8,268 matches
-
cuantice, avansează ipoteza conform căreia atomii sunt constituiți din protoni și neutroni. Structura unui atom este formată din: Protonii sunt particule încărcate cu energie elementară pozitivă și sunt compuși din două up quarkuri și un down quark. Numărul acestora în atom determină elementul chimic. Masa protonului este de 938 MeV. Sarcina electrica este 1,60x10 culombi (C). Neutronii nu au valență energetică, valență nulă și sunt compuși dintr-un up quark și două down quarkuri. Numărul de neutroni, determină izotopul elementului
Fizică nucleară () [Corola-website/Science/308913_a_310242]
-
MeV. Sarcina electrica este 1,60x10 culombi (C). Neutronii nu au valență energetică, valență nulă și sunt compuși dintr-un up quark și două down quarkuri. Numărul de neutroni, determină izotopul elementului chimic. Masa neutronului este de 940 MeV. În interiorul atomului există un câmp electric în jurul nucleului. Protonii și neutronii (nucleoni) se află în interioriul nucleului. În câmpul electromagnetic se gaseste un număr Z de electroni pentru a se asigura neutralitatea electrică a nucleului. Dacă numărul electronilor nu este egal cu
Fizică nucleară () [Corola-website/Science/308913_a_310242]
-
interioriul nucleului. În câmpul electromagnetic se gaseste un număr Z de electroni pentru a se asigura neutralitatea electrică a nucleului. Dacă numărul electronilor nu este egal cu cel al protonilor, atunci este un ion, pozitiv sau negativ. Numărul nucleelor în atom determină masa atomică a acestuia, notată cu A. Protonii, neutronii șl electronii fac parte din clasa de fermioni, având spin semiîntreg. Interacțiunea nucleară forte / tare, cea mai puternică din cele patru forțe naturale ale fizicii, are rolul de a menține
Fizică nucleară () [Corola-website/Science/308913_a_310242]
-
fizicii, are rolul de a menține o coeziune în interiorul nucleului. Cromodinamica cuantică se ocupă cu studiul forței exercitate în interiorul nucleilor. Datorită scalei microscopice, pentru fizica nucleară este folosită mecanica cuantică - știința care se ocupă cu studiul fenomenelor la scară atomică. Atomii cu același număr de ordine dar cu masă atomică diferită se numesc izotopi, care au proprietăți chimice identice. Pe când proprietățile fizice ale izotopilor sunt diferite acestea fiind influențate de numărul atomic diferit. Unitate de măsură utilizată în fizica nucleară: Prin
Fizică nucleară () [Corola-website/Science/308913_a_310242]
-
polinomial ce poate fi definit prin formula Rodrigues Ele sunt ortogonale unul pe celălalt în raport cu produsul scalar dat de Șirul polinoamelor Laguerre este un șir Sheffer. Polinoamele Laguerre apar în mecanica cuantică, în partea radială a soluției ecuației Schrödinger pentru atomul cu un electron. Fizicienii folosesc adesea o definiție a polinoamelor Laguerre mai mare cu un factor de formula 5, decât definiția folosită aici. Acestea sunt primele polinoame Laguerre: Aceste polinoame pot fi exprimate sub formă de integrală pe contur unde conturul
Polinoamele lui Laguerre () [Corola-website/Science/309990_a_311319]
-
ecuației Rodrigues pentru polinoamele Laguerre generalizate: Acestea sunt uneori numite polinoame asociate Laguerre. Polinoamele Laguerre simple sunt recuperate din cele generalizate punând formula 16: Polinoamele asociate Laguerre sunt ortogonale peste formula 18 în raport cu funcția pondere formula 19: Următoarea integrală este necesară pentru tratarea atomului de hidrogen în mecanica cuantică, Polinoamele asociate Laguerre se supun următoarei ecuații diferențiale: Ele respectă următoarea relație de recurență pentru formula 23: Două alte relații de recurență utile sunt Polinomul Laguerre generalizat de gradul formula 27 este (rezultat din aplicarea teoremei lui
Polinoamele lui Laguerre () [Corola-website/Science/309990_a_311319]
-
constituie o particularizare a legii conservării energiei la procesele în care intervine mișcarea termică a materiei, adică mișcarea dezordonată a unui număr mare de particule (atomi, molecule etc.). Energia unui sistem termodinamic este egală cu suma tuturor energiilor particulelor componente. Energia unui sistem se măsoară în raport cu un sistem de referință solidar cu sistemul termodinamic și cu originea în centrul de inerție al sistemului. Ca urmare a
Principiul întâi al termodinamicii () [Corola-website/Science/309374_a_310703]
-
