KorAP: Find »[drukola/base=adânc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...290 291 292 ...325 >

8,101 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

CU BASTON: Incredibil. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cum? BĂRBATUL CU BASTON: Am zis incredibil. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așa e. BĂRBATUL CU BASTON: Își bate joc de noi. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așa e. (Pauză. Un huruit metalic străbate din adâncul fântânii.) BĂRBATUL CU BASTON: Vezi să nu-ți cadă ceva-n cap. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage-acum! BĂRBATUL CU BASTON: Să trag? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage! (BĂRBATUL CU BASTON trage de funie secunde în șir. La piciorul său se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Chircindu-se de partea cealaltă a fântânii.): Încă una și-ncă una... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai sap. BĂRBATUL CU BASTON: Trebuie să săpăm. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu mai cobor. BĂRBATUL CU BASTON: Cobor eu. (Lătratul continuă din adâncul fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce-a făcut? Unde-i? BĂRBATUL CU BASTON (Cu urechea lipită de fântână.): E aici! E jos! Dumnezeule, sper c-ai pus totul cum trebuie! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Încă îngrozit.): Clepfăie? BĂRBATUL CU BASTON: Clepfăie! BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mă plâng? Împotriva cui? GARDIANUL: Împotriva mea! Spuneți-le adevărul! Spuneți-le că m-am purtat scârbos cu dumneavoastră. Spuneți-le că sunt perfid și înrăit, că sunt un om de nimic, că sunt un șarpe care pândește veninos din adâncul tomberonului. Spuneți-le că sunt o canalie, o bestie, un mârșav! Spuneți-le totul! ARTUR (Tragic, după o clipă de stupefacție.) Nu spun nimic! GARDIANUL (Paroxistic.): Ba da! Spuneți-le că nu dau doi bani pe viața dumneavoastră! Spuneți-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
N-am crezut că ești în stare... Eu sunt un prost... GARDIANUL: Nu-i nimic, Grubi, nu-i nimic... ARTUR (Către GARDIAN.): De ce plânge? GARDIANUL: Nu plânge. Așa e el. ARTUR (Scormonind către CĂLĂU.): De ce plângi? CĂLĂUL: Mă doare în adâncul inimii... ARTUR (Către GARDIAN): Îl doare în adâncul inimii... CĂLĂUL (Către ARTUR.) Domnule, sunt un prost... Sunt mai rău decât un câine... ARTUR ( Amuzat ca un înger.): Da? CĂLĂUL: Da, da... Am vrut să vă îmbrobodesc... Credeam c-o să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sunt un prost... GARDIANUL: Nu-i nimic, Grubi, nu-i nimic... ARTUR (Către GARDIAN.): De ce plânge? GARDIANUL: Nu plânge. Așa e el. ARTUR (Scormonind către CĂLĂU.): De ce plângi? CĂLĂUL: Mă doare în adâncul inimii... ARTUR (Către GARDIAN): Îl doare în adâncul inimii... CĂLĂUL (Către ARTUR.) Domnule, sunt un prost... Sunt mai rău decât un câine... ARTUR ( Amuzat ca un înger.): Da? CĂLĂUL: Da, da... Am vrut să vă îmbrobodesc... Credeam c-o să-mi iasă și de data asta... ARTUR: Asta voiai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
jur că voi veni, în fiecare zi, personal, cu flori, la mormântul dumneavoastră. Ce culori vă plac mai mult? CALĂUL: Cum v-ar plăcea să fiți îngropat? Dimineața? La prânz? În amurg? Da? Când soarele dispare ca un clopot în adâncul propriilor sale sunete? Când noaptea ne îmbracă precum o pelerină albastră scrâșnind în adâncul firii? GARDIANUL (Rupe stupoarea.): Lasă prostiile, Grubi! (Către ARTUR.) Să ne grăbim, să nu se întâmple o nenorocire... COLONELUL: Să nu vină guvernatorul, să ne găsească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
culori vă plac mai mult? CALĂUL: Cum v-ar plăcea să fiți îngropat? Dimineața? La prânz? În amurg? Da? Când soarele dispare ca un clopot în adâncul propriilor sale sunete? Când noaptea ne îmbracă precum o pelerină albastră scrâșnind în adâncul firii? GARDIANUL (Rupe stupoarea.): Lasă prostiile, Grubi! (Către ARTUR.) Să ne grăbim, să nu se întâmple o nenorocire... COLONELUL: Să nu vină guvernatorul, să ne găsească fără cap... CĂLĂUL: Totul e gata, soarele strălucește, păsările ciripesc, ziua e luminoasă, e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
