8,321 matches
-
satirice populare umorul e generat de frica de tâlhari a negustorului („Negustorul vinde cu cotul și hoțul Îi fură cu totul”, spune un proverb românesc ; <endnote id="cf. 796, V, p. 442"/>) și de discrepanța dintre, pe de o parte, aparența de curaj și, pe de altă parte, lașitatea de care dă dovadă evreul : Ei [= tâlharii] când se repezeau, Perciunii ni se sbârceau, Iar noi când ne repezeam, Nasurile ni le turteam. Voinicoși eram și noi, Dar ei dau ca’n
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-un articol recent, menit să descurajeze prejudecățile antisemite, publicat Într-o revistă românească altfel cu vederi democrate, autorul preia formula de mai multe ori : „Evreii nu au fost toți răi și nici românii toți buni” <endnote id="(438)"/>. Sub aparența obiectivității, această expresie induce de fapt ideea că, de regulă, evreii au fost răi, dar nu chiar toți. „Să nu exagerăm !”, pare să spună autorul, „unii dintre evrei au fost totuși buni”. Și invers, În cazul românilor : de regulă, ei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
n-a fost stirpe de sălbateci și antropofagi. Din contra. Cu toate că deplânge situația ca un cărturar european și liberal, influențat de ideile generoase ale Revoluției din 1848, Ion Heliade-Rădulescu nu poate să-și depășească limitele de conservator, „cu gesturi de aparență liberală”, cum l-a definit George Călinescu <endnote id="(130, p. 134)"/>. De regulă, vinovat de toate relele era până atunci „străinul”, țapul ispășitor predilect fiind evreul. Iată că „străinul” („hebreul”) este acum În postura victimei, fiind privit cu simpatie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
extraordinară propagandă în favoarea „noii ere” inaugurată de Carol al II-lea, dar care, în fond, continua cele mai multe practici din perioada anterioară. O caracterizare sugestivă a regimului instaurat de Carol al II-lea, o face Valer Pop, care scria următoarele: La aparență, România era organizată ca un stat totalitar, cu o Constituție autoritară, cu un partid unic, cu regele șef de partid, cu toată lumea îmbrăcată în uniformă, cu salutul roman, etc. Toată acestea erau o simplă spoială care nu putea exclude realitatea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
dacă relațiile permit, să-i transmiți omagiile mele și simpatia mea, și toate mulțumirile pentru primirea mai mult decît regească prin afecțiune... Între timp eu am fost la Iași, la sărbătorirea Otiliei. Cred că prin prezența mea am salvat niște aparențe importante: îți voi spune personal despre ce-i vorba... Scriu - sînt la a doua formă - Satul uitat... - și în legătură cu asta - ai fost acasă? Eu mă duc la sfîrșitul săptămînii ce vine - îți telegrafiez cînd, și voi fi fericit dacă vei
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care, din superstiție, unii o au despre universitari și despre intelectualii din presă, nebănuind, mai ales în cazul celor dintîi, existența rivalităților, a „împoncișărilor”, a certurilor dintre ei. Or, avem în aceste pagini dovezi că domni lustruiți de cărți, în aparență eleganți, (ba și doamne fine), care fac gargară cu fraze moralizatoare, n-au cea mai elementară cinste sufletească, iar vanitatea și ura le inspiră impardonabile ticăloșii. Stresat și scîrbit de acțiunile lor josnice, cu nervii dezlănțuiți, într-un moment de
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
învinsă în cele din urmă. Îți trimit și o pilulă pentru numărul vesel de Anul Nou . Acest satir (așa îl numea dl Dima) trage în umbră sfori contra mea. Trebuie atins de fiecare dată cînd se ivește prilejul. Nota, sub aparență de veselie, este mușcătoare. Miturile trebuie dărîmate. În așteptarea răspunsului, primiți urările noastre de sănătate și bucurie. Răspunde-mi repede. Nu mă persecuta. Mihai Drăgan N.B. Trimite-mi decupate tabletele tale . Vreau să le savurez cu un ceas mai devreme
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-ți urmezi inima, altminteri riști să fii tras într-o mie de direcții în funcție de mediul și oamenii care te înconjoară și la un moment dat te trezești că nu rezonezi cu prea mult sau prea mulți din jur, deși în aparență viața este perfectă. Paradoxal, când lucrurile merg „uns” urmezi calea aproape din inerție și sunt rari cei ce se opresc din drum, respiră adânc și decid să schimbe direcția spre una mai spinoasă. Unul din obstacolele majore este dezamăgirea familiei
