn al lui Andrei Pavel, trimis, tot ca preot, în Sântă-Mărie. Andrei Petru a venit din Gălpâia, dupa cum reiese dintr-o însemnare pe o carte bisericească, citată de Documentul Andreian. Păstorirea lui este una intens pro-catolica. Starea actuala a bisericii impune o reparație urgentă, mai ales a acoperișului. Slujbele sfinte nu se mai oficiază aici, nici măcar ocazional. Cu toate că a fost grav deteriorată
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
frate cu Văselia și Gligoria, s-a născut în 22 ianuarie 1829. În 1864 a fost hirotonit preot, păstorind în Sânmihaiu Almașului până în 1883, când se mută în Chichișa, lăsând ca urmaș pe fiul său Ioan Andreiu jr. Este autorul însemnărilor din care au fost extrase aceste date, scrieri care au căpătat ulterior denumirea de ""Documentul Andreian"". Ioan Andreiu jr. s-a născut la 4 noiembrie 1858. În 1883 a fost hirotonit și așezat ca preot în localitare. A decedat în
Biserica de lemn din Sânmihaiu Almașului () [Corola-website/Science/309171_a_310500]
-
Toader, fiul preotului Gavriil. Acest manuscris avea începuturile evangheliilor, precum și inițialele, colorate și aurite. Prin anul 1900, acest manuscris se afla la biserica din Fântâna Albă. Urma acestui manuscris s-a pierdut în timp. Pe paginile manuscrisului se afla următoarea însemnare: ""Cu bunăvoința Tatălui și ajutorul Fiului și săvârșirea Sfântului Duh s-a făcut acest Tetraevanghel în zilele binecinstitorului și de Hristos Iubitorul domn, Io Ștefan Voievod, Domn al Țării Moldovei și al binecinstitoarei doamnei sale Marina, care ea, cu dorință
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
Sofia era o conservatoare convinsă atât în politică cât și în viața de familie. Ea punea mare preț pe respectarea și păstrarea etichetei regale la curtea austriacă. Arhiducesa a păstrat pe tot parcursul vieții un jurnal detaliat în care făcea însemnări zilnice. Imediat după urcarea pe tron a fiului ei, Sofia începe să-i caute acestuia o soție. Ea își dorea pentru Franzi o prințesă de origine germană. Prin această alianță spera că va întări poziția Austriei în Confederația Țărilor Germane
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
A debutat în 1922 cu poezia "Din adâncuri", în revista ieșeană „Gândul nostru", și editorial în 1931, cu volumul de versuri "Veac tânăr". A colaborat la „Viața românească", „Adevărul literar și artistic", „Pagini moldovene", „Cuvântul liber", „Gândirea", „Bilete de papagal", „Însemnări ieșene", „Contemporanul", „Iașul literar", „Gazeta literară", „Cronica", „Convorbiri literare", „România literară" etc. a început prin a traduce din Henrik Ibsen (1923) și din Heinrich Heine (1927), dar, cunoscând limba rusă, s-a orientat spre autori ruși. Primul poet rus din
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
Tribuna ceferistă”, apoi "Stanțe" în „Adevărul literar și artistic”, 1927, și „Gândul nostru”, 1927. A continuat cu Serghei Esenin, în 1932, ale cărui versuri traduse în română au apărut în marile reviste ale timpului: „Viața Românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Însemnări ieșene”, „Iașul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Adevărul”, pentru ca în 1937, la „Librăria Socec”, să apară volumul "Poeme" de Serghei Esenin. Traducerile lui George Lesnea au făcut din Esenin un fel de Coșbuc al românilor, traduceri ”perfecte” cu rime și ritmuri
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
i-a fost sergent pe front, pentru industriașul Nicolae Malaxa, dar și pentru Partidul Comunist Român și pentru Nicolae Ceaușescu. Când Regele Carol al II-lea era sărbătorit pentru "10 ani de Domnie", în ediția din 1 iunie 1940 revista Însemnări ieșene, sub conducerea lui Mihail Sadoveanu, Mihai Codreanu și Grigore T. Popa, publica poezia "Cântec pentru Regele nostru" de George Lesnea, în care apăreau următoarele versuri: Versurile închinate lui Malaxa își aveau o motivație materială: După ce, prin 1939, Ionel Teodoreanu
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
