KorAP: Find »[drukola/base=apleca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...290 291 292 ...443 >

11,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

E om, măi Krog, măi! răcni Enkim din nou. Tocmai prinsese măruntaiele-de-mumă și le privea, căutând să vadă dacă erau Întregi. - Tatăl din Cer a fost cu femeia mea, izbucni el, chiuind. Era plin de sânge pe mâini. Ne-am aplecat s-o săltăm pe Runa. Am luat-o cu prunc cu tot și am dus-o În casa pe care o făcusem numai pentru că Îi cunoscusem pe Selat și pe Dilc. Așa a apărut Unu În călătoria mea. 21. Oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
se Întindeau pe aici cât vezi cu ochii. Unu dădu un chiot din casa femeilor. Runa Îl gâdila pesemne, căci femeile se puseră toate pe râs, În timp ce Unu hohotea, gata-gata să-și dea tot aerul din piepți. Aban surâse. Se aplecă peste vatra În care focul ardea firav. Apa tocmai Începuse să fiarbă În scoica cea groasă. Aban luă praf dintr-o tașcă de piele și-l presără peste apa ce dăduse În clocot, apoi o acoperi cu o piatră netedă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
duce spre Apus, peste Marea cea mare, oriunde ar fi ea. Se făcu liniște. După o vreme, un omuleț bătrân, scund și adus de spate ieși dintre fugari. Mă privi din cap până În picioare și-mi făcu semn să mă aplec spre el, căci avea de spus lucruri pe care ceilalți să nu le priceapă. Mai Întâi m-a căutat de umflătura din spatele urechii și, tocmai pentru că n-a găsit-o, a Început să-mi vorbească. Îl chema Bulut și mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pe culme, iar câțiva dintre oamenii lui Tek o și luară de-o parte și de alta a țărmului, cu gând să le pice În spate celor patru. Între timp, primele luntre ale lui Logon porniră către Gemeni, scârțâind și aplecându-se greoi sub bătaia vântului. Copiii mai curajoși chiuiau, mamele lor Îi Înghionteau, vânătorii Împingeau În apă cu vâslele, iar Logon veghea ca tot mai multe luntre să pornească spre Gemeni. Era o zi În care norul cel uriaș se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
gheața. Ori de câte ori punea o Întrebare cu glas mai puternic, doi dintre oamenii lui Dyas Îi răspundeau. - Valuri moi kelib și apa verde peste gheață? Vreau Tokeba! - Vrei Tokeba, pui la păr! La un moment dat, Vishu se Încruntă și se aplecă mult peste marginea luntrei. Cufundă mâna În apă și Își umezi buzele și limba, apoi scuipă. Mai stătu o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât se dădu Înapoi, cu bâta ridicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mă izbi În piept, aruncându-mă În spate dar, când dădu să-și abată bâta, mișcările lui se Încetiniră, așa că m-am ferit cu ușurință din calea loviturii. Bâta lui fărâmă un mușuroi când buși În pământ, iar Eklu se aplecă În față, dus de forța izbiturii. Atunci, i-am Împlântat sulița În gât, deasupra osului ce ține brațul, spintecându-l acolo unde știam că-l voi da Umbrei repede și fără chinuri. Mi-am smuls sulița din carnea lui care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Lasă măi Zarge, măi, se apără bătrâna, cu glas răgușit, și-și afundă chipul mai adânc Între blănuri. Am privit-o, cum să n-o privesc. Pielea de pe picioare Îi atârna, iar vinele cafenii de pe mâini Îi făcuseră gîlci. Era aplecată de spate și gura Îi duhnea. Mâna stângă Îi tremura, iar din ochi Îi curgeau urdori galbene. - Siloa, i-am spus apropiindu-mă de ea. Îl mai ții minte pe Moru? Se uită și ea la mine și, pentru o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