ARTUR.) A ieșit destul de bine... Fac cinste! Scoate o sticlă de șampanie.) De mult o țin pentru așa ceva. ARTUR: Pfuuu! O facem lată! GUVERNATORUL (Toarnă.): Acu’ îi am la mână... Începuseră să mi se urce în cap... Mă scormoneau până în adâncul inimii, se târșâiau prin fața mea, nu-și mai lustruiau bocancii... Nu mai aveau nici un dumnezeu! Noroc! ARTUR: Noroc! GUVERNATORUL (Scoate plângerea.): A căzut la țanc... Închipuiește-ți, se lipeau cu fața de geam și se uitau cum mănânc, cum dorm, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
GRUBI: Nu-i. Nuuu-i. BRUNO: Cuuum? GRUBI: Nu mai e. S-a ros. BRUNO (Strigă, intrat în panică): Pfui! Vino! Vino că mă trage! Mă trage la fund! (BRUNO se luptă din greu cu o forță care îl trage în adâncul gropii.) Grubiii... GRUBI (Sosind în ajutor.): Ce e, mă? BRUNO: S-a-nfășurat pe mine! Uiii... GRUBI (Intrat în panică.): Dă mâna! BRUNO: Ușurel... (Cei doi se luptă pe marginea gropii; Bruno face eforturi ca să scape, s-a agățat de GRUBI; GRUBI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se mai sfârșește.) BRUNO: Ce lungă-i! GRUBI: Trage-ncet, să nu se-ncurce. BRUNO: S-o lăsăm pe spate. Pfui! (Cei doi reușesc s-o culce pe sol.) Las-o așa. GRUBI (Privind, dintr-o dată atras de ceva, în adâncul gropii.): E-te! BRUNO: Cum? GRUBI: E-te-te! Vezi cât s-a lăsat? BRUNO: S-a lăsat al dracului. GRUBI: Mai puțin și se dă peste cap. O să crape. Ha! Ce-aș mai râde să crape și să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
s-a lăsat? BRUNO: S-a lăsat al dracului. GRUBI: Mai puțin și se dă peste cap. O să crape. Ha! Ce-aș mai râde să crape și să-i împroaște. (Cei doi se așază pe marginea gropii și privesc în adânc.) BRUNO: Chiar! Să se spargă buba... GRUBI: Uite-o! Uite-o! Ei cred că se poate cu bruftuluiala. He! S-au mocoșit degeaba, s-au urcat degeaba până sus. BRUNO: Dă-i ’ncolo! GRUBI: Mi-e frică. Înțelegi? De aia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
S-au mocoșit degeaba, s-au urcat degeaba până sus. BRUNO: Dă-i ’ncolo! GRUBI: Mi-e frică. Înțelegi? De aia. BRUNO: Dă-i în mă-sa! GRUBI: Vezi căscătura? Dacă dai cu piatra în căscătură se înroșește. (Aruncă în adâncul gropii una din unelte; se aude un pleoscăit groaznic; cei doi izbucnesc în hohote de râs.) BRUNO: Ia mai aruncă o dată! GRUBI (Aruncă un ferăstrău.): He-he! Uite-așa începe pălăiala! (Din interiorul gropii țâșnesc picături.) BRUNO ( Luând o picătură pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BRUNO: N-are-a face. GRUBI: Să nu se roadă funia. BRUNO: N-are cum. GRUBI: Mamăăă... BRUNO (Coboară încet în groapă.): Ține strâns! Mai fă un nod! Ține de amândouă capetele! (I se mai vede creștetul.) Gata! (Către acel ceva din adâncul gropii.) Marș! Marș! GRUBI (Aplecat mult peste groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
creștetul.) Gata! (Către acel ceva din adâncul gropii.) Marș! Marș! GRUBI (Aplecat mult peste groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mult peste groapă.): Iar mușcă? BRUNO (Din adânc.): Ce? GRUBI: Iar mușcă? BRUNO: Îl găuresc eu. GRUBI: Să nu se scârbească, nene... BRUNO: Îi crăp capul! (Agitație în adânc.) Marș! (Funia se mișcă amenințător; BRUNO se luptă cu cineva în adâncul gropii, creștetul îi apare și-i dispare în ritm alert.) Ha! Prostuțule! Stai cum trebuie... (Cârâituri, țipete subțiri de animal speriat.) Pfui! (Capul ciufulit al lui BRUNO apare o secundă.) Gângania dracului! (Către GRUBI, din interior.) Dă-mi ceva, dă-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate cântate la pian.) Ia auzi! BRUNO: Ce? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: A-nceput... GRUBI: Cum? Și-a dat drumul? BRUNO: Nu se poate! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Pe cinstea mea. I-a dat drumul. Ia taci! BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vrei să zică o groapă? Prăpăstii... GRUBI: Hm! A noastră nu pare ca alelalte. BRUNO: Parcă poți să știi... GRUBI: O simt. Zău. Uite, o simt aici, în șira spinării. O simt cum palpită. Astă-noapte m-am lăsat ușor în adâncul ei ș-am simțit cum respiră. BRUNO: E-e! GRUBI: Zău! Respira-ncet, uite-așa, și în jur se simțea ceva cald, parcă aburea în jur. Îți spun eu. Groapa asta e vie. BRUNO: Te-a prostit și pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vor pierde capul cu toții, vor acționa dezlânat; în cădere BRUNO se agață de cei doi, își pierde rând pe rând punctele de sprijin și se agață de marginea gropii; cei doi nu îndrăznesc să intervină, sunt paralizați de spaimă; din adâncul gropii se aude un urlet dement, BRUNO luptă ca să iasă, reușește să se ridice puțin, este tras din nou în adânc; se agață de lucrurile din jurul gropii care alunecă însă sub forța care îl trage pe BRUNO în groapă; BRUNO

