7,848 matches
-
care trebuia să le desenez. Dintr-odată, atenția mea hălăduia și mai departe și poate că abia atunci puritatea unică a glasului ei ritmic Își Împlinea adevărata menire. Priveam un copac și foșnetul frunzelor lui Împrumuta acel ritm. Egor se Învârtea printre bujori. O codobatură făcea câțiva pași, apoi se oprea de parcă și-ar fi amintit brusc ceva, apoi pleca mai departe, bătând din coadă pentru a-și confirma parcă numele. Apărând nu se știe de unde, un fluture Polygonia se instala
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
medicului familiei (Vă salut, domnule doctor Sokolov!) rămâne ușor Întredeschisă. Scânteierile lui verticale (pe care lacrimile de copil le puteau transforma În strălucitoare raze de compasiune) reprezentau ceva de care mă puteam agăța, Întrucât În bezna totală capul mi se Învârtea și mintea Îmi aluneca Într-o parodie a luptei cu moartea. Seara de sâmbătă era sau ar fi trebuit să fie așteptată cu bucurie, pentru că era seara când Mademoiselle, care aparținea școlii clasice de igienă și considera maniile englezești - les
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fluturi de noapte denumiți În Anglia Pugs - mici vietăți delicate care ziua se lipesc de suprafețele pestrițe cu care se amestecă aripile lor plate și abdomenele Întoarse În sus. Acolo, pe fundul mării de verdeață străpunsă de razele soarelui, mă Învârteam Încet În jurul falnicilor trunchiuri. Nimic pe lume nu mi se părea mai plăcut decât să reușesc să adaug, printr-un noroc neașteptat, câteva specii remarcabile la lunga listă de Pugs deja Întocmită de alții. Imaginația mea Înflăcărată, supunându-se evident
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
punctul de rubin sau de smarald din depărtarea neagră. Apoi, În somn, vedeam ceva cu totul diferit - o bilă de sticlă rostogolindu-se sub un pian de concert sau o locomotivă de jucărie culcată pe o parte cu roțile Încă Învârtindu-se vioaie. Modificarea vitezei trenului Îmi Întrerupea uneori firul somnului. Lumini lente se perindau pe lângă noi; fiecare investiga, În trecerea ei, aceeași crăpătură, apoi un compas luminos măsura umbrele. Deodată, trenul se oprea cu un scrâșnet lung de frâne cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Max a rezistat din 1908 până În 1910 și mi-a câștigat admirația Într-o zi de iarnă la St. Petersburg, când obișnuita noastră plimbare de dimineață a fost tulburată de un incident violent. Niște cazaci cu fețe fioroase și imbecile Învârteau niște bice, Îndemnându-și căluții care se ridicau În două picioare și fornăiau, să dea buzna Într-o gloată de oameni, agitată. O mulțime de căciuli și cel puțin trei galoși zăceau ca niște pete negre pe zăpadă. O clipă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu o rezonanță puternică. Acolo, Într-un ungher de sub scara de marmură, șevistarul nostru (portarul) ascuțea preocupat creioane când eu mă Întorceam de la școală. Folosea În acest scop o mașinărie demodată, voluminoasă, cu o rotiță zbârnâitoare, a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă ținea un creion introdus Într-un orificiu lateral. Ani de zile el a reprezentat tipul cel mai banal de „servitor credincios“, dotat cu un umor și o Înțelepciune bizare, cu impresionantul lui obicei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sașii și bucle arămii; dar cred că pe bietul moș Ustin Îl enerva Îngrozitor corvoada ascuțirii creioanelor - eu Îl Înțeleg perfect, Întrucât nu scriu decât cu creioane foarte bine ascuțite, am Întotdeauna la Îndemână pahare cu mănunchiuri de B3 și Învârt de o sută de ori pe zi mânerul instrumentului (fixat de marginea mesei) care acumulează rapid În sertărașul lui o mulțime de resturi de creion maroniu-Închis. Ulterior s-a dovedit că avea de mult legături cu poliția secretă a țarului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a spus asta niciodată și Într-o zi, când Încercam să traversăm râul pe o grămadă de bușteni de pin care plutea În apropierea unei mori, era să se Înece când un trunchi foarte alunecos a Început să se scufunde, Învârtindu-se sub picioarele lui. Am devenit pentru prima oară conștienți unul de celălalt În ajunul Crăciunului din 1904 (eu aveam cinci ani și jumătate, el, șapte), În Wiesbaden: Îmi aduc aminte că a ieșit dintr-un magazin de suveniruri și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