trăsuri, camioane cu gheață, camioane cu bere și cai uriași care le trăgeau. Deosebeam oamenii după fețele lor roșii, albe, zbârcite, pătate sau netede; zâmbărețe sau violente, ori mânioase, ochii lor, gurile, nasurile, vocile, picioarele și gesturile. Cum se mai aplecau ca să facă haz sau să iscodească sau să sâcâie sau să tortureze În glumă un băiețaș. Dumnezeu mi‑a apărut de foarte timpuriu. Purta părul cu cărare la mijloc. Am Înțeles că eram Înrudiți pentru că Îl făcuse pe Adam după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Scrisorile mă făceau mereu să mă gândesc la controversele În care era prins Ravelstein - la puternicii și necruțătorii dușmani pe care și‑i făcuse În lumea academică. De care nu se sinchisea nici cât negru sub unghie. Herbst s‑a aplecat deasupra patului și l‑a strâns În brațe pe Ravelstein. - Chick, adu, te rog, un scaun pentru Morris! Am tras lângă pat scaunul de piele italienesc, cu speteaza rotundă. Nu‑ți venea să crezi că Herbst era ținut În viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
informație divină. Ușa dormitorului lui Ravelstein era deschisă, astfel Încât puteam zări părul lung al lui Battle căzându‑i pe umerii herculeeni, și ghetele lui cochete, Înalte până la gleznă. Chipul nu i‑l puteam desluși, dar soția lui, evident, plângea. Era aplecată În față. Ce vedeam eu nu puteau fi decât lacrimi. Nutream mult respect pentru doamna Battle și Îl Îndrăgeam pe soțul ei. Soții Battle erau fanii lui Ravelstein. Nu asistau niciodată la prelegerile lui publice și mă Îndoiesc că‑i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
rafturi, rafturile În sine erau demontate Într‑o grabă nebună. Un camion care fusese tras În curte era Încărcat cu repeziciune. Pe urmă a ieșit din casă bătrâna soție a artistului, Îmbrăcată Într‑o rochie lungă, verde‑auriu, s‑a aplecat și a fost ajutată să se urce În cabina camionului. Purta o pălărie de mătase. Artistul TV și‑a scos papucii de pâslă și i‑a vârât În buzunarul paltonului, apoi a Încălțat niște mocasini și s‑a cățărat În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

în praf ca viermii. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Triumfător.): Să putrezească fără groapă! BĂRBATUL CU BASTON (Trist.): Da, numai că mai întâi trebuie să-i prinzi. E întotdeauna mai greu să-i prinzi decât să-i bați. (Pauză. Cei doi se apleacă din nou asupra fântânii. BĂRBATUL CU BASTON își pune bastonul subsuoară, iar BĂRBATUL CU PĂLĂRIE își face vânt cu pălăria.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și totuși nu se vede nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Acum nu se mai vede, dar s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
eu la prânz pe aici, s-a văzut. Și dimineață s-a văzut. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ai trecut și dimineață? BĂRBATUL CU BASTON: Am trecut... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și lătra? BĂRBATUL CU BASTON: Lătra. Lătra întruna. (BĂRBATUL CU PĂLĂRIE se apleacă mult deasupra fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dar poate că nu l-a aruncat nimeni. BĂRBATUL CU BASTON: Cum adică? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate că a trecut pur și simplu pe aici și a căzut singur. BĂRBATUL CU BASTON: Imposibil. BĂRBATUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
se pară? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Se întâmplă. Ai auzit de fata morgana? BĂRBATUL CU BASTON: Iar eu îți jur că l-am văzut. Ce dumnezeu, doar nu sunt nebun. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu jura, te cred. (Pauză. Cei doi se apleacă din nou asupra fântânii.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Poate că e deja mort. BĂRBATUL CU BASTON: Nu știu... Tot ce se poate... Dar eu nu cred. Simt eu că nu e mort. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Iluminat.): Să aruncăm un chibrit aprins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
poate. Mâncare da, se poate. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ne-ar trebui niște pâine. BĂRBATUL CU BASTON (Vesel.): Am! Am eu pâine. Și dimineață i-am adus pâine. Și la prânz i-am adus pâine... Pâine da, îi place. Dacă te apleci puțin și stai nemișcat îl auzi cum clepfăie. (BĂRBATUL CU BASTON scoate bucăți de pâine din buzunare și le aruncă în fântână. Amândoi ascultă încordați.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Clepfăie? BĂRBATUL CU BASTON: Nu prea clepfăie. (Pauză.) BĂRBATUL CU BASTON: Ciudat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pâine, e chiar pâine! Dumnezeule, ce se-ntâmplă cu noi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În picioare, privind în sus.): Nimic. Cineva ne rupe bucăți de pâine. VARIANTĂ DE CONTINUARE BĂRBATUL CU PĂLĂRIE e în adâncul fântânii, iar BĂRBATUL CU BASTON e aplecat deasupra fântinii și ține strâns o funie în mâini. Capătul de la suprafață e încă foarte lung. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cred că am coborât prea mult. BĂRBATUL CU BASTON: Cum? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Cred că am coborât mult prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU BASTON: Sunt pur și simplu la capăt. Ce vrei să fac dacă sunt la capăt? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Înainte parcă nu erai la capăt. BĂRBATUL CU BASTON: Înainte nu eram, dar acu’ sunt. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Apleacă-te, dracului, un pic! (BĂRBATUL CU BASTON se cațără pe buza fintânii și se așază pe burtă pe marginea ei. Se aplecă apoi cât poate, ținând de capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
parcă nu erai la capăt. BĂRBATUL CU BASTON: Înainte nu eram, dar acu’ sunt. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Apleacă-te, dracului, un pic! (BĂRBATUL CU BASTON se cațără pe buza fintânii și se așază pe burtă pe marginea ei. Se aplecă apoi cât poate, ținând de capătul funiei.) BĂRBATUL CU BASTON: Repede, că înnebunesc! VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Așteaptă, dracului, un pic. BĂRBATUL CU BASTON: Aștept. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Trage acum! (BĂRBATUL CU BASTON trage găleata afară. Dezgustat, se duce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu țin minte fântâna asta. BĂRBATUL CU BASTON: Doar n-a crescut peste noapte. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Eu nu ținminte ca fântâna asta să fi fost ieri aici... BĂRBATUL CU BASTON: Prostii. BĂRBATUL CU: PĂLĂRIE (Se apleacă asupra fântânii și strigă heeee...): Auzi? BĂRBATUL CU BASTON: N-aud nimic. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Tocmai. N-are ecou. BĂRBATUL CU BASTON: Vezi, poate-l sperii. (Câinele începe să latre de undeva de sus, ca și cum cei doi ar fi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
plângere? Unde v-a fost capul? (Icnind, se lasă jos.) Sunt terminat... Sunt un om sfârșit... GARDIANUL (Tresare.): Papini? Parcă Giovanni Papini... CĂLĂUL: Nu știu. (Către ARTUR.) Domnule, Giovanni Papini a scris Un uomo finito? ARTUR: Da, Giovanni Papini. GARDIANUL (Aplecat peste COLONEL.): Giovanni Papini a scris-o. COLONELUL (Isteric.): Nu vreau! Nu mă interesează! Vreau să mor! CĂLĂUL: N-o luați chiar așa... Mai beți niște apă... GARDIANUL: Noi suntem de partea dumneavoastră... Toți... Toți trei... Nu? (Cot lui ARTUR

