8,708 matches
-
fost individualizați: (Lucifer, Rafael, Gabriel, Michael și Uriel). Apoi, în cursul a mai mult de două secole (din secolul al III-lea până în secolul al V-lea), imaginea îngerilor a preluat caracteristici definitorii în teologie și în artă. În perioada antichității târzii și prima jumătate a epocii medievale, creștinii credeau că una din treburile pe care îngerii cei mai ordinari trebuie să le îndeplinească este să miște aștrii (adică cele 7 planete cunoscute în epocă) pe orbitele lor în jurul Pământului (geocentrism
Înger () [Corola-website/Science/299691_a_301020]
-
este, de asemenea, componentul de bază în cadrul procesului de vulcanizare. Sulful este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Chinezii și egiptenii (aproximativ 5000 î.Hr.) utilizau sulful ca înălbitor de textile, ca substanță medicamentoasă și ca dezinfectant. Era cunoscut încă din antichitate, fiind amintit în Iliada ca dezinfectant datorită obținerii de SO. Originea numelui „sulf” provine de la latinescul "sulfur", iar termenul de „pucioasă” își regăsește originea în cuvântul latinesc "puteosus". Forma "sulfur" a fost preluată și în celelalte limbi romanice: "soufre" în
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
unitar a furnizat Greciei produsele alimentare de bază, sclavi, materii prime pentru „industrie” și o piață de desfacere stimulativă pentru metropole. Economia de bani a spart tiparele economiei închise de „supra venituri”. Difuzarea valorilor vechii Elade pe spații întinse, în Antichitate, a fost rezultatul și unei „mari colonizări”, realizate în secolul VIII î.Hr. Războaiele dintre orașele-stat, creșterea populației, conflictele sociale au determinat contingente de cetățeni să-și părăsească locurile natale și să întemeieze colonii. Prin intermediul lor, grecii au intrat în legătură cu popoarele
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
în Sparta învățătura înaltă rămânea un privilegiu al oligarhiei, un monopol și o putere a sa, în Atena a gândi, a raționa se impuneau, deopotrivă, și pentru aristocrați și pentru demos. Experiența Atenei în materie de educație este unică în Antichitate. În centrul educației se punea formarea omului ca entitate superioară. Perfecționarea fizică, intelectuală și artistică era idealul cetății din Attica. Inițierea spre atingerea idealului fericirii se realiza în trepte, în cicluri școlare primare, secundare și superioare, cu sau fără intervenția
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
lumii de astăzi. Necesitatea introducerii de reguli morale în comportamentul politic și în viața de zi cu zi este un important principiu al vechilor greci. Ideile de patrie și patriotism, restrânse pentru secole de polis, s-au născut tot în Antichitatea greacă și au fost cultivate prin educație. Din acele vremuri vin și concepțiile înalte despre pace ca ideal al oamenilor, precum și cele despre unitatea și unicitatea omenirii, străfulgerări ale minților luminate ce treceau dincolo de mentalitatea comună a separării umanității în
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
a ridicat raționamentul (inducție și generalizare) la rangul de „cale a cunoașterii” științifice. Omul este perfecțiunea lumii vii, iar politica are drept scop fericirea lui prin justiție. Sofiștii, Socrate, Platon și Aristotel au operat mutația esențială în gândirea filosofică a Antichității: omul este obiectul exclusiv al gândirii filosofice, direcție de gândire transmisă ca moștenire spiritualității moderne europene. Artele au lărgit, la rândul lor, orizontul preocupărilor intelectuale ale grecilor și au dat glas gusturilor și sentimentelor lor. Ca și manifestările religioase ori
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
lui Isus, în strânsă legătură cu sfârșitul lumii sau judecata ei și anume Isus se va reîntoarce drept ajutor al lui Mahdi. Dezvoltarea reprezentărilor lui Isus Hristos, fără luarea în seamă a chipului său real sau presupus istoric, a dominat din antichitatea târzie până în prezent. Formele de expresie centrale ale acestei imagini îl reprezintă pe Hristos tronând ca Atotțiitor în Biserica Răsăritului, iar în Biserica Occidentului pe Hristos răstignit ca Mântuitor. Conform tradiției, acceptată în general ca adevăr istoric, Isus s-a
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
cronologiei pe care o redau ele și de problemele teologice privind dumnezeirea lui. Un număr de izvoare istorice necreștine, cum ar fi izvoare evreiești și greco-romane au fost folosite în analizele istorice privitoare la existența lui Isus. Aproape toți cercetătorii antichității sunt de acord că Isus a existat în mod real și consideră drept istorice evenimente cum ar fi botezul și crucificarea lui. Robert E. Van Voorst scrie că ideea lipsei de istoricitate a existenței lui Isus a fost mereu controversată