altor frunze. Diverse sunete ajungeau la urechile mele În aceste atitudini diverse. Putea fi gongul de masă sau ceva mai puțin obișnuit, cum ar fi fost de pildă oribila muzică a unei flașnete. Pe undeva, pe lângă grajduri, un bătrân vagabond Învârtea manivela și, marcat de impresii mai directe din anii anteriori, Îl vedeam În minte din locul În care eram cocoțat. Pe instrumentul lui erau pictați un fel de țărani balcanici dansând printre niște sălcii palmoide. Din când În când, muta
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vila a fost Închiriată și imediat ne-a Învăluit o vară superbă și iat-o pe Tamara mea, fericită, ridicându-se pe vârfuri, Încercând să tragă o creangă de racemosa pentru a-i culege fructele zbârcite, În timp ce toată lumea copacilor se Învârtește pe orbita ochilor ei surâzători și, sub brațul ridicat, se formează pe rochița galbenă din șantung natural o pată Închisă la culoare, din cauza efortului făcut În soare. Ne-am rătăcit În păduri pline de mușchi, ne-am scăldat Într-un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la subțioară. I-am venit În ajutor și În cele din urmă am reușit să extragem din mânecă lungul meu fular de lână pe care fata Îl Îndesase În paltonul lui. Obiectul ieși centimetru cu centimetru; parcă despachetam o mumie Învârtindu-ne Încet unul În jurul celuilalt, spre marea veselie a trei târfe de pe trotuar. Apoi, după ce operațiunea a fost Încheiată, am mers fără să scoatem o vorbă până la un colț de stradă, unde ne-am strâns mâinile și ne-am despărțit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pune mâna pe umăr, îi vorbește cu blândețe, dar cu convingere: În aceste clipe grele, ai trebuință de credință în tine! Nu ești omul să te dai bătut! Te vei ridica! N-ai teamă! Te vei ridica! Roata istoriei se-nvârte! Să crezi! Să crezi Ștefane! Ștefan se dezlănțuie vehement: Să cred?! În cine?! În ce?! Crede în tine!"... Vorbe, Sihastre! Vorbe!... Am luptat singuri! Am murit singuri! Toți m-au trădat! Ai mei chiar! Și... și, cum să mai creadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
încă, să mă însemne. Vorba ceea: "Soiu' rău nu piere!" hâhâie el. Și-apoi, decât întins pe crivat, afumat și jelit de șăpte bocitoare ce urlă, trag la măsea și nu le stă gându' decât la pomană, mai bine călare, învârtind toporișca, chiuind ca la nuntă, strigând până la ultima suflare: "Pentru Moldova și Ștefan!!! Moldovaaa!!!" Gheorghiță dârdâie încetișor: 'Mnetale ce gândești, bădie? S-or mântui cu rezbelele aistea? Că tăt la oaste, la oaste numa' bozii și buruiană pârloagă-i ogoru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zice muiere: cu voi rău; fără voi și mai rău. Diavolițe! Uit și de ruptoare, și pe ce lume mă aflu, uit... Sărăcuții de voi! îl căinează ea ironică, batjocoritoare. Năpăstuiții! Oropsiții!... Haida-de! Cum o mai sucești, cum o mai învârtești... Mare hoțoman ești unchiule! Țamblac râde încă, dar se potolește. Apoi, șovăitor, căutându-și cuvintele, încearcă s-i explice: Uite, vezi tu Marie... Cum să spun... Nu neg, Ștefan mai păcătuiește. "Numai cine n-a greșit, să arunce piatra"... Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și trimis câțiva tineri isteți la dăscălie, pe cheltuiala domniei -, să prindă învățătură la Cracovia, sare Tăutu. Da! Să avem cărturarii noștri, înțelepții noștri. Să buchisească slovele din cărțile de înțelepciune, să ne luminăm, să pricepem și noi cum se învârte crugul vremii; că, mereu călcați, loviți, pârjoliți, tot cu sabia cu sabia, am rămas de căruță față de alte neamuri mai firoscoase. Trebuie să îndemnăm, să ardem rămânerea în urmă, "să-i dăm bice" cum zice rumânul. Ioane, se adresează el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe un scaun, ca un condamnat, în fața lui, a călăului meu de ocazie, înfățișarea mea deloc înfloritoare trezindu-i, în cele din urmă, acestuia anumite bănuieli. Încât, dintr-o dată, m-a întrebat, uitându-se cu tâlc la asistenta ce se învârtea în jurul lui, dacă știu să cânt. La început, n-am înțeles ce vrea să spună, apoi am priceput încotro bătea și, firește, nu i-am răspuns. O dimineață rea, mohorâtă, amestecându-se cu starea mea de boală, cu necazurile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și i-a prelins. Lesnea Și-n înălțimea albastră ea privea, cu urlet lung peste grădină. Crai nou aluneca ascunzându-se subțire după colină. Surd, ca și cum i-ar fi aruncat o piatră, pentru a râde de ea, ochii cățelei se învârteau: două stele de aur în nea. Blaga Privea ceru-n