9,186 matches
-
de sine nu miroase niciodată a bine dar, vorba ceea, la vreme de secetă e bună și o ploaie cu gheață. Marea problemă a apatiei politice de care fuseseră cuprinși chiar și membrii de vază ai organizației, fusese readusă În actualitate sub forma unor scuze sau a unor semne de Întrebare: „La 30 Mai nu am ținut ședință de birou deoarece nu am Întrunit numărul necesar din cauză că membrii au fost ocupați În alte munci politice”; „Greutățile pe linie organizatorică sunt din cauză că
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
numărul 181 apărut pe 1 iunie 1965: „În acest număr, sub semnătura lui Constantin Hușanu, redactorul ziarului, urma să fie difuzat articolul intitulat << CÎteva aspecte dela desfășurarea convorbirilor recapitulative>>. Printre altele, În articol se arăta: <<Printre aceste probleme de mare actualitate și Însemnătate teoretică și practică dezbătute În cadrul convorbirilor recapitulative s-a numărat și <Rolul de conducător al partidului și dezvoltarea economiei naționale, atribut fundamental al suveranității și independenței naționale a statului nostru socialist>. Cursanții au dezbătut competent problema industrializării
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ce spusese mai departe cenzorul: „A fost consultat tov. secretar cu problemele de propagandă și agitație a comit. orășenesc de partid și Întrucît problemele erau tratate confuz, partea subliniată a fost scoasă Înlocuindu-se astfel: <Printre aceste probleme de mare actualitate și Însemnătate teoretică și practică dezbătute În cadrul convorbirilor, s-a numărat și problema <<Rolul statului democrat popular În construirea socialismului>>. Cursanții au arătat că suveranitatea este una din trăsăturile esențiale a statului socialist. Aceasta presupune dreptul exclusiv a statului de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
România ca fiind de o importanță colosală pentru aruncarea În eter a auto-laudelor, minciunilor, promisiunilor și virulentelor critici aduse lumii occidentale, cea de dincolo de „cortina de fier”, unde oamenilor de rând le era strict interzis accesul, lor rămânându-le doar „Actualitatea românească” de la radio „Europa liberă” ori știrile transmise de „Vocea Americii” sau BBC. Foarte probabil ca pentru cenzurarea politico-ideologică sau Înlăturarea unor greșeli oarecare să fi fost angajată o armată de „lectori” și chiar așa a și fost. Pe 14
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
români, unguri, sași, sîrbi și alte naționalități să conlocuiască pașnic laolaltă”. b.ț. Vasluiul - garnizoană Închisă. De ce, oare?! Dacă sub dictatura satrapului Gheorghe Gheorghiu Dej se interzisese categoric amintirea unirii Transilvaniei cu România, iată că „liberalul” Ceaușescu o readusese În actualitate, ca pilon de mare importanță pentru istoria țării noastre. Din păcate, de frica hingherilor de la Răsărit, nu dăduse dezlegare oficializării unirii Basarabiei și Bucovinei cu Patria-mamă, chiar dacă prin mediile de specialitate Începuse a se discuta și despre această problemă-tabu până prin
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
o garofiță”?! g. Dosarul „Siretul” În episodul anterior, citând un document strict secret emis de Securitate, am pomenit de Operațiunea „Siretul” și promiteam cititorilor explicarea acesteia În strânsă relație cu găsirea de piste. Acum, suntem În măsură a readuce În actualitate cele petrecute În urmă cu 42 de ani În urmă când a fost inițiată această acțiune extrem de costisitoare pentru contribuabilul de rând care nu avea de unde să știe că banul lui se ducea pe fleacurile inventate de ofițerii Securității și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Moldovei”. „...Versurile lui Ion Boroda vădesc o experiență a scrisului și o sensibilitate aparte, de singuratic care își denunță singurătatea pentru a o depăși; stările din gama acesteia, melancolia în primul rând dar și reveria ori apatia sunt refuzate ca actualitate poetică”, sublinia regretatul scriitor Laurențiu Ulici în Revista “România literară” din 27 august 1981. “Paradoxal - scria distinsul poet și eseist Octavian Paler într-o frumoasă prefață la volumul Primite retur (1984) - nici un poet nu m-a convins ca acest Ion
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
4 ianuarie 2002, p. 3A -BUSUIOC, NICOLAE, Scriitori ieșeni contemporani, Iași, Junimea, 1997, p. 118-119 COSTEA, VIRGIL (1906-1990) MEDIC În cadrul Școlii ieșene de dermatologie, prof. univ. dr. doc. Virgil Costea s-a distins printr-o remarcabilă activitate științifică, abordând probleme de actualitate pentru practica medicală. Născut la 8 iunie 1906, în comuna Tazlău din județul Neamț, a urmat școala primară în localitatea natală, după care a frecventat cursurile liceale la Buzău și Chișinău. Studiile universitare le-a efectuat între anii 1927-1933, la
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