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
secretul, el, numai el ne mai poate salva, numai el ne poate arăta ce trebuie făcut, când și cum... Să-l întrebăm care e adevărul și cum a făcut ca să-l obțină. Să-l urmăm pas cu pas și să aplecăm urechea până la pământ în fața cuvintelor sale... El este unica noastră șansă, el este Mesia, el este ultimul mare învins al cerului... A venit, a văzut, a luptat, a învins! (Îl sărută pe frunte.) Atât! (Personajele sunt impresionate; totul se petrece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
poate renunța la litera piesei. Regizorul poate scrie altă piesă. Regizorul poate modifica orice, oricât, oricum în afară de titlul piesei. TITLUL PIESEI ESTE SACRU ACTUL I La ridicarea cortinei, Bruno și Grubi stau pe marginea unei gropi, cu picioarele în groapă, aplecați deasupra gropii și lucrând din greu, cu mâinile, în groapă; din când în când fac gesturi de relaxare; își reiau lucrul concentrați, capetele lor se ating, mânuiesc fel de fel de instrumente împrăștiate în jur; scopul efortului lor va rămâne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să-mi înfețe și mie ceva și s-a uitat la mine, a holbat ochii... BRUNO (Aruncându-și mucul țigării în groapă.): Hai! GRUBI (Aruncându-și și el mucul țigării în groapă.): Hai! (Cei doi încep să lucreze din nou aplecați peste groapă; își schimbă des instrumentele, se ajută unul pe altul; icnete de efort, izbituri; amândoi învârt HYPERLINK "file:///cite"câte ceva, înșurubează piese invizibile.) BRUNO: Parcă s-a mal lăsat... GRUBI: Țțțț... BRUNO: Dacă vrei să se strângă... scoate... scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
melodia care se stinge.) GRUBI: Se întunecă. BRUNO: Tu ce zici, ce-o să zică Pendefunda? Lumina scade de tot, pe măsură ce melodia scade; se sting în același timp.) (Un alt moment al acțiunii; lumină puternică, sugerând o dimineață; cei doi sunt aplecați asupra gropii lucrând ca la început.) BRUNO: Pfff... Nu cred să mai iasă. GRUBI (Tenace.): Taci! Trebuie să iasă. (Pauză; lucru intens; clinchetul ustensilelor.) BRUNO: S-a-ntunecat... S-a-ncurcat... Asta nu-și mai revine... S-a gâtuit aseară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]