7,946 matches
-
unul are maxilarul rupt, altul unghiile despicate, lovituri groaznice pe picioare. Cazul a fost Înmormântat, nici după 1989 n-a fost elucidat, iar Corneliu Buzinschi, care a scris toată viața despre psihologia copilului și adolescentului, se Întreba, obosit să tot țipe: „Ne Întrebăm cine a ucis și unde au fost uciși acești trei copii de 14 ani care, În naivitatea lor de preadolescenți, au vrut să vadă Dunărea, un port și un vapor”. În anii de după 1990 renaște și interesul lui
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
comune, de „idei acceptate”. Distincția lui Moscovici are caracter polemic: argumentului tradițional „poporul nu gândește” el Îi opune opțiunea după care oamenii obișnuiți, de bun-simț, gândesc totdeauna practic, realist, comunicând observațiile lor cu măsură, relaționând decent. Omul de bun-simț nu țipă, nu bate cu pumnul În masă, nu pretinde, nu mușcă, nu jignește. El păstrează distanța și tonul convenabil tuturor, chiar cu prețul pierderii partidei. Nu-și impune gusturile și dorințele, e - mai degrabă - un fuzional afectiv care suferă În tăcere
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
2009 27 octombrie Zi liberă aplicat îngrășământ peluză. Ezit dacă să amestec nisipul cu deșeuri de turbă. Telefonat constructor, consideră asta o greșeală, deși a spus la televizor.) Împrăștiat îngrășământul pentru că am cumpărat deja doi saci. Mă întrerupe Malin. Vine țipând, Svenne, pisica vecinilor călcată greder. Mers împreună la șantier. Vine om cu ranga îmbrăcat în albastru, pisica grav rănită spinare. Luat cu împrumut ladă bere adus pisica acasă. Evident vecinii plecați până luni. Margareta indignată: Auzi, să aduci pisica de la
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
să urle: " Nu las parașuta!" Stewardesa l-a rugat pe Gård să apese de trei ori pe butonul de serviciu. A ieșit unul din piloți. A încercat să-l ia pe tânăr cu binișorul și să-l liniștească. Acesta a țipat de mai multe ori "Lasă parașuta" sau "lasă-mi dracului parașuta. Am dreptul să trăiesc". Echipajul a făcut exact ce trebuia și în cinci minute ne-am pomenit la bord cu echipa de intervenție a poliției. L-au scos pe
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de maneta respectivă. Participă și un reprezentant al firmei Scania; primesc o mapă de birou din piele de vițel. Discutăm despre modelul Variant; admite că au existat o serie întreagă de probleme cu el. 4 iulie Gård turbat de furie. Țipă și înjură. Se îndoiește de inteligența mea! Propunerea cu gazarea e cea mai mare tâmpenie pe care a auzit-o vreodată etc. etc. E o totală imposibilitate din punct de vedere politic. Nici că există cuvânt mai periculos și mai
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
se descurce masturbându-se. Se întâlnesc într-o anumită măsură activități homosexuale de substituție, cum ar fi homosexualitatea veritabilă, dar aceasta pare să conducă arareori la probleme de care să ia cunoștință conducerea închisorii". Aici se prezintă și date. Las' să țipe adepții sexului liber și pornografii dacă vor. (Ullerstam 1 et consortes) 12 august Cu Gård o oră la telefon (în timp ce copiii stau și așteaptă în mașină). Supărat foc pe noile studii realizate la minister cu privire la timpul de lucru. În trecut
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
româncele și mă scoteau cu bătaie din rând, «ieși că ești jidancă și nu e ora jidanilor», și m-am rugat de ei că sunt gravidă și am copii mici acasă, mai rău au început să mă ghiontească și să țipe «te trimete la Bug și nu mai faci jidani», și așa am suferit mai multe suferinți pe timpul legionarilor”. „Oamenii mureau ca muștele” Isac Rotman, născut în 1918, strada Ștefan cel Mare, lucrător. „În ziua pogromului, am fost ridicat de acasă
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
soțul meu și cu un copil de un an, am fost bătuți de 3 soldați români și duși la Chestură. La poarta Chesturii, soțul meu a fost lovit în cap cu arma de un soldat. Atunci copilul a început să țipe și am fost alungați eu cu copil, iar scumpul și nevinovatul meu soț a fost dus la Chestură și de acolo pus în vagon și ucis la stația din Tg. Frumos de unde mi-a și trimis actul de moarte. Și
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
