8,151 matches
-
puțin acum o să pot să-i dovedesc că nu e nimic în neregulă cu mine. După asta, amândoi am râs conspirativ de prostia celorlalți oameni. De câteva ori în ziua aia le-am surprins pe Acritura Kraut și pe Celine, asistenta din tura de zi, discutând despre mine. La ora ceaiului, chiar înainte de momentul festinului cu chipsuri, a apărut Celine, care mi-a spus: —Rachel, pot să vorbesc puțin cu tine? Apocalipsa de neevitat era pe punctul să se declanșeze. în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
neevitat era pe punctul să se declanșeze. în timp ce restul pacienților a început să urle „Ooooo, Rachel, de data asta ai pus-o de mămăligă“ și „Pot să mănânc eu chipsurile tale?“, Celine m-a condus, cu capul plecat, în cabinetul asistentelor. Era ca atunci când, la școală, eram dusă în cabinetul directorului. Dar, spre surprinderea mea, Celine nu părea supărată pe mine. Nu arăți prea bine, mi-a spus ea. N-ai arătat bine toată ziua. —N-am prea dormit azi-noapte, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
viața mea! —E teribil de distractiv, a zâmbit ea. Biata de tine! Ce tristă trebuie să fii dacă așa ceva ți se poate părea distractiv, mă gândeam. — Toată lumea se descarcă, a continuat ea, și e singurul moment din săptămână când nici asistentele, nici consilierii nu sunt de față, așa că puteți să faceți mișto de noi... Când a zis chestia asta, mi-am dat seama că ăsta era unul din lucrurile care mă sâcâise toată ziua. Pacienții erau rareori singuri. Chiar și în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adăugat ea, mai târziu, în cursul acestei săptămâni, o să mai vină și iubita ta. Curând după asta ședința s-a terminat. Josephine i-a spus lui Neil „Păstrează sentimentele“ - indiferent ce-o fi însemnat asta. Apoi, ea și una dintre asistente au luat-o pe Emer de-acolo. Pacienții și cu mine am rămas în Sala Abbot, privindu-ne stânjeniți. Chaquie și Clarence au dispărut bolborosind ceva despre așezatul mesei. Neil stătea cu capul așezat pe brațul scaunului. A ridicat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Gilmour de la Pink Floyd. O să-i arunc cizmele de motociclist în râul Hudson. în timp ce Luke era încălțat cu ele. Dar, în clipa aia, eram o cârpă. într-o mișcare gen polițistul bun/polițistul rău, Billings a chemat-o pe Celine, asistenta. Care m-a luat cu ea în cabinetul asistentelor, unde mi-a făcut o cană de ceai dulce, pe care nu i l-am aruncat în față și pe care, spre surpriza mea, l-am băut simțindu-mă mai liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
motociclist în râul Hudson. în timp ce Luke era încălțat cu ele. Dar, în clipa aia, eram o cârpă. într-o mișcare gen polițistul bun/polițistul rău, Billings a chemat-o pe Celine, asistenta. Care m-a luat cu ea în cabinetul asistentelor, unde mi-a făcut o cană de ceai dulce, pe care nu i l-am aruncat în față și pe care, spre surpriza mea, l-am băut simțindu-mă mai liniștită. 24tc "24" —Vedeți voi, Luke nu e un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lucra el. —Aaaaaa, au răsuflat ei cumva ușurați. De la Vioara Orbului. Scăpasem ca prin urechile acului. S-au întors unii către ceilalți și au dat afirmativ din cap: „De la Vioara Orbului. De la“. După-amiaza mi-o petrecusem cu Celine, în cabinetul asistentelor care era foarte intim. Dar în ciuda atmosferei intime a cabinetului, a prezenței materne și benefice a lui Celine și a cantității impresionante de biscuiți cu ciocolată, devenisem aproape isterică din cauza agitației. Treceam prin chinurile damnaților întrebându-mă ce altceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că e rău, ca să poți să demolezi orice informație pe care el ne-o dă despre dependența ta. De ce avea femeia asta senzația că știe atât de multe despre situația mea? m-am întrebat. Nu era decât o nenorocită de asistentă. Care nu era bună decât să înfigă termometre în popourile pacienților! 25tc "25" în clipa în care am devorat și ultimul Club Milk din rezerva lui Celine, ceilalți pacienți au ieșit și ei de la terapia de grup. Venise vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
