8,699 matches
-
țări europene, burse pentru românii din Occident în scopul difuzării culturii române, a creației originale în diferite domenii, organizarea unei biblioteci românești, colaborarea cu instituții similare din străinătate ș.a. Fundația a patronat mai multe întruniri cu caracter cultural: Românii între Apus și Răsărit (octombrie 1983), la care au participat intelectuali români din exil (Radu Enescu, M.F. Enescu, L.M. Arcade, Vintilă Horia, Aureliu Răuță, Cicerone Poghirc), o comemorare a împăratului Traian, cu participarea, alături de români, si a unor intelectuali din Spania, colocviul
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]
-
octombrie 1983), la care au participat intelectuali români din exil (Radu Enescu, M.F. Enescu, L.M. Arcade, Vintilă Horia, Aureliu Răuță, Cicerone Poghirc), o comemorare a împăratului Traian, cu participarea, alături de români, si a unor intelectuali din Spania, colocviul Ortodoxia și Apusul (München, 1984) și, pe aceeași temă, o reuniune la Paris (1986), unde s-a ținut și un simpozion literar prilejuit de comemorarea centenarului morții lui Mihai Eminescu, în iunie 1989, din comitetul de coordonare făcând parte Aureliu Răuță (președinte), Ioana
FUNDAŢIA CULTURALA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287110_a_288439]
-
evoluție previzibilă a personajelor. Pustnicul apare de niciunde spre a salva viața unei demimondene cu destule păcate, dar sihăstria va fi înfrântă de feminitate. În Sorin Bătrînul, conflictul dintre generații, pretextul construcției piesei, nu-și află rezolvarea. Tatăl, ajuns la apusul existenței, nu mai are șansa de a-și îmbunătăți performanțele, dar, în loc să se bucure pentru succesele fiului, se compară în permanență cu el, ceea ce îl cufundă definitiv în amărăciune. Cele două personaje transpun în spațiul dramatic neliniștile și deprimările autorului
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
discursul de recepție intitulându-se Din estetica poeziei populare. Creatorul literar, intrat o vreme în umbră, revine în prim-plan după pledoaria în apărarea lui I. L. Caragiale, în procesul acestuia cu C. Al. Ionescu-Caion (1902), cu trilogia alcătuită din piesele Apus de soare (1909), Viforul (1910) și Luceafărul (1910), la care se adaugă, de data aceasta palid, câteva dramatizări ale unor nuvele mult lăudate în momentul apariției (Irinel, 1912, și Hagi-Tudose, 1913). La izbucnirea primei conflagrații mondiale, pledează înflăcărat pentru intrarea
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
un triptic. Conflictele dramatice se raportează la un simbolic etic, ilustrat de personalitatea lui Ștefan cel Mare, ceea ce susține ideea complementarității celor trei piese. În viziunea dramaturgului, Ștefan întruchipează identificarea domnului cu țara. Cu o intuiție remarcabilă sunt alese în Apus de soare clipele din urmă ale vieții și domniei lui Ștefan, când acesta este încercat de boală, tulburat de îndoieli, pândit de zavistnici. În orizontul trecerii, el se spovedește, își mărturisește, chiar dacă sibilinic, zburdălniciile tinereții, dorind iertare și înțelegere, purificare
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
și semeț, ajunge să săvârșească fapte odioase. Ca și Alexandru Lăpușneanu din nuvela lui C. Negruzzi, Ștefăniță este imaginat a-și primi o pedeapsă înfricoșătoare: moare otrăvit chiar de mâna soției sale. În Viforul, piesă construită după alte reguli decât Apus de soare, personajul nu mai este un erou. Aici D. optează pentru modelul dramei shakespeariene, al cărei spirit îl elogiase adesea. În preajma unui domn dezaxat, sanguinar, fiecare încearcă zadarnic să-și găsească liniștea. Prevestirile, amenințările se transformă cu repeziciune în
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
tulbure a interiorității, în frământările sufletești și, concomitent, în întâmplările aduse drept consecință în scenă. Acțiunea se precipită, schimbul de replici e iute, aspru, tăios. Doar câteva personaje mai păstrează, ca purtători simbolici ai unei moșteniri prețioase, lirismul sentențios din Apus de soare. Ultima piesă a trilogiei, Luceafărul, ilustrează o altă fațetă a destinului în istorie: puterea dreaptă a domnitorului, aceeași cu a țării, este neputincioasă și se vede uzurpată prin mișelie și trădare. Acțiunea dramei, circumscriind timpul dintre venirea lui
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
prin mișelie și trădare. Acțiunea dramei, circumscriind timpul dintre venirea lui Petru Rareș în prima lui domnie și fuga forțată peste graniță, este lipsită de relief. O epocă și un personaj fără grandoare sunt transpuse în maniera, acum neadecvată, din Apus de soare. Sentimente nobile în expuneri declarative, într-un șir de tirade lirice trenante ori în obositoare pasaje narative, secvențe dezlânate, tablouri cu contururi șterse, totul duce spre impresia de imitație, de autopastișă. Câteva chipuri de oameni simpli, creionați în
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