a-l vedea reapărând pe Julien, în indispensabili și ciorapi. Jeanne "zvâcni, ca și cum ar fi vrut să sară din pat, când un picior rece și păros îi alunecă de-a lungul piciorului. Și, cu fața în mâini, înnebunită, gata să țipe de spaimă, se ghemui tocmai în fundul patului". Julien o prinde îndată în brațe, cu toate că ea îi întoarce spatele, o sărută cu lăcomie, încercând să-i apuce sânul. Jeanne rămâne "înțepenită într-o spaimă înfricoșătoare". Nu vrea decât "să fugă unde
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
putea spune, dar cum tata era în felul lui un om crud, fără inimă, mai ales când era vorbă de dat banul, pe care, e drept, nici nu-l avea, în cele câteva zile care au urmat, tot timpul a țipat și l-a înjurat, poruncinduăi să nu se mai vaiete, să fie bărbat, nu muiere, de râsul satului, și cum boala nu pleacă în urma unei asemenea comportări ale celor din jur, viața lui Neculai s-a terminat doar în cât
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
prietenul Ion, care se pricepea la toate, iar eu îl ascultam chiar în tot ceămi spunea, ridica încet-încet câte o piatră din apă, cam de mărimea unei farfurioare, și cum apa era limpedeă limpede, cu multă dibăcie prindea moina sau țip arul care se găsea sub piatra ridicată, și mi-l arăta, ca să mă ambiționeze. Să caut și eu. Și, imitându-l, pescuiam și eu. Mai puțin, dar nu mă lăsam prea mult întrecut. După câteva ore de umblat prin gârla
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Ponte dell' Accademia și mă strecor printre străzile și canalele calme dintre biserica Santa Agnese și abbazia di San Gregorio, gustînd în sfîrșit! o pace adîncă și priveliștea oferită de trecători potoliți, în general vîrstnici, care nu se grăbesc, nu țipă, nu vînd nimic. Opresc din plimbare un cuplu cu părul alb și întreb care este direcția spre via San Gregorio. Domnul poartă lavalieră și se sprijină într-un baston cu mînerul de argint; doamna are părul ondulat în valuri ninse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pleacă să-și desfacă valiza în chilia ce-i fusese repartizată și signora Cesca mă măsoară lung, din cap pînă-n picioare, izbucnind în rîs: Cînd al meu mi-a spus că au sosit doi clienți, femeie și bărbat împreună, am țipat la el că de ce nu v-a dat o cameră la amîndoi. Acu văd că sunteți complet străini. Dar ce dracu caută ăsta, cu dolarii lui, la mine? Îi redau explicația pe care mi-o dăduse și mie Bruno: "că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
simte chemarea deșertului și pornește legănat, alene, fără grabă, cu unitatea de măsură "secol" pentru măsurarea timpului și a spațiului. Mi-e frică: teama unui biet european care măsoară timpul cu propria sa viață și distanțele în kilometri. Cred că țip. Impasibil, stăpînul își oprește animalul din mers și îl obligă să îngenuncheze. Regăsesc pămîntul sub picioare, revăd cactușii în mărimea lor naturală, cămila îmi arată dinții într-un rînjet batjocoritor. Mi-e rușine de ea, de mine, de caii costelivi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
profesori nu am uitat pe Bîrjovanu de la științe naturale, Nedelcu de la desen, amândoi severi, însă eu am dus-o bine cu ei, făceam desenele pe la mulți colegi din clasă, științele naturale îmi plăceau; pentru asta, Domnul Bîrjovanu, văzându-mă timid, țipa mai puțin la mine decât la ceilalți elevi. Am fost elev prea puțin silitor, tot timpul eram cu gândul unde nu trebuie, la toate mă gândeam, numai la carte nu. La finele anului, am fost lăsat corigent și în toamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
frecventau cursurile lucrau într-o cameră din pinacotecă. M-am prezentat obosit și flămând, abia coborâsem de pe un vagon de marfă ce mă adusese în Iași, găsesc în sala de lucru și pe director care, cum mă vede, începe să țipe la mine ca scos din minți, vroind să mă întrebe de unde am venit și ce caut acolo. Printre strigăte și insulte, i-am explicat de ce vin acum și de ce nu am venit mai din vreme. A fost zadarnic, arătându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
prin București, de profesie chelneri; era umplut imediat și era dat ca exemplu În munca; Întrucât vagonetul cu pricina nu putea porni spre descărcare din cauza „puturoșilor” de la celelalte vagonete, care abia se Încărcau, brigadierul se agită și mai tare și țipă și mai Înfierbântat; În sfârșit, terminăm și noi cu Încărcatul pietrei și Începeam golgota Împinsului vagonetului pe o linie În pantă; eram atât de extenuați și obosiți Încât dacă se defectă linia dintr-un motiv oarecare, când ne așezăm jos