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
evenimente cum ar fi botezul și crucificarea lui. Robert E. Van Voorst scrie că ideea lipsei de istoricitate a existenței lui Isus a fost mereu controversată și că ea nu a convins niciodată cercetătorii din mai multe discipline, iar istoricii antichității, la fel ca și cercetătorii biblici o privesc ca efectiv respinsă. Referindu-se la teoriile asupra lipsei de existență a lui Isus, Richard A. Burridge afirma: „Trebuie să spun că nu cunosc niciun cercetător critic respectabil care să le mai
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
istorice de încredere. Această poziție o are de asemenea marele critic G. A. Wells, care obișnuia să susțină că Isus n-ar fi existat niciodată, dar și-a schimbat punctul de vedere și nu-i mai refuză existența reală. În antichitate, existența lui Isus nu a fost negată de cei care s-au opus creștinismului, nici păgânii și nici evreii nu au pus la îndoiala existența sa. Deși în Dialog cu Trypho, scriitorul creștin din al doilea secol Iustin Martirul și
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
a (lat. "universitas", totalitate, uniune, comunitate de profesori și studenți) este o instituție de învățământ superior organizată în facultăți care conferă grade academice. Caracteristicile principale ale unei universități sunt două criterii administrative: Scopul final al educației era considerat în Antichitate unirea diferitelor părți într-un om și a diferiților oameni în societate . Instructori itineranți, autori de manuale de gramatică și retorică, călătoreau inițial dintr-un loc în altul oferind lecții contra unor taxe, similar cu un „preparator”. Primele instituții cu
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
unui experiment era considerat puțin mai mult decât o iluzie și un mod greșit din start de investigație în căutarea răspunsului la o problemă specifică (similar problemelor morale, care nu pot fi judecate după aparențe). Sinteza nereușită a metodelor filozofiei antichității cu teologia creștină și lipsa contribuțiilor originale au dus la declinul universității medievale. Thomas More le consideră niște „fleacuri de școli de logică”. Sunt satirizate de Erasmus in „Lauda prostiei”. Titlurile academice și mediul universitar sunt considerate o manifestare a
Universitate () [Corola-website/Science/299120_a_300449]
-
în tătară crimeeană "Qırım Muhtar Cumhuriyeti") este o republică autonomă a Ucrainei, dar care ca urmare a crizei din 2014 a intrat, în urma unui referendum controversat, în cadrul Rusiei. Crimeea ocupă peninsula omonimă din nordul Mării Negre. Capitala republicii este Simferopol. În antichitate peninsula era cunoscută în lumea greco-romană drept Regatul Bosforan ("Regnum Bosfori") sau Bosforul Cimerian. Populația era un amestec de triburi și ramuri de triburi traco-cimeriene și scitice. La acestea s-au adăugat mai apoi negustorii greci și apoi romanii - militari
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
Bosforul Cimerian. Populația era un amestec de triburi și ramuri de triburi traco-cimeriene și scitice. La acestea s-au adăugat mai apoi negustorii greci și apoi romanii - militari, administratori, negustori, clerici etc. Alt nume care i se mai dă în antichitate dar și mai târziu este acela de "Chersonez", mai târziu rămas pentru partea sudică dintre râul Bug și Nipru. În secolele VI-XII Bosforul Cimerian, numit și Bosforan sau Chersonez, este ținta mai multor atacuri din partea slavilor păgâni. În secolul
Republica Autonomă Crimeea () [Corola-website/Science/299176_a_300505]
-
a treia tradiție în proza de ficțiune, într-o manieră satirică ("Satiricon" de Petronius și incredibilele povești ale lui Lucian din Samosata) sau propunând un stil eroic (romanțele lui Heliodorus din Emesa și ale lui Longus). Romanul idilic grec din Antichitate este readus la viață de romancierii bizantini ai secolului al XII-lea. Toate aceste tradiții sunt redescoperite în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, în cele din urmă influențând piața modernă de carte. Cuvântul "“romance”" ("cântecul epic") pare
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
Anicius Manlius Torquatus Severinus (n. între anii 475 și 480, Roma - d. 25 octombrie 525, Pavia), a fost un învățat, filozof și om de stat din secolul al VI-lea, ultim reprezentant al culturii romane din antichitatea târzie, făcând trecerea către Scolastica Evului Mediu. Deși nu există mărturii directe asupra vieții sale religioase, datorită lucrărilor sale în domeniul teologiei ("De trinitate", "De fide catholica"), este considerat filozof creștin, unul din primii ""doctori ai Bisericii"". În 1891 a
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