teatru Cațavencii (2001) pedalează pe o tematică sinonimă. Orașul, teritoriu al dezesențializării umane, amenință ființa cu pierderea identității. O suită de vizite la New York îi permite autorului să se definească în funcție de sorgintea sa (Un poet la New York, 2002). Interesat de apusul modernității și de intrarea liricii în vârsta postmodernă, poetul concepe volumul Elegiile după Rilke (1993; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), recurgând la intertextualitate pentru a construi în propriile texte „satelit” o viziune poetică personală. Ca și la ilustrul precursor, misiunea
DORIAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
, revistă lunară care apare la București între ianuarie 1912 și decembrie 1916, apoi în 1924, sub direcția Eugeniei de Reus Ianculescu. Publicația reflectă eforturi de democratizare a societății române, în contextul afirmării mișcării feministe în Apus. În perioada în care apare revista, feminismul nu reprezenta o mișcare semnificativă în România. Doar după 1918, extinderea sufragiului va deveni subiect de dezbatere publică, odată cu afirmarea unor voci de autoritate din rândurile feministelor. Până atunci, discursul feminist a urmat
DREPTURILE FEMEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286872_a_288201]
-
care se pare că mai călătorise înainte de 1821 și la Paris, ca observator al unei misiuni pe lângă Napoleon Bonaparte, pleacă în 1823 cu o ambasadă politică în Rusia. În anii următori face alte trei voiajuri, în Europa Centrală și de Apus, vizitând Transilvania, Banatul, apoi Ungaria, Austria, nordul Italiei, precum și provincii din Germania și Elveția. De aceste drumuri se leagă Însemnare a călătoriii mele, Constandin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826, lucrare apărută la Buda, în 1826. La
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
vag moralizatoare - sunt câteva din temele acestei lirici. Cu Poeme scrise pe un geamantan (1995) se definește mai pronunțat un stil: „O atmosferă ireală - / De bal, / Un carnaval / Senzațional! / Al măștilor, / Cuvintelor - / Și-un claun adus / Cu mari eforturi din Apus. Cuvinte fără dop - / Limbajul pop.” Prozodia alertă, adecvată, care nu ocolește zonele „pop” ale vieții, face ca această poezie să pară o șaradă copilărească, cu un scenariu sentimental și ironic. SCRIERI: Ciripit de păsărele. Fluturi de noapte, București, 1988; Acvariul
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
de la o clipă la alta. Grandiosul, suavul, grotescul infuzează jurnalul drumețului, ce se desfășoară sinuos, între poza eroică și figurația comică. Călătorul evocă întâlniri cu gazdele de prin sate ori popasuri pe la mănăstiri, vrea să eternizeze tablouri unice: răsărituri și apusuri de soare, perspective panoramice, codrii deși, abia străbătuți de întortocheate cărări. Dacă în realitatea cea aievea nu există nici imense bariere naturale, nici fauni și nimfe, nici ciobani „tăiați în linii de uriași”, este evident că lui H. i-a
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
a „vorbirii de după tăcere” (Bogdan Ghiu). D. i se adresează, într-o serie de poeme, direct „Zguduitorului” - divinității -, cerându-i, de pildă, girul său pentru legitimarea discursului poetic: „...ar trebui să țin o mână pe răsăritul/ soarelui și alta pe apusul lui și să-i spun/ Zguduitorului: «lasă-mă să atârn așa în ștreangul/ măreției tale și cu creionul în gură să scriu cuvinte/ mari pe cerul vostru astfel încât și cei din casa mea/ să poată citi cu ușurință ceea ce uneori
DAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286655_a_287984]
-
în „Dilema” (1996), C. declara senin că „se ignoră ca poet”, că „se săturase cu desăvârșire de propria-i poezie” atunci când a scris Levantul (1990, Premiul Uniunii Scriitorilor), că numai proza îl captivează, că fenomenul colectiv-generaționist e ceva cu totul apus și lipsit de orice relevanță, că romanul Travesti (1994, Premiul ASPRO) este un „semieșec” ș.a.m.d. Adevărul e că poetul a fost poate excedat de uriașa paraliteratură și de excrescențele sociologizante, politico-teoretice prin care creația sa a ajuns manifest
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
Mediu românesc, valori născute „la răspântia a două lumi: Occidentul latin și Orientul bizantino-slav”, de aici știința neșovăitoare care i-a îngăduit să pună în lumină raporturile, de substanță și de durată, pe care literele românești le-au întreținut cu Apusul european. Stăpânind, deopotrivă, o informație științifică în stare să-l așeze între erudiți și posibilitatea de a o domina și de a o așeza în construcții pe cât de impresionante, pe atât de riguroase, C. a refăcut, prin studii, prin monografiile
CARTOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286132_a_287461]
-