fiind declarată monument istoric, cu codul . Se consideră că prima mănăstire cu acest nume ar fi fost construită de Nicodim de la Tismana. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Pe la jumătatea secolului XVI, ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
au fost ctitorii laici ai locașului. Nu se poate vorbi, cu nici un fel de date pozitive, despre vreo sihăstrie din secolele XIII-XIV. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
aici. Atitudinea poetului trădează faptul că el nu iubea o femeie reală, ci imaginea ideală a feminității pe care o proiectase liric. Despre aceasta C. Popescu-Cadem scrie: MS 6441 București, 1879. Cunoscut sub denominația de „caietul roșu”. Pe forzatul III însemnare autografă Mite Kremnitz. Supracoperta din mătase roșie. Document transpus integral în format electronic. Achiziționat de la Georg Kremnitz prin intermediul prof. Octavian Schiau. Fond Mite Kremnitz, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
socotim că biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Comăna de Jos are o vechime apreciabilă, fiind mult mai veche decât alte biserici de zid din Țara Oltului. În altar, pe o grindă de stejar care ține catapeteasma, se vede o însemnare de meșter din care s-ar putea citi cu aproximație: leat # 3PNA ( sau A, 7151 sau 7154 ), ceea ce ar însemna 1643 sau 1646. Cercetătorii presupun că citirea corectă ar fi de 7151, făcându-ne să înțelegem că anul 1643 este
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
Măgura pentru a participa la slujbele religioase. După mai bine de o sută de ani de la construire, biserica este pictată de zugravul Petre Bode din Vima. Numele pictorului, al plătitorului dar și momentul pictării bisericii îl aflăm din cele două însemnări scrise în altar: prima, aflată pe peretele din dreapta a altarului, în dreptul diaconiconului, spune:""și s-au zugrăvit în stăpânirea împăratului nostru Fr(a)nțișc această s(fântă) besearică și au plătit preut Roman Tănase"" iar cea de-a doua, aflată
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
posesie satele Măgura, Poiana Blenchii și Gâlgău. 2. Molitfelnic - tipărit la Iași în anul 1739 în timpul domniei lui Ion Grigore Ghica pe cheltuiala și cu binecuvântarea Mitropolitului Kir Nechifor Peloponesianul de Nefpal. Foaia de titlu a acestei cărți poartă următoarea însemnare: "Această carte este a lui Roman Teodor din Măgura, anul 1800" 3. Liturghier - tipărit la București în anul 1741 în timpul lui Ion Constantin Nicolae Mavrocordat cu cheltuiala lui Kir Anania Mitropolit de Cesarea Palestinei, tipograf fiind Pop Stoica Iacobici. 4
Biserica de lemn din Măgura () [Corola-website/Science/309789_a_311118]
-
ani vor forma trama romanului "Rătăcirile elevului Törless" ("Die Verwirrungen des Zöglings Törless", 1906), debutul său romanesc și primul succes literar. În septembrie 1897, Musil intră la școala politehnică din Brünn, în construcții mecanice. Din același an datează și primele însemnări din "Jurnal". Printre lecturile sale se numără: Friedrich Nietzsche, Novalis, Dostoievski, Ralph Emerson, Maurice Maeterlinck și Aristotel ("Poetica" mai ales), autori care l-au influențat durabil, așa cum a mărturisit-o. Scrie de asemenea poezii și câteva schițe de piese dramatice
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
adus mari beneficii definirii valorilor culturale ale acestui ansamblu. Nu există nicăieri în biserică, o inscripție care să aducă numele celui care a trudit la podoaba zugrăvită. În altar, pe peretele ce-l desparte de naos, se poate citi o însemnare zugrăvită cu negru, referitoare la pictura din acel loc: “Acest sfânt oltari au plătit popa Nicolae și cu soția dumnealui Tudora, anu 1783 august 8 zile.” În acest spațiu al bisericii pictura s-a păstrat în bună măsură și prin
Biserica de lemn din Racâș () [Corola-website/Science/309838_a_311167]
-