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mizeria cea mai neagră, cu condiția să existe o fărâmă de electricitate. Este o formă eficientă de scăpare din realitatea imediată, aici, și, de fapt, și în societatea vestică). Casa, fără apă curentă, cu toaleta în curte și, după toate aparențele, fără nici o altă cameră. Mă întreb pasager unde voi dormi și nu pot decât să sper că nu va fi în aceeași cameră cu ei. Sandra și Alfonso nu vorbesc decât spaniolă și conversația se încheagă chinuit, punctată de răsfoitul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe care nu și le mai pot acoperi cu venitul neglijabil din vândutul de banane sau chiar de învățător la o școală sătească. Companiile petroliere sunt în zonă, au bani și sunt suficient de istețe ca să maximizeze beneficiile situației. În aparență, toată lumea câștigă. Seara ne întoarcem lopătând către casă, cu o punguță cu carne din împărțitul porcului. Cora navighează cu dezinvoltură contra curentului, pare să cunoască fiecare undă cât de mică și să o folosească în a avansa fără efort. Ajungem
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu bucățele luate din fiecare credință. De asemenea înclin să cred că sunt mulți care fac asta și se învârt în cercuri eterne fără să poată trece la nivelul următor; mai rău, fără să perceapă rădăcina problemei și continuând, în aparență, să răspândească cunoaștere dar în realitate creând confuzie. Hmmm... și atunci, oare cum poate un novice să știe pe mâinile cui se lasă? Evident, este dificil să măsori pe cineva care știe mai mult decât tine. Înainte de a deveni specialist
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
munca lui foarte apreciată de Jose și îmi răspunde cu o nouă privire jumătate ascunsă acompaniată de un mârâit vag. Am învățat de-a lungul călătoriilor că obi ceiurile europene nu sunt aceleași cu ale indigenilor din America de Sud așadar ignor aparențele și continui să-mi exprim aprecierea, plus dorința de a învăța câte ceva de la o persoană care are atâtea cunoștințe. Răspunsul vine tot sub formă de mârâit apoi aud ceva de genul „Să nu-ți închipui că ceva e pe gratis
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
-l fi îngrijorat la vremea aceea pe consacratul Mircea Drăgan. Atunci cînd romanii asediază o cetate, mișcarea lor e maiestuoasă și inexorabilă. Atunci cînd dacii îi prind la strîmtoare într-un defileu, ploaia de bolovani și de săgeți are o aparență convingătoare de greutate, de năprăsnicie. într-o cinematografie aservită literaturii, speriată de acțiunea pură ca grasul clasei de ora de gimnastică, Nicolaescu cel din 1967 un tînăr care nu se jura decît pe impactul vizual și care muncea cu energie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cămașă, dînd cu barda în dreapta și în stînga) așa cum ții, de exemplu, cu un Kirk Douglas în sandale sau cu un Mel Gibson în fustiță. Sau ai cum ? E clar că la un moment dat aveam cum ; și, după toate aparențele, mulți dintre noi au cum și acum (și nu numai Gigi Becali, care va ține la fel de vehement cu Mihai și la a două mii patru sute treizeci și noua vizionare a filmului). E ceva rău în asta ? De ce ar fi atît de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
la eclipsa de soare (din 11 august 1999 ziua în care începe povestea) în pielea goală, statul în ploaie în pielea goală, “ghicitul în sîni” (artă în care se oferă să-l inițieze și pe locotenentul Matei) și, după toate aparențele, cursurile de dicție. N-o vedem participînd efectiv la un astfel de curs, dar e clar că exersează non-stop altfel de ce ar vorbi ca o casetă de învățare a limbii romîne ? Matei, știu eu un loc ascuns, spune ea, accentuînd
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
simpatic din calup. Locul acțiunii e o plajă de pe litoralul romînesc, iar personajele sînt un golănaș negricios, o frumoasă turistă elvețiană cu un copil mic și un cuplu de neamuri proaste cu copilul lor. Atunci cînd turista dispare (după toate aparențele, înecată), după ce l-a rugat pe golănaș să-i supravegheze copilul și lucrurile, golănașul e pus în fața unei dileme morale. Rezolvarea optimistă e prea expediată ca să fie convingătoare, dar Sitaru are un ochi foarte bun pentru spectacolul unei plaje supraaglomerate
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
seiful băncii respective, o abilitate misterioasă de a vorbi toate limbile pămîntului și o abilitate și mai misterioasă de a omorî un om în două secunde. în scurt timp mai făcea încă o descoperire importantă despre sine : aproape toată lumea (în aparență, toată omenirea) îl voia mort. Orice thriller despre un om pe care-l vînează toată lumea funcționează ca o demonstrație dramatică despre paranoia, dar, cel puțin în prima sa jumătate de oră, Identitatea lui Bourne (regia Doug Liman, 2002) era ceva