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Către MAJORDOM.): Aveți o fisă? MAJORDOMUL (Căutându-se.): N-am. GRUBI (Către VIZITATOR): Aveți o fisă? VIZITATORUL (Căutându-se absent, total absorbit de jocul său amoros.): Poftim. GRUBI: Mulțumesc. (GRUBI se apleacă, introduce fisa într-un dispozitiv invizibil, undeva în adâncul gropii, reacție de tonomat; o melodie penibilă.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL (Așezându-se și el pe marginea gropii.): Cântă! MAJORDOMUL (Revoltat.): Ce fel de muzică-i asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Hm! GRUBI: Asta e! MAJORDOMUL (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Asta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i asta? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Hm! GRUBI: Asta e! MAJORDOMUL (Către BĂRBATUL CU TOMBERONUL.): Asta e? BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Nu-mi amintesc! VIZITATORUL (Deranjat vizibil de muzica violentă.): Dă-l mai încet! GRUBI (Se apleacă și răsucește un buton în adâncul gropii.): Da, domnule. VIZITATORUL (Se apleacă din nou la urechea fetei; apoi.): Așa. MAJORDOMUL (Încercând să atragă atenția VIZITATORULUI.): Ei? (Pauză.) Ei?! (Personajele sunt vădit întristate de pe urma acestei lipse de atenție din partea VIZITATORULUI..) Ați înțeles? VIZITATORUL (Formal.): Da, da... Continuați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu l-au găsit. Acum pricepeți? BRUNO: Altă aiureală... (Orchestra emite motivul.) ORBUL: Eu chiar plec! (Pășește pe covorul roșu și dispare în adâncul gropii.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Și eu plec. Nu mai are nici un haz. Iese înghițit de groapă.) PRIMUL BĂRBAT: Nu puteți fi serioși nici măcar o clipă? ( Iese împreună cu AL DOILEA BĂRBAT și cu OMUL CU SACAUA; ieșire prin groapă.) FETIȘCANA (Împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
mâinile celor trei; pâinea a rămas pe jos, în mijlocul lor; după ce termină fiecare de mâncat, se întind pe rogojini; INAMICUL suflă în lumânare; semiântuneric; lumina se cerne prin tavan și prin chepengul care e deschis; se retrag și mai în adâncul încăperii, sprijiniți de pereți, la distanță unii de alții; pauză; fiecare își găsește ceva de făcut; MACABEUS și-a aprins o țigară; PARASCHIV își lustruiește trompeta; INAMICUL fluieră încet.) MACABEUS: Ș-acum? INAMICUL: Așteptăm. MACABEUS: Crezi c-o să meargă? INAMICUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Nu, nu... nu s-a întâmplat niciodată... să treacă... (Revelație.) E o gară moartă! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Moartă?! ȘEFUL GĂRII (Bucuros că a captat atenția CĂLĂTORULUI.): Moartă! Moartă de tot! Cum vă place? Sună frumos, nu? E moartă, moartă până în adâncul oaselor. E moartă și putrezită, o bate vântul, atât. Ha, ha... Toate sunt moarte aici, domnule... Copacii sunt morți, iarba e moartă. Priviți aceste șine... aceste șine care par, da, par atât de solide, atât de puternice... aceste șine de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
cu genunchiul în pământ... Înțelegeți? Aceste povești... vin... vin așa... din aer... Au o proprietate ciudată, se reped așa, ca niște păsări, peste noi, și ne înghit, ne frământă în pântecul lor, ne otrăvesc... Ah, suntem otrăviți, suntem otrăviți până în adâncul sângelui... Sunt mii de povești care se rotesc în aer, mii de întâmplări care se cred adevărate, da care ne vor... pe noi... E ciudat, domnule, e foarte ciudat... ce se întâmplă... cu aceste povești monstruoase, care circulă, circulă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PRIN PLOAIE: Frumos? IOANA: E așa de frumos să fii călător prin ploaie... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știu, Ioana. De un timp călătorii prin ploaie nu mai au noroc. S-a întâmplat ceva cu ei, s-a rupt ceva în adâncul lor. Înțelegi? IOANA (Extaziată.): Înțeleg! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu mai simțim ploaia, Ioana. Altădată o simțeam cum se apropie, o simțeam cu două-trei zile înainte. Altădată plecam în întâmpinarea ploii și nu mă înșelam niciodată. Călătoream prin ploaie zile întregi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]