bisericii din Răstoci confirmă un pas mare înainte. Înseamnă ca episcopul Micu-Klein a pretins mult mai mult, în intenția de a face din preoții săi adevărați luminători pentru popor. Manuscrisul „Triodului” din Răstoci a avut circulație în zonă. Dintr-o însemnare făcută pe una din file reiese că a aparținut și unui preot Matei Macarie. O familie de preoți cu acest nume exista, la începutul secolului al XIX-lea la Cormeniș. După cine știe câte peregrinări, trecând prin zeci de mâini, „Triodul” a
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
în Morea în luna decembrie a aceluiși an. În ultimul saă an de cârmuire ca despot la Mistra, Constantin a fost vizitat de umanistul și colecționarul de antichități italian Ciriaci d’Ancona. Ciriaco era un neobosit călător și autor de însemnări despre expedițiile sale. Aceste expediții îi mai îndreptaseră o dată pașii spre Morea, în 1437, când fusese primit de fratele lui Constantin, despotul Teodor al II-lea. S-a întors 10 ani mai târziu, venind dinspre nord, pe uscat, prin corint
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
depuis son origine jusqu’à nos jours", livre ÎI, Paris, MDCCCXXXV (traduit de l’Allemand par J. J. Hellert). HF = Eudoxiu Hurmuzaki, "Fragmente din Istoria Românilor", tomul I, București, Editura Ministerului Cultelor și al Învățăturilor Publice, 1879. LIns = Barbu Lăzăreanu, "Însemnări istoriografice", în revistă "Adam", nr. 114 (anul X), 14 ianuarie 1938. R = "Ramuri" (Craiova, serie nouă), nr. 10, octombrie 1968. ȘAm = I. Slavici, "Amintiri", București, Editura pentru Literatură, 1967. TCS, I = I. E. Torouțiu, Gh. Cardaș, "Studii și documente literare", vol
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
mai 1945 și a fost unul dintre acuzații din cadrul Procesului de la Nüremberg. În timpul desfășurării procesului, Frank s-a convertit la catolicism. El a predat procurorilor 40 de volume ale jurmalului propriu, multe dintre dovezile împotriva sa fiind luate chiar dintre însemnările proprii. A fost găsit vinovat de crime de război și crime împotriva umanității, iar pe 1 octombrie 1946 a fost executat prin spânzurare. În 1945, granițele Poloniei au fost în sfârșit redesenate în mod oficial, în conformitate cu deciziile luate la Conferința
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
împreună cu dreptul de proprietate asupra apelor minerale. Pentru bolnavi se ridică un imobil cu 20 de cabine, pe locul unde ulterior se va construi Hotelul nr. 1 și Cazinoul Vatra Dornei. O descriere a stațiunii în jurul anilor 1880-1895 rezultă din însemnările inginerului Crasuschi, fost director al minelor din Iacobeni. Izvoarele erau captate în mod primitiv. Acestea prezentau niște găuri pătrate împrejmuite cu bârne și acoperite cu coajă de brad, fără nici o izolare. Aceste gropi erau umplute cu apă cu rugină murdară
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
ocina Găeștilor mânăstirii Râncaciovului”. Despre evoluția economică și administrativă a orașului Găești nu există documente suficiente. Explicația e simplă: nefiind fapte de seamă, demne de a fi înregistrate prin zapisuri domnești sau în documentele oficiale ale administrației de stat, asemenea însemnări sau mențiuni nu s-au făcut. O dezvoltare fără precedent cunoaște orașul după 1967, odată cu înființarea întreprinderilor de utilaj chimic ("Utchim") și întreprinderii de frigidere ("Arctic Găești"). Această evoluție economică a determinat și o creștere numerică a populației. O dezvoltare
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
și să facă pace". Arheologul și istoricul român Constantin Daicoviciu consideră că pe vremea lui Burebista, "scrisul era folosit pentru însemne religioase, politice, cu litere grecești", iar în vremea lui Decebal s-a trecut la caracterele latine. Constantin Daicoviciu consideră însemnările de pe unele balustrade ale unui zid de la Grădiștea Muncelului reprezintă un album de nume de regi, mari preoți și alți demnitari" ("Istoria României", I, 1969, p. 327-328). Pe un vas descoperit la Ocnița-Cosota (jud. Vâlcea) apare inscripția în greacă "Regele
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]