micul dejun și am trecut în echipa lui Clarence, care se ocupa de prânz, ceea ce însemna că puteam să dorm mai mult și că nu mai aveam de-a face cu ouăle. Al doilea a fost că Margot, una dintre asistente, m-a cântărit și s-a dovedit că ajunsesem la mai puțin de cincizeci și trei de kilograme, performanță la care visasem aproape toată viața. Dar când Margot a spus „E bine, ai mai pus un kilogram“, am fost uluită. —De când? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
minute, după care am urlat către toți cei din sala de mese: Are cineva vreun analgezic? Mi-au trebuit vreo câteva clipe ca să înțeleg de ce toată lumea se cutremura de râs. M-am dus aproape în genunchi la Celine, care era asistenta de serviciu în noaptea aia. — Mă doare îngrozitor măseaua, am scheunat ținându-mă de falcă. Poți să-mi dai ceva pentru durere? Niște heroină ar fi numai bună, am adăugat. — Nu. Eram uluită. —N-am vorbit serios când am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în viață, am plâns de durere. Adică, din cauza unei dureri fizice. Pe la miezul nopții, Chaquie n-a mai suportat perpeleala mea și felul în care îmi zgâriam perna, chinuită de durerea aceea îngrozitoare, așa că s-a dus jos, la cabinetul asistentelor. — Faceți ceva cu ea, a zis Chaquie cu voce ridicată. E în agonie și nici eu nu pot să adorm. Iar mâine vine Dermot pe post de Cealaltă Persoană Implicată. Și-așa mi-e greu să dorm. împotriva dorinței ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
om matur din viața ta, mi-a sugerat ea. Ca pe primul lucru înfricoșător pe care ai reușit să-l faci fără să apelezi la droguri. —Of, pentru numele lui Dumnezeu! am bolborosit eu printre dinți. Chiar dacă Margot, una dintre asistente, a mers cu mine, toți pacienții m-au invidiat. —O să încerci SĂ EVADEZI? a vrut să știe Don. Sigur că da, am mormăit eu cu mâna la falca umflată. —O să trimită leoparzii să te caute, mi-a amintit Mike. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Fetița de paisprezece ani de la recepție nu putea să-și dezlipească ochișorii de la mine. îmi dădeam seama ce gândea. Eram o ciudățenie, o neadaptată, cineva care trăia la periferia vieții. Amărâtă, am presupus că toată dimineața își dăduse coate cu asistentele, zicând: —Cum o fi drogata? M-am simțit profund neînțeleasă. Fetița aia mă judeca doar pentru că eram internată la Cloisters, dar înțelesese totul complet greșit. Eu nu eram una dintre ei. Chicotind fără prea multă discreție, fetișoara mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
De ce trebuie să fiu înaltă?“ i-am întrebat. Iar ei mi-au răspuns că trebuie să fiu înaltă ca să pot pune lucrurile în spațiile de depozitare de deasupra scaunelor. Ceea ce, cum știe toată lumea, e o minciună sfruntată, pentru că atunci când ești asistentă de zbor rolul tău e să ignori toate femeile și să le lași să se descurce singure. Iar dacă e vorba de un bărbat care are nevoie de ajutor, atunci îi arăți caninii și-l lași să se descurce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vânt și după felicitare, discurs, toate urările de bine, lacrimile, îmbrățișările și promisiunile de genul „O să-mi fie dor de tine“. Până și Sadie-sadica, Efervescenta-recepționera și Finbar, grădinarul idiot au venit să-mi ureze numai bine. Plus doctorul Billings, toate asistentele, consilierii și, bineînțeles, pacienții. Am ținut și eu același discurs pe care l-a ținut toată lumea. Cum atunci când am venit eram convinsă că nu e nimic în neregulă cu mine, cum le-am plâns de milă celorlalți etc. Pacienții m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am dormit toată noaptea, am primit câte un sedativ și un miorelaxant cam o dată la două ore, dar pleoapele mele nu și nu, nu-i vreme de dormit acum, hai mai bine să stăm treji să vedem ce se-ntâmplă. Asistentele mănâncă un fel de salam și puțină slănină, întinse pe o hârtie ruptă cred dintr- un atlas de geografie, nu știu pe harta cărei țări și-au așezat azi micul dejun, le văd prin ușa întredeschisă, nu prea mai reacționează
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Seringile proveneau din Ungaria. Credeți că a ieșit atunci un mare scandal internațional, cum s-ar fi întâmplat în orice țară civilizată de pe mapamond? Nicidecum, pe șest a fost dat ordin să fie arse seringile, Sanepidul nu a mai porcăit asistentele din spital, și toată lumea a tăcut. Mușamalizarea a fost deplină și doar în amintirea celor care au intuit atunci, la momentul acela, pericolul imens la care fuseseră supuși pacienții din spital și din județ, mai există zgura vindicativă a nedreptății