dintre ele reprezentând lucrări aflate deja în colecții paticulare. Obiectivată de o impresionantă experiență de viață, valorizată de o pasiune mistuitoare pentru istorie și cultură, impregnată de o vervă minunată, dar și de reflecții cu mare valoare de adevăr pentru actualitatea imediată, rubrica Iașul amintirilor din ziarul „Evenimentul” de Iași, purtând semnătura lui Constantin Radinschi și-a purtat cititorii în cele mai pitorești cotloane ale Iașului. Criticul de artă Valentin Ciucă i-a remarcat opera, caracterul și sentimentele întrezărite în lucrările
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Mircea Iorgulescu). Avem în Nicolae Manolescu din Istoria critică a literaturii române poate pe cel mai decis inamic al suprainterpretării operei sau a interpre- tării ei excesive în cheia absurdismului ionescian în context totalitar. Istoricul literar distinge cu subtilitate între actualitatea lui Caragiale, „replică târzie a celor care au pariat pe perimarea fondului comediilor și Momentelor” și actualizarea lui Caragiale care are în vedere o lectură excesivă, o lectură care tratează opera ca pe un text ermetic, expresie a unei capacități
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Caragiale, de multiplele repre- zentări ale pieselor lui.” Mircea A. Diaconu vorbește în prefața cărții sale, I.L.Caragiale. Fatalitatea ironică, despre un capitol al unei proiectate cărți, capitol intitulat „Fiii lui Caragiale”, unde istoricul literar ar fi făcut remarcat o actualitate in spiritu, „ă...Ă cât de mult respiră spiritul lui, fascinat de neant și de geometrie, în posteritatea-i”. Din același manual virtual al utilizatorului mediu este recuperabil ceea ce opera lui Caragiale spune despre socie- tatea contemporană, „actualitatea lui Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
remarcat o actualitate in spiritu, „ă...Ă cât de mult respiră spiritul lui, fascinat de neant și de geometrie, în posteritatea-i”. Din același manual virtual al utilizatorului mediu este recuperabil ceea ce opera lui Caragiale spune despre socie- tatea contemporană, „actualitatea lui Caragiale”, sau fap- tul că opera sa constituie fie expresia unei eterne damnări a lipsei de conținut, de substanță tragică, fie o soteriologie subtilă prin râsul la limita sarcasmului, ambele circum- scrise complexului unei „identități rănite” (Michael Pollak), al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
identifică în caragialism elementul care tulbură, alterează și trădează în cele din urmă con- strucția unei dezirabile identități europene, acel „altfel” care determină inevitabila interogație, „Cum poate fi cineva persan ?” : „Ca și în teatrul și schițele lui Caragiale a căror actualitate e frapantă și care reprezintă cea mai fidelă transpunere literară a maiorescienelor «forme fără fond». Oglinda unei Românii nu tocmai serioase, care se joacă cu formele europene (precum «conu’ Leonida» cu «reacțiu- nea» și cu «revoluția»). România, neserioasă ? Este și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dreptate după o logică ireproșabilă ca fiind fatală operei. Ea risca să rămână fără suportul esen- țial, fără realitatea care a emanat-o pentru că opera era văzută prin acest contract mimetic cu timpul ei în ceea ce acesta avea mai concret, actualitatea, faptul divers, anec- dota. Referentul uitat postulează această critică, opera s-ar fi găsit în situația de umbră a unui obiect care a dispărut, o simplă fantoșă redusă la o condiție spectrală, inconsistentă. Numai că din ziar, Caragiale a extras
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ceea ce s-a actualizat, ci ceea ce ar fi putut să fie, ceea ce ar fi putut să se întâmple, cu singura condiție ca lucrurile să fi suferit o schimbare.” Și referitor la firea românilor : „Firea lor este mai degrabă potențialitate decât actualitate. Pentru o asemenea fire, nicio înfăptuire nu poate să planeze asupra autorului său cu o gravitate normativă irevocabilă”>footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 140. </footnote> . Ieșirea din timp se face în temeiul unei ritualitați care anulează investiția de lungă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
când ea devine perfect superpozabilă realului. „Este o oglindă netedă în țara unde ne face plă- cere să ne privim în oglinzi strâmbe.”<footnote id=”1”> 1. Ibidem, p. 338 (în Contrapunct, 19 octombrie 1990). Eugenia Vodă vine să confirme actualitatea deformării, capacitatea unei viziuni deformatoare de a se substitui realității românești generice, dincolo de contextul istoric, evidențiindu-i astfel caracterul ucronic, dar și caracterul arhetipal, identitar : „Departe de a fi «datat», De ce trag clopotele, Mitică ? e de o actualitate miraculoasă. El