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
comandă primului brigadier: ,,Colonie!... pentru numărătoare, dreepți!”, care, Întorcându-se soldățește și bătând pas de defilare, se oprea la câțiva metri de Ghinea Înconjurat de statul sau major, impunător și solemn (Stan, Dobrescu și alții) - precum Napoleon La Austerlitz - raporta, țipând: „Să trăiți, domnule comandant, colonia de muncă Peninsula este gata pentru numărătoarea de seară!”..., la care Ghinea mormăia ceva, si toti, afară de el și Dobrescu, se năpusteau spre noi și Începea numărătoarea; rareori numărul ieșea după primul inventar; de obicei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
plutonierul se Îndreaptă spre mine, aproape În fugă și fără să mai spună nimic Îmi repede un pumn În plină figură, Încât am scăpat felinarul din mână, mi-au sărit zdrențele de pe umeri și m-a podidit și sângele, si țipând mă Întreabă: „Nu cunoști regulamentul, banditule? Vrei să evadezi, hai? Ia, să-ți dau eu evadare!”... Și-mi mai căra niște pumni tot peste față. (În acest timp, unul din soldați mă orbise cu o lanternă puternică, iar cel cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
durere, la suferință, la frig, la dezumanizare, la temnița, la muncă silnica, la moarte, numai pentru vină că voiau să trăiască liberi și demni! Din cele mai vechi timpuri călâii s-au ascuns după mască respectabilității, a legitimității, a justiției, țipând că din gură de șarpe atunci când li s-au scos la iveală atrocitățile comise. De aceea admir curajul Adinei Câșlaru de a aminti suferințele Indurate În temnițele comuniste de Alexandru Tăcu și de cei care, asemenea lui, s-au opus
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
profitat de binefacerile civilizației doar spre a- și da la iveală ticăloșia nativă : E mai frumos, firește, mai mândru ca-nainte,/ Dar vai, ce suflet josnic se-ascunde-n el ! O minte/ Mai limpede ca-n vremuri - cuvântu-i curge lin,/ Dar țipă îngâmfarea-i, prostia lui, din plin,/ Deșertăciunea, ura și dragostea de sine. (IV, p. 115). Sacrificiul lui Prometeu pare să fie zădărnicit de nimicnicia celor pentru care l-a înfăptuit. Piesa nu se încheie însă pe o notă mizantropică, dimpotrivă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sosise a doua mașină, când mă uitam cum se apropiau noul val de ruși, vocea șefului se ridică, într-o expresie ce-mi suna a înjurătură, când am întors capul rusul îi apropia tatei pistolul de cap. Cred că am țipat, căci imediat am auzit vocea ridicată a rusoaicei, după care pistolul se îndepărtă de capul tatei, iar eu, plângând, l-am apucat pe Tata cu amândouă mâinile de picioare, într-un fel de îmbrățișare. După mai mulți ani, când învățasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
acum negrul. Negrul fără fund. Rămâne nemâncată cât e ziua de lungă. Chelnerițele trec pe sub nasul ei cu platourile încărcate de farfurii aburinde fără să se oprească. O fac dinadins, încep să pufnească atunci când își cere prânzul. "Mi-e foame, țipă ea. De ce nu mi se dă să mănânc?" Cléa nu catadicsește să-i răspundă. Heideggeriana nu aude, îți vine să crezi că Dasein-ul îi astupă urechile. Fetele își taie felii groase de pâine pe care întind unt și miere. Îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să se întoarcă în sufragerie înainte de plecarea locotenentului. Un domn de o anume vârstă se întoarce acasă cu metroul. Foarte mulțumit că găsise loc pe scaun, despăturește ziarul. O bandă de tineri năvălește în vagon și buf! trosc! încep să țipe, să cânte, să facă pe clovnii, în fine, tot de ce sunt ei în stare ca să-i deranjeze pe oamenii cumsecade care citesc "Le Monde", mai ales paginile despre criza din suburbii. Furios, domnul de o anume vârstă lansează cu voce
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
liniștească, nu se desprindea de el, dar el nu avea timp de pierdut. Se desfăcu oarecum brutal: "Mă grăbesc. Căpitanul a murit azi noapte într-un schimb de focuri și sunt însărcinat să-i expediez cadavrul." "A murit căpitanul Marinescu! țipă năucit Grigore. Și biata nevastă-sa, care acum câteva zile s-a dus să nască la părinți..." " Hai să telefonăm, spuse locotenentul, să vedem dacă nu mai pot trimite încă un tren." Au intrat toți trei în biroul șefului de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]