7,673 matches
-
de la o epocă de cunoștințe abstracte și teoretice la una de cunoștințe pragmatice în vederea obținerii unei cunoașteri eficace". Eficacitatea este un termen utilizat în mod regulat de ciberneticieni și informaticieni, dar, dacă aspectele practice sînt impor-tante pentru ei, au totuși ambiția de a schimba omul ori măcar de a modifica ideea pe care o avem despre acesta. Astfel, dacă Jean-François Boissel dezaproba folosirea expresiei de "creier electronic", pe care o considera un abuz lingvistic, credea totuși că multe din performanțele intelectuale
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și cu mine, și existau trei laboratoare: Laboratorul de dinamica rețelelor (LDR), Centrul de cercetare în epistemiologie și autonomie (CREA), și Grupul de cercetări interși transdisciplinare (GRIT), loc de întîlniri mai puțin formalizate decît celelalte două. LDR și CREA aveau ambiția de a fi laboratoare de cercetare. B.C. Discuțiile din sînul Grupului celor Zece erau aprinse? H.A. Bineînțeles. Nu eram întotdeauna de acord. Existau mereu discuții înverșunate în cadrul grupului, dar eram de acord asupra avantajului acestor dezbateri. Nu erau în joc
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
reconfortantă și o chemare în vremuri deosebit de tulburi în care se schițează schimbări fundamentale. Omul de știință i se alătură politicianului în ceea ce acesta din urmă ar trebui să fie: omul Istoriei. Decalajul din-tre această exigență și micile preocupări sau ambiții care îi absorb pe majoritatea oamenilor politici devine mai dureros și purtător de întrebări grele. Dar asta e o altă poveste. ALTE AMINTIRI DESPRE GRUPUL CELOR ZECE Interviuri (1995-1996) INTERVIU CU JACQUES ATTALI 71 B.C. Cînd și cum v-ați
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
seminar la Chantilly, care era hiper-pozitivist: Totul avea să se schimbe datorită științei!". Congresul de la Épinay, care e congresul fondator al actualului Partid socialist, a avut loc în 1971, și între Jacques Robin și noul Partid socialist, care avea mari ambiții intelectuale și dorea ca savanții să-i alimenteze propria gîndire, s-au format rapid legături. Îmi amintesc că am participat, în calitate de secretar de redacție al Caietelor celor Zece, la o întîlnire de două zile, organizată de Partidul socialist, despre Știință
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
soluții din ce în ce mai minunate. Și e în special drama întîlnirilor în care acționează "iluzia de grup". A.L. În anii '70, în general, sistemul de de justificare dominant în mediul intelectual era încă cel marxist, iar Grupul celor Zece avea implicit ambiția de a-i face concurență. Jacques Robin și Henri Laborit doreau să aducă "noua grilă de intepretare ce avea să scoată marxismul din uz". Însă marxismul era descalificat după '77 și nu a mai fost adversarul implicit al Grupului celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
politici. Le puteau da noi idei, expune noi cunoștințe despre științe, dar fără a merge mai departe. Erați de acord cu acest principiu? M.R. Da, pentru el m-am "bătut" mai de-grabă, în politică; de îndată ce oamenii se adună, meschinăriile ambițiilor poluează viața politicienilor. Mai ales că sistemul mediatic nu mai știe să trateze decît conflictele ambițiilor, și nu probleme de fond. Imaginea partidelor e distrusă de modul însuși de funcționare a sistemelor de informare, de unde caracterul destul de anarhic al tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
departe. Erați de acord cu acest principiu? M.R. Da, pentru el m-am "bătut" mai de-grabă, în politică; de îndată ce oamenii se adună, meschinăriile ambițiilor poluează viața politicienilor. Mai ales că sistemul mediatic nu mai știe să trateze decît conflictele ambițiilor, și nu probleme de fond. Imaginea partidelor e distrusă de modul însuși de funcționare a sistemelor de informare, de unde caracterul destul de anarhic al tuturor guvernelor din țările democratice contemporane și această vastă impresie de declin, pentru că nu mai există gîndire
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
datînd din 26 aprilie 197776 prezintă acest "proiect de publicare lunară a unor "Buletine neconfidențiale"", care să se ocupe de procurarea de informații de natură biologică, psihologică, sociologică, ecologică, în vederea lămuririi acestor concepte și a pregătirii căilor unui "ecologism cu ambiție planetară". Observînd existența unei avalanșe de "crize" în toate sectoarele, sînt prezentate trei obiective: să se vehiculeze infor-mații-cheie; să se faciliteze apariția "conceptelor transdisciplinare"; să se organizeze acțiuni "care să se opună sistemului socio-economic ce conduce acum lumea"; "să se