a fost înlocuită cu pictura în ulei dar a început să fie reutilizată în secolul al XX-lea. Picturi tempera au fost identificate în decorațiunile de pe sarcofage în Egiptul Antic. O tehnică înrudită a fost utilizată și în picturile din antichitate și medievalul timpuriu identificate în câteva peșteri și temple sculptate în stâncă din India. Artă de calitate înaltă cu ajutorul temperei a fost creată în Peșterile Bagh între sfârșitul secolului al IV-lea și secolul al X-lea iar în secolul
Tempera () [Corola-website/Science/299242_a_300571]
-
pentru prima dată într-un document din Pistoia din anul 1401, în legătură cu o încăierare la care ar fi participat. Văsari relatează că, împreună cu Brunelleschi, ar fi stat între anii 1402-1404 la Romă, unde ar fi luat contact cu opere ale antichității, care au determinat dezvoltarea propriului său stil artistic și l-au îndemnat la observarea și studiul naturii. Între anii 1404 și 1408 lucrează în atelierul sculptorului, bijutierului și arhitectului Lorenzo Ghiberti. În 1406, este unul dintre sculptorii care lucrează la
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
și cea mai veche statuie individualaă de la mijlocul secolului al XV-lea, care nu este legată de arhitectură. Tânărul David poartă o pălărie încununată cu frunze de laur, în rest este complet gol, ceea ce nu se mai văzuse de la maeștrii antichității greco-romane. Tot din această perioadă datează "Ușa Apostolilor", realizată în bronz de-o parte și de alta a altarului vechii sacristii a bisericii "Sân Lorenzo". "Cantoria" - balconul cântareților din Domul din Florența, realizat între anii 1433-1438 - este ilustrata cu un
Donatello () [Corola-website/Science/299246_a_300575]
-
este denumirea din antichitate a teritoriului de la sud de Dunăre, între Pontul Euxin (Marea Neagră), Propontida (Marea Marmara), Marea Egee, râul Mesta (Nestus) și râul Morava (Margus), învecinându-se în apus cu Iliria și cu Macedonia și era locuit de neamurile tracice. După cucerirea romană, partea
Tracia () [Corola-website/Science/299795_a_301124]
-
omul-lup". Opiniile lui Anaximandru despre fenomenele meteorologice ne oferă un exemplu suplimentar al principiului său de consecvență, anume că evenimentele din această lume trebuie atribuite acțiunii permanente a acelorași forțe și procese care i-au determinat formarea la început. Din antichitate se enumeră ca titluri ale operelor lui Anaximandru: "Despre natură, Descrierea Pământului, Stelele Fixe, Sfera". Din opera lui Anaximandru s-au păstrat numai câteva citate, cele mai vechi texte de filosofie elenă ajunse până la noi. G. Moisil, "Cascada modelelor în
Anaximandru () [Corola-website/Science/299855_a_301184]
-
Boii (pluralul în latină, Boius la singular; greacă: Βόϊοι) este numele latin al unui trib situat la începutul istoriei lor (epoca fierului) în Europa centrală, inclusiv în regiunile cu denumiri care păstrează amintirea acestei populații: Bavaria și Boemia (aceasta, în antichitate, Boiohemum „casa, țara boilor”). Istoricii romani și greci din Republica Romană târzie și Imperiul Roman i-au considerat a fi fost trib galic sau celtic. Inscripții din diverse locuri unde au trăit arată că boii au vorbit dialecte celtice, însă
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
perioadă a domnie, Gallienus a vizitat Atica, din Grecia. Aici a fost inițiat în misterele de la Eleusis. El a promovat cultura elenistică, în armonie cu cea romană clasică. Filozoful Plotinus din Lycopolis îl arată pe Gallienus ca "ultimul om al antichității". În 257, Gallienus luptă împotriva dacilor liberi. După aceasta, adoptă titlul de "Dacicus Maximus". Peste trei ani, în 260, Valerian a fost capturat de către perși în bătălia de la Edessa. Astfel Gallienus a rămas unic împărat peste romani. Dar el nu
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
și Cracovia. La 20 iunie 1892 a fost numit profesor la Facultatea de Litere a Universității din București, unde a fost decan în: 1898, 1900, 1902, 1904, 1906, 1909, 1910 și 1912. A fost membru al Societății de Istorie și Antichități din Moscova. La 31 martie 1892 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar la 29 martie 1903 a fost numit membru titular. a fost vicepreședinte al Academiei Române de două ori (prima dată între 25 mai 1910 - 25 mai 1913
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
(gr. μηρος "Hómēros") a fost un poet și rapsod grec legendar, căruia i se atribuie scrierea "Iliadei" (Ἰλιάς) și "Odiseei" (Ὀδύσσεια). În antichitate, i-a fost atribuit uneori întregul Ciclu Epic, care includea și alte poeme despre Războiul troian, precum și poeme tebane despre Oedipus și fiii săi. Alte opere, precum corpul "Cântecelor religioase homerice", mini-epopeea comică "Batrachomyomachia" (Βατραχομυομαχία, „Războiul dintre broaște și șoareci
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]