neștire, Scheunând amar, În timp ce luna subțire Se pitea după-o culme-n hotar. Umilă, smerită, parcă datoare, Când unul, altul o mai lovea, Aștri blânzi, licăreau prin ninsoare Ochii ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fericire, aveam mari emoții. Mi-a mai dat un bilețel, pe care l-am înmânat unei tinere care mi-a deschis o portiță. Spre Jerusalim Poartă Damascului Să intru de acum mai departe la bagaje. Erau trei suporturi care se învârteau pe o bandă care aduceau bagajele noastre din avion. Îmi iau valiză și caut spre ieșire: poartă 6 era ca să ies. Ajunsă afară, las valiză jos, fac cruce și îngenunchez și sărut pământul de 3 ori, dând slavă și mulțumind
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
al râului era amenajată o grădină de zarzavaturi care iriga terenul cultivat cu o instalație rudimentară, construită din lemn, cu o roată mare, pe care erau înșiruite cupe de tablă. Doi cai trăgeau în ham de un proțap cu care învârteau roata. Cupele pline se deșertau automat într-un jgheab de unde apa aluneca pe canalele care împânzeau toată grădina. Omul care deținea grădina de zarzavat (Neculai Bulgarul), era bine priceput la toate muncile necesare funcționării roții de scos apă, la construirea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
prima piesă de teatru pusă în scenă de el și cu actori dintre învățătorii din satele vecine. Adunase toți învățătorii tineri și cu ei a reprezentat Năpasta lui Caragiale. La el am văzut primul film de cinematograf, bineînțeles, mut. „Operatorul” învârtea la manivelă banda de celuloid, imaginile se mișcau și tot el explica înțelesul imaginilor derulate. La unchiul Dumitru am văzut primul aparat de radio și am ascultat prima emisiune radio. Unchiul a încercat să se lase și de fumat cu ajutorul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
la satisfacerea serviciului militar. În lunile iulie și august din anul 1935 am făcut pregătire pentru examen cu dânsul. Ajunsesem să scriu după dictare fără nici-o greșală de ortografie. De asemenea făcusem foarte mari progerese la aritmetică. La vremea treeratului învârteam împreună cu unchiul la „vânturătoare” și rezolvam probleme de perspicacitate. „Bună ziua cincizeci de gâște”. „Nu suntem 50, ci dacă am mai fi pe câte suntem și încă două am fi 50”. „Mama tatii, soacra mamei, și cu bunica mea, câți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
n-aveam nasturi slăbiți sau căzuți, să coasem nasturii. Elevilori (soldați) care spuneam că nu avem ce coase, instructorul venea și ne rupea nasturii de la tunică pentru a avea ce coase. Prindea tunica de cel mai slab nasture și o învârtea în aer până ce se rupea ața cu care era cusut. Pentru a evita o astfel de situație, am profitat de faptul că deasupra patului meu mai era un pat suprapus și făcea puțină umbră. M-am prefăcut că cos un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu un prieten, când au apărut fiare sălbatice. Lângă mine era un leu. Îmi era groază și mă rugam mereu. Am zărit-o pe Lena T.H. de la bancă, era răvășită, cu părul murdar și pete negre pe față. Deprimată, se învârtea într-un cerc de damnați. Eram în lumea lui Dante? Vrând să scap de prezența leului, m-am ascuns într-o cămașă de noapte, albă, brodată de mama. Mergeam ca un rulou, cel din Ezechiel, în cămașă, îmi era teamă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din aer. Decembrie Scriu în continuare la nuvele, cu o jubilație suspectă - nimic de făcut, spiritul meu e profund ludic și trebuie să dea din mâini și picioare când e pus să stea pe loc! Mi-ar plăcea să se învârtească precum „dansatorii” sufismului, cu fustele lor precum corolele unor flori mari, tropicale. A nins puțin, atât cât să-mi curăț ochii cu albul de neimitat al zăpezii pentru care am un cult special, de eschimos profund pios în fața miracolelor naturii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
multe ori, seara, la un restaurant-grădină de vară a unui evreu, grădină intrată în obișnuința lumii "La Abrumcic". Alături de cei câțiva copaci vii mai erau și câțiva de natură statică pictați pe copertine. Abrumcic bătrânul avea un fecior, Ițic, care învârtea toată afacerea și două fete care serveau la masă. Fripturi de tot felul, mici, cârnați cu usturoi, fudulii, în fine, tot ce-ți dorea suflețelul dacă te ținea portofelul. Aici veneam de obște sâmbăta. și iată că-l văd la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]