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a acesteia 90, iar Jacques Robin a devenit al treilea președinte al GSC. Odată cu Yves Stourdzé, CESTA a devenit un adevărat organism al Consiliului prezidențial al Republicii. Acest Centru a oferit politicienilor, și în special președintelui Republicii, mijloacele pentru îndeplinirea ambițiilor sale cu privire la pregătirea unui proiect de cooperare tehnologică europeană. Această structură a contribuit la a-i face pe politicieni să conștientizeze că stăpî-nirea noilor tehnologii, și mai ales a tehnicilor de comunicare și a biotehnologiilor, constituie mize majore. În cadrul previziunii
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și instalarea sa în 1982. Numit profesor de studii umaniste la Școala politehnică, Jean-Marie Domenach i-a propus lui Jean-Pierre Dupuy, unul dintre foștii săi elevi, să participe la crearea acestui centru de cercetare legat de catedra sa, CREA, cu ambiția de a-l transforma în centrul de cercetări filosofice al Școlii politehnice. Această structură era formată din doi poli, unul axat pe epistemologia științelor sociale, iar celălalt, pe statutul modelelor dezvoltate în sînul LDR. Prima echipă era formată, printre alții
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Într-un document de lucru pregătit de Jacques Robin în vederea întîlnirii cu membrii Clubului de la Roma139, acesta își clarifică punctele de vedere și observă că, "fără îndoială, nu e nesemnificativ faptul că se fondează cam peste tot grupuri interdisciplinare cu ambiția de a studia probleme cu soluții de nivel planetar: Clubul de la Roma, Grupul de la Institutul Salk, ecologiștii englezi, munca echipei lui Picht, Grupul celor Zece, Clubul de la Royaumont, mișcarea Pugwash; în toate aceste grupuri e vorba, într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
sectoare-cheie și toată lumea dorește apropierea de întreprinderi. Celelalte structuri create în același timp și în același loc, Grupul Știință/Cultură, cu laboratorul său de dinamica rețelelor (LDR) și CREA nu au influențat evoluția CESTA, obiectivele lor fiind prea diferite de ambițiile acestuia. Yves Stourdzé, politician subtil, îi cunoștea pe clasicii artei războiului și era fascinat de tehnicile militare. Caracteristicile organizării CESTA reflectă această atracție: mici grupuri umane capabile să se adune, să se despartă și să se reunească; o structură minimă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
interviu cu Jean-Paul Karsenty din 13 mai 1996. 97 Idem. 98 Cf. tezei lui Jean-Paul Karsenty, Analyse socio-économique de la coopération scientifique et technologique européenne genèse et ambitions de l'EURÊKA (Analiză socio-economică a cooperării științifice și tehnologice europene geneza și ambițiile EURÊKA). Teză de doctorat în știința economică de la universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne. Coordonator: Prof. Chrisitian Goux. Membrii juriului: Hubert Curieu și René Passet. 99 Idem. 100 Vers l'an 2000 et après? (Spre anul 2000 și după?). Le Centre d
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
nu e' îmi pare dotat cu o perspicacitate care seamănă bine cu incompetența." Romanul supraviețuiește și evoluează tocmai pentru că este plural, proteiform, în perpetuă metamorfoză, avînd drept singură constantă inconstanța sa. Oricare ar fi problemele pe care le abordează sau ambițiile sale educative, el nu este și nu poate fi un discurs științific, nu face demonstrații, nu inventează concepte, nu țintește (sau nu explicit) la universal, ci se sprijină cuantic, am putea spune pe aleatoriu, pe imprevizibil, pe soluții multiple de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adevărata miză a rescrierii. În ce privește legătura dintre mit și literatură, ea a fost o evidență incontestabilă, încă din Antichitate ; mai aproape de noi, Borges consideră că mitul se află și la începutul și la sfîrșitul literaturii, iar Michel Tournier mărturisea că ambiția rescrierilor sale mitice se confundă cu ambiția și funcția literaturii: Astfel, funcția socială am putea spune chiar biologică a scriitorilor și a tuturor artiștilor creatori este ușor de definit. Ambiția lor țintește către îmbogățirea sau cel puțin modificarea acelui "freamăt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mit și literatură, ea a fost o evidență incontestabilă, încă din Antichitate ; mai aproape de noi, Borges consideră că mitul se află și la începutul și la sfîrșitul literaturii, iar Michel Tournier mărturisea că ambiția rescrierilor sale mitice se confundă cu ambiția și funcția literaturii: Astfel, funcția socială am putea spune chiar biologică a scriitorilor și a tuturor artiștilor creatori este ușor de definit. Ambiția lor țintește către îmbogățirea sau cel puțin modificarea acelui "freamăt mitologic", a acelei băi de imagini în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