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care l-am văzut în plan-detaliu va servi pînă la urmă la ceva) pînă spre final, cînd, prin intermediul reprezentanților săi din film (răufăcătorii), autorul ne refuza, la modul cel mai explicit și mai șocant cu putință, descărcarea dorită. Dar, în pofida aparențelor, Haneke nu-și propusese să ne ofere doar o experiență punitivă, ci și una cathartică, așa cum thriller-urile convenționale nu sînt în stare să ofere : în viziunea lui, tipul de descărcare cu care ne-a obișnuit thriller-ul modern nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pas de autodenunț. După care își revenea. După cum i se destăinuia mai tîrziu unui străin întîlnit la o petrecere (Allen), se trezise într-o bună zi și realizase că soarele strălucește, că e înconjurat de familie și că, după toate aparențele, universului puțin îi pasă de fapta lui. Dacă s-ar fi lăsat distrus de principiile lui morale, asta n-ar fi însemnat că există o balanță, o justiție divină ; ar fi însemnat, pur și simplu, că s-a lăsat distrus
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
un film bun, dar pot să spun că m-a ținut pînă la capăt. și m-a făcut să-l văd pe Eastwood într-o nouă lumină. Mi-a amintit că toate filmele lui (chiar și cele mai clasice în aparență) sînt pline de rupturi de ritm și de inconsecvențe stilistice ; după standardele clasice, nu sînt destul de omogene și de corect proporționate sînt bizare. Nu cred că Eastwood e un neoclasic, ci un artist mult mai excentric și mai jucăuș decît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și ale ascensiunii la putere a structurilor Partidului Comunist Român - proces accelerat mai ales după lovitura de stat din 30 decembrie 1947. Dacă până în 1948 Stalin menținuse în zona de ocupație sovietică a Europei de Est (deci și în România) aparențele regulilor unei minime democrații, după discursul din 1946 de la Fulton (SUA) al lui Winston Churchill - prin care premierul britanic constată că "O Cortina de Fier se întinde în mijlocul Europei, de la Marea Baltica până la Marea Mediterana" - Stalin declanșase ceea ce analiștii și istoricii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
să trăiască preț de o zi, actua- litatea fiind materialul cel mai friabil în fața timpului. Ceea ce a putut să înșele a fost acest caracter mimetic prin care opera scriitorului părea că desfășoară necontenit un pliu al lumii ziarului, realizând o aparență înșelătoare așa cum anumite coleoptere mimează perfect mediul în care vie- țuiesc. În cealaltă carte, Ioana Pârvulescu încearcă să reconstruiască o receptare „contemporană” a operei privită prin lentila acestui leviatan pe care-l reprezintă sfera media- tică, lumea ziarului. Avem proiecția
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
însă comicul, la rigoare, posedă perso- naje a căror dezechilibru devine semnificativ într-o cheie străină comicului obișnuit. Naratorul ne pune la dispoziție o cheie de lectură, dar și elementele de ansamblu ale unui dispozitiv hermeneutic care are după toate aparențele datele unui dispozitiv senzorial prin care totul este defor- mat. Am evitat deliberat utilizarea cuvântului „mărit” sau „amplificat” pentru că amplificarea pe care o induce acest dispozitiv nu clarifică lucrurile așa cum o face un microscop, ci le și deformează integral sau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stare oferă o imagine cumplită a condiției umane. Dacă pornim de la titlul prozei, putem decela o optică particulară care-și găsește ulterior un dispozitiv în măsură să o genereze dincolo de contrastele proprii comicului, cum ar fi cel dintre esență și aparență. Titlul scoate în evidență și un ecart pe care distanța inițială centru-margine o evocă, prin care orice gest de la margine încearcă să recu- pereze grandoarea gestului princeps pe care centrul îl oferă cu caracter exemplar. Însă nu este vorba numai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
forță în locuința pauperă a țigăn- cilor pentru a le teroriza. Comportamentul său reflectă mai degrabă ceea ce Lefter atribuie șefului său, turbarea, adică o furie fără limite. Gesticulația măruntului funcționar sprijinit de brațul înarmat al legii pare ridicolă doar în aparență pentru că violenței sale îi este impusă o limitare chiar de către cel chemat să aplice legea. Acțiunea între- prinsă de căpitanul Pandele și de dl. Turtureanu, are în vedere un furt nedovedit și este ilegală, dar cei supuși vio- lenței fac
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]