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să confirme actualitatea deformării, capacitatea unei viziuni deformatoare de a se substitui realității românești generice, dincolo de contextul istoric, evidențiindu-i astfel caracterul ucronic, dar și caracterul arhetipal, identitar : „Departe de a fi «datat», De ce trag clopotele, Mitică ? e de o actualitate miraculoasă. El ar putea fi făcut, la fel de bine, azi, sau mâine”<footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 343 (în România literară, 1990). Nota bene, nu mai este vorba despre opera lui I.L.Caragiale, ci de o lectură a ei cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și în ceea ce constituie un refuz al condiției subalterne al acestei identități derivate sau chiar premisele unei uri de sine românești, relevabile, spre exemplu, la un Emil Cioran. Însă lucrul cel mai important, Alexandru Dragomir nu se mai interesează de „actualitatea lui Caragiale”, ci întoarce problema analizând coordonatele unei potențiale identificări structurale cu caragialismul a fiecăruia dintre noi. „Există aproape un refuz freudian de a-l vedea pe Caragiale în noi și pesemne că în orice român de la oraș există un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
operei un Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ? Tristețea revelată de Gogol în chiar substanța comicului o simțim tulbure uneori la Caragiale. Comicul caragialian este însă pus în abis cu formula „simț enorm și văz mon- struos”. Chestiunea contemporaneității, actualității lui Caragiale este și ea deplasată, de la lumea lui Caragiale la caragialescul potențial al locuitorilor ei. „De aceea pro- blema nu este dacă, astăzi, Caragiale este sau nu actual, ci, invers, dacă noi suntem sau nu caragialești.” Răspunsul este unul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și valsuri vieneze. Carnavalul brazilian a început să capete mai multă viață și ritm odată cu extinderea, în anii 20 ai secolului trecut, a "sambei", iar în 1928 a apărut prima școală de samba, "Deixa falar" lasă-i să vorbească. În actualitate, carnavalul este nu numai o mare petrecere populară, ci și o mare afacere pentru turism, patronii de hoteluri și restaurante, televiziuni, atelierele care fabrică milioane și milioane de piese pentru școlile de samba. În Rio, Carnavalul "profesionist", nu cel "amator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și țara de reședință. Precizez că Uruguayul era pus și într-o companie deloc onorantă, ca Isus Hristos răstignit între..., fiind menționat alături de Sri Lanka, Angola și Etiopia. Tot respectul față de cele trei țări și istoriile și culturile lor milenare, dar în actualitate ele erau de ani și ani teatrele unor războaie civile fără sfârșit, cunoșteau o stare de mizerie deplorabilă și în statisticile ONU erau plasate pe primele locuri din lume la șomaj, sărăcie, analfabetism... Să pui alături de țările respective, Uruguayul, "premiantul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi-am revăzut vecinii, am dat o raită prin piață ca să iau pulsul "țării" și apoi am început căutarea colegilor și prietenilor. Am dat peste alți "dinozauri", cu care mă știam de ani și ani, toți "foști" diplomați și în actualitate "tineri pensionari". Aveau alte preocupări și interese și de minister nici nu vroiau să mai discute. Se simțeau la fel de străini și de distanțați de instituția onorabilă unde trudiseră, cu rezultate notabile, atâția ani ca și mine. După o săptămână mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Iașul are o contribuție recunoscută în cultura națională și europeană. Învățământul universitar contribuie la succesul și strălucirea multor domenii - umanitare, tehnice, spirituale. O tradiție literară fericită consemnează din trecutul orașului personalități, evenimente, așezăminte, întâmplări care se transmit generațiilor următoare, împletind actualitatea cu îndepărtate vremi. Memorialiști talentați, reunind rigoarea cercetătorului și sufletul poetului, au realizat adevărate opere, ca în cazul scriitorului Aurel Leon, frații Teodoreanu, N. Busuioc, I. Mitican, Sorina Bălănescu, iar Ionel Maftei a concentrat în 8 volume personalități din învățământul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
O parte considerabilă a activității sale a constituit-o cea adresată cercetării științifice. Autor al lucrărilor: Curs de otorinolaringologie (1967ă, Noțiuni de otorinolaringologie (1981ă și Orientări în otorinocervico-laringologie (1981ă, coautor la tratatele: Otorinolaringologie (1951ă, Tratamentul rino-sinuzitelor (1958ă, Otologie (1987ă și Actualități în otologie (1993ă, prof.dr. Leonid Teodorescu a elaborat peste 200 de studii, articole și note, multe dintre ele publicate în reviste de specialitate din Anglia, Franța, Germania, Elveția, Japonia, SUA, Italia, Belgia, Polonia etc. A adus contribuții științifice remarcabile în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
scriind despre zbuciumata epocă a lui Ștefan, de multe ori m-am gândit la chinuita epocă a zilelor noastre din ultima jumătate de veac. Condiția "bietului om sub vremi" drama unui om, drama unui popor, drama unei umanități: de unde și "actualitatea". Eroii romanului stau sub jocul fatal al destinului. Ștefan este un erou tragic. Drama lui stă în contradicția dintre măreția scopului și modestia mijloacelor; uriașul efort, curajul nebunesc de a sfida soarta, imposibilul, moartea, pentru a-și îndeplini visul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]