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ce alergau în jurul său, după care, se scufundă în beznă. Se trezise la spital, în salonul de terapie intensivă. Durerea surdă în piept nu-i dădea voie să se miște. Probabil că gemuse fără să-și dea seama, pentru că o asistentă apăru repede lângă el ca să îi verifice cateterul înfipt în vena de la mâna dreaptă. Îi pusese dosul palmei pe frunte, spunându-i să stea liniștit. Se strădui să-i răspundă dar buzele refuzară să scoată vreun cuvânt. Era confuz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mare, pulsând intens sub claviculă. Deocamdată nu-i mai era somn, așa încât încercă din nou să se orienteze. Se afla singur într-o rezervă cu două paturi. Mirosea slab a antiseptice și era liniște. Apoi ușa se deschise și intră asistenta. Era o femeie mărunțică, îmbrăcată într-un halat verde, cu părul prins sub o bonetă micuță de aceeași culoare. Lăsă căruciorul cu medicamente lângă pat și se apropie de el. V-ați trezit! constată ea. Încercați să stați liniștit deocam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
însă aici, în piept. îi arătă el locul dureros. E ca și cum aș avea un pumnal înfipt acolo care intră și iese fără încetare în mine. E firesc să doară, aveți o tăietură de toată frumusețea acolo. Am să-i spun asistentei să vă mai facă un calmant pentru a atenua durerea. Ce s-a întâmplat domnule doctor? întrebă Cristian. Adică? se arătă acesta mirat. Cu mine, ce s-a petrecut cu mine? De ce sunt aici? Nu-mi mai amintesc nimic. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-l adâncit în gânduri, dacă puteți, e bine să dormiți cât mai mult. Mâncare și somn, asta vă trebuie acum. În somn, organismul se vindecă cel mai bine. Ne revedem la vizită! După ce medicul plecă, în salon intră din nou asistenta cu o altă pungă pentru perfuzii pe care o agăță de stativ. Acum ce îmi mai dați? întrebă Cristian Toma. E ora pentru antibioticul dumneavoastră și domnul doctor mi-a spus că aveți dureri, așa că v-a prescris și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
an de viață. Nu-i dă nimeni vârsta pe care o are, nouăzeci și unu de ani. Boala, când reală, când mai ales închipuită, i-a ascuțit simțurile, nu numai văzul, auzul, dar ceva mai îngijorător; dimineața, când a venit asistenta să-l mute cu scaunul în geam, Aleks a simțit, sub izmenele purtate cam mult, ceva ce nu mai simțise de vreo cincisprezece ani, mădularul cu care concepuse două fete, astea care acum erau departe, în emigrație, și-a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la țară să stai pe bancuță În fața porții și să vorbești cu toată lumea care trece pe stradă, orice. Și te rog să nu spui că ești mama mea. - Maică, dar nu sunt la pușcărie. O să vorbesc și eu cu asistentele și cu femeile de serviciu că nu o sămi pun fermoar la gură! Dacă o să mă Întrebe cum mă simt, nu trebuie să le răspund? Nu le spun că ești fiul meu. Dar, ce, Îți este rușine cu mine? - Nu
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
biletul de externare al mamei lui. Trimise o soră și un brancardier să le ia și să le ducă la mașina pe care o avea parcată aproape de intrarea În spital. După câteva ore, când s-a Întors medicul la spital, asistentele erau În alertă. În salonul “Criză” era un dezastru de nedescris și toți miniștrii adormiți. Sforăiturile lor se auzeau până pe hol. Nimeni nu știa din ce cauză s-a Întâmplat, ce s-a Întâmplat. - Domnule doctor, spuse o infirmieră, Încă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
obicei. Când am intrat acolo, era orgie. Mi-a fost rușine și am dat să plec. Unul dintre ei s-a luat după mine. Era isteric. Am fugit și am apucat să mă Încui În WC. Așa au pățit și asistentele când au venit să vadă ce se Întâmplă. Apoi au venit niște brancardieri și, Împreună cu ei, i-am imobilizat iar asistentele, toate, le-au făcut injecții cu o concentrație mai mare de diazepam. Doctorul se uită prin salon și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]