românesc - identitate și conștiință istorică”. Repere bibliografice: Petre Sergescu, Cursuri universitare românești în exil, „Orizonturi” (Stuttgart), 1950, 3-6; Octavian Vuia, Centre Roumain de Recherches, „Bulletin” (Paris), 1951, 1; Inge Katharina Binder, Exilul ca experiență culturală. Asociații și instituții românești în Apus. 1945-1989, Münster, 1993, 150-152; Semnificațiile unui simpozion (anchetă realizată de Ileana Corbea, cu Aureliu Răuță, Al. Paleologu, Iancu Bidian, Cicerone Poghirc și Pavel Chihaia), JL, 1994, 17-20; Octavian Vuia, Întâlnire cu oameni și idei, postfață Nicolae Florescu, București, 1995, 81
CENTRUL ROMAN DE CERCETARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
o bătălie pentru câștigarea clarității, simultană cu conturarea conștiinței că literatura trebuie să fie înțeleasă de publicul ei (Simion Ștefan, Radu Greceanu, Dimitrie Cantemir, Vasile Aaron, Vasile Vârnav), idee apărută atunci când intelectualii epocii s-au întors către obârșiile latine, spre Apus. Cu timpul, a început să se vădească și preocuparea pentru terminologia poetică, pentru definirea unor termeni ca „stih”, „vers”, „comparație”, „alegorie”, „onomatopee”, „prosopopee”. Procesul acesta, foarte lent, de cunoaștere și înțelegere a rostului creației și de deprindere cu mânuirea vehicolelor
ALEXIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
evocat de două ori în Odysseia (XII, 433, rspectiv XXIV, 6), dar de fiecare dată doar ca termen de comparație. Ceea ce atrage atenția este fie poziția sa cu capul în jos, fie modul în care stolurile părăsesc, zgomotoase, grotele la apus. Hermes mână din urmă, cu ajutorul unei "nuiele scumpe", duhurile pețitorilor, iar imaginea este impresionantă: "El îi mâna tot cu ea, iară ei, chițăind, îl urmară./ Astfel, precum liliecii din funduri de peșteri cu duhuri/ Zboară-mprejur, chițăind, când vreunul din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
umbrite, ori stă nemișcat pe pereții peșterilor."9 Isidor din Sevilla (XXII, VII, 36) nu oferă nici el mai multe date, în afara unor speculații etimologice, conform cărora denumirea în latină a liliacului (vespertilio) provine de la faptul că el zboară la apus (vespertinus) și că este "un patruped echipat în același timp pentru zbor, ceea ce nu este obișnuit printre păsări"10. Greșeala pe care am putea să o comitem și care se face adesea este de a judeca aceste reprezentări ale trecutului
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de bambus, datând din perioada 1500-2000 î.Ch. (66). Lucrarea este o cronică a împăraților legendarei Chine (Fu Xi, Shen Nong și Huang Di), terminându-se cu descrierea detronării împăratului You Wang (781-771 î.Ch.), din timpul dinastiei Zhou de Apus. Cea mai celebră carte medicală din China antică, denumită „Nei Jing Su Wen”, se pare că a fost definitivată în jurul anului 500 î.Ch. Ea este scrisă sub forma unui dialog în care împăratul Huang Di întreabă, iar medicii săi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
o vreme medicina și Aretaeus. Totuși, prima versiune latină a operelor lui Hipocrate a apărut la Roma abia în 1525 (traducător Flavio Calvo). La Veneția, în 1526, va fi retipărită versiunea greacă a acelorași lucrări. După declinul Imperiului Roman de Apus, timp de aproape un mileniu, nefasta interferență a Bisericii cu știința (considerată cel mai puternic dușman al său și generatoare de eretici buni de ars pe rug) va conduce la o puternică și îndelungată parazitare a progresului științific. Succesivele „Renașteri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
devenit și limba oficială din universitățile care s-au înființat traptat, începând cu secolul XI. „Medicina dogmatică” din lunga perioadă scolastică a încorsetat gândirea, obligată să memoreze textele clasice și să aplice remediile indicate în ele. Sfârșitul Imperiului Roman de Apus După domnia lui Constantin cel Mare (324-337), în Imperiul Roman urmează o perioadă destul de tulbure de aproape 50 de ani. Privind cei 150 de ani de cruciade care au bulversat Europa și Orientul apropiat de la un cap la altul, suntem
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
cele ce urmează vom face referire, pentru început, la epoca de înflorire culturală și științifică din Orientul Mijlociu (secolele VII - XI), perioadă în care Europa, confruntată cu războaie și mari epidemii, a înregistrat o relativă stagnare civilizatoare. Dispariția Imperiului Roman de Apus și dezvoltarea Bizanțului (Imperiul Roman de Răsărit) a avut drept consecință transferul teatrului de conflicte și de putere din vest către sud-estul Europei. Cultura greco-romană bogată în clasici s-a ciocnit în Orientul Mijlociu de civilizațiile vechi din aceste zone, înglobate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Al-Latif publică în 1225 și o lucrare dedicată diabetului, în care sunt menționate diferite tratamente folosite în acea vreme. Sunt făcute, de asemenea, referiri importante la diabet, așa cum apar în literatura greacă și arabă. Medicina arabă din Cordoba (Califatul de Apus) Impactul a două mari culturi (europeană și arabă), care a avut loc în Spania, a născut o civilizație înfloritoare. La începutul secolului XI, Cordoba avea un milion de locuitori, 300 de moschei, dar și 70 de biblioteci și 50 de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]