începutul și la sfîrșitul literaturii, iar Michel Tournier mărturisea că ambiția rescrierilor sale mitice se confundă cu ambiția și funcția literaturii: Astfel, funcția socială am putea spune chiar biologică a scriitorilor și a tuturor artiștilor creatori este ușor de definit. Ambiția lor țintește către îmbogățirea sau cel puțin modificarea acelui "freamăt mitologic", a acelei băi de imagini în care trăiesc contemporanii lor și care este oxigenul sufletului. (Tournier,1979) Gilbert Durand merge încă și mai departe, afirmînd că "Literatura, și îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
formidabila intuiție a unei reflecții despre contradictoriu la Lupasco, nu doar a înlocuirii unei logici cea clasică, a non-contradicției printr-o alta, cuantică, a contradicției, rămasă însă în poala rațiunii. Filosofii (între care și Lupasco, la început) au avut mereu ambiția de a-l elibera pe om de chinurile îndoielii, oferindu-i răspunsuri la marile probleme ale vieții. Dar persoane ca Fondane sau Șestov au încercat să demonstreze că atunci cînd cunoașterea lumii și a existenței este orientată în sens contrar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o fărîmă din mecanismele formidabilului instrument de opresiune al Conducătorului, cei însărcinați cu hărțuirea și pedepsirea celor slabi, bătrîni sau prea independenți. Pe urmele tatălui său, și el fost cadru în Organizația condusă de semizeul Vojd, Ivan își pune treptat ambițiile, apoi visele și întreaga viață în slujba acelei ființe aproape invizibile, care trezește un soi de adorație necondiționată în angajații săi, care distribuie după bunul plac recompense și penalizări, care hotărăște viața sau moartea, adesea printr-o simplă ridicare de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cinematografice întortocheate și adesea surprinzătoare ale Nașterii. Desigur, în cele din urmă, proporțiile monumentale atinse de roman devin indigeste, dar pînă și asta pare să facă parte din pactul auctorial. Unul din prietenii copilului Yann, cu nume extravagant, rezumă astfel ambiția acestui demers globalizant: "Pot umple întreg universul cu verbul meu, se lăudă Marc-Astolphe. Nu sunt un nimeni. Sunt grozav de mondial. Am o mare putere asupra cuvintelor." Iată, de fapt, cheia de lectură dar și subiectul acestui text aiuritor cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
termenul de "dialectică", din aceleași rațiuni de pervertire istorică), deschisă creativității și imprevizibilului, o gîndire cu adevărat "complexă" în măsura în care încearcă să rupă frontierele între discipline și să abordeze realul din perspectiva totalității, deci inclusiv a oscilațiilor, a erorilor, a contradicțiilor. Ambiția lui e de a pune un diagnostic cît mai corect și de a indica o cale, nu de a explica cum ar urma să arate societatea în urma unei asemenea metamorfoze. În ultimă instanță și este, poate, unul din aspectele cele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
publică pentru a proteja și sistematiza spolierea?". Căci dacă gândirea domnului primar triumfă, dacă văd, ca urmare a acestui precedent, toate industriile din sat agitându-se pentru a solicita favoruri pe cheltuiala unora asupra altora, dacă, în mijlocul acestui tumult de ambiții fără scrupule, văd săpându-se până la noțiunea însăși de Proprietate, îmi va fi de bună seamă permis să cred că, pentru a o salva de naufragiu, primul lucru de făcut este să semnalez ceea ce este injust în măsura care a
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de a vota impozitul, dând cetățenilor facultatea de a extinde sau de a restrânge după bunul plac acțiunea puterii, nu înseamnă oare administrarea de către public a lucrului public? Unde nu putem ajunge la uzul judicios al acestui drept? Credem că ambiția politicii este sursa multor lupte, cabale și facțiuni? Nu depinde decât de noi să privăm de hrană această pasiune funestă, diminuând profiturile și numărul funcțiilor salariate. Este industria în ochii noștri împiedicată să se dezvolte, administrația prea centralizată, învățământul jenat
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cât mai multă literatură populară. Există o legătură între F.i. și „Vatra”, care apăruse din ianuarie 1894 până în august 1896, sub redacția lui I. L. Caragiale, I. Slavici și G. Coșbuc. Modestul program al noii reviste reia, nu cu aceleași ambiții, desigur, ceea ce își propuseseră și redactorii de la „Vatra”, iar cei mai mulți colaboratori de la „Vatra”, inclusiv I. L. Caragiale și G. Coșbuc, continuă să fie prezenți și în F.i. Caragiale și-a tipărit aici o bună parte din producția literară a anilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287044_a_288373]
-
minimalizeze pe acei realiști care și-au menținut teoretizările cît mai aproape de practica diplomatică, cum ar fi Aron, Hoffmann și Kissinger, propria sa perspectivă științifică, definită de el însuși, nu reușește să depășească dificultățile de care s-a lovit Kissinger. Ambiția sa era de a înlocui gîndirea realistă cu o teorie neorealistă (Waltz 1990). Cu toate acestea, nici conceptul său de putere, nici concepția sa asupra politicii nu pot rezolva, așa cum se va arăta în acest capitol, problema de bază a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]