În interpretarea standard din mecanica cuantică, starea cuantică, numită și funcția de undă sau vectorul de stare, este cea mai cuprinzătoare descriere care poate fi făcută unui sistem fizic. Soluția ecuației lui Schrödinger descrie nu numai sistemele atomice și subatomice, atomi și electroni, ci și sistemele macroscopice, posibil chiar întregul univers. Ecuația a fost numită astfel după Erwin Schrödinger, cel care a dedus-o în 1926. poate fi matematic transformată în formularea matricială (a mecanicii cuantice) a lui Heisenberg, precum și în
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
o versiune modernă a raționamentului său este reprodus în secțiunea următoare. Ecuația pe care a găsit-o, dată în unități naturale, este: Folosind această ecuație, Schrödinger calculează liniile spectrale ale hidrogenului, tratând ca o undă singurul electron încărcat negativ al atomul formula 13 mișcându-se într-o regiune cu un potențial inferior V, în comparație cu potențialul din jurul ei , creată de sarcina pozitivă a protonului. Acest calcul reproduce nivelele de energie ale modelului Bohr. Dar acest lucru nu a fost suficient, deoarece Sommerfeld adusese
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
undă a stării fundamentale: În spații multidimensionale, aceeași forma dă potentialul: care poate fi identificat ca legea atracției lui Coulomb, abstracție făcând de o constantă aditivă care este energia stării fundamentale. Acesta este superpotențialul care descrie nivelul energetic fundamental al atomului de hidrogen, o dată ce masa este reintrodusă în analiza dimensională: unde formula 244 este raza Bohr, cu energia: Ansatz-ul modifică potențialul Coulomb pentru a include termenul proporțional cu formula 247, fiind folositor la calculul momentului unghiular diferit de zero. În formularea matematică a
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
există următoarele situații: •structura conține trei legături duble<br> •structura conține o legatura triplă și un ciclu sau o legatura dublă, ș.a.m.d<br> Benzenul are N.E.=4 datorită prezenței a trei legături duble într-un ciclu de șase atomi de carbon. Să luăm alt exemplu CH12NBr3, elementele participa cu 20+12+3+3=38 covalente. 38 fiind un numar par, - formulă ar trebui să fie reală, dar N.E.= ((5*2+2)-(12-1+3))/2= -1 Nesăturarea echivalentă având valoare
Nesaturarea echivalentă () [Corola-website/Science/306193_a_307522]
-
faza de temperatură înaltă a magnetitului a fost deja în anul 1915 clarificată, grupa structurii spațiale fiind "Fd3m" bzw. "O", unde constanta structurii de rețea este "a" = 8,394 Å, astfel rezultă 8 forme structurale de bază cu 56 de atomi într-un sistem de cristalizare cubic. Magnetitul împreună cu hematitul sunt principalele minereuri de fier (până la 72 % fier) sub denumirea de oxid negru de fier se înțelege magnetit concasat (măcinat). Diferite [[animal]]e necesită magnetita pentru o [[orientare]] geografică pe teren
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
granulată utilizată din cauza densității mari a mineralului (4,65 bis 4,80 kg/dm) în betonurile grele și ca ziduri de protecție contra radiațiilor. Această utilizare în electronică se bazează pe teoria rotației în anumite structuri (configurații) a electronilor, sau atomilor (Spinpolarisation) ca ventile (Spinventile, ce folosesc efectul GMR (Giant Magneto Resistance), este un efect studiat în mecanica cuantică). [[Fișier:Magnetischesmoment magnetit.svg|thumb|200px|right|Figura 2: Antiferromagnetice legături a Momentelor din subgrupa rețelei A-B]] Timpul îndelungat în care
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
este formată dintr-o grupare fenil (-) legată de o grupare hidroxil (-OH). Este ușor acid, și trebuie manipulat cu mare grijă deoarece poate cauza arsuri. "ii", derivați ai fenolului, sunt compuși în care grupa funcțională -OH este legată de un atom de carbon aparținând unui nucleu aromatic. Numele fenolilor se formează prin adăugarea prefixului "hidroxi-" la numele hidrocarburii aromatice sau prin adăugarea sufixului "-ol" la rădăcina numelui hidrocarburii și ei fac parte din grupa fenolilor. Fenolul este de fapt un benzen
Fenol () [Corola-website/Science/304788_a_306117]
-
era de acord, iar pe când multe societăți chimice de top și organizații guvernamentale se referă la element cu numele oficial IUPAC, multe metalurgii de vârf, societăți metalurgice, si Sondajul Geologic al Statelor Unite încă numesc elementul după numele original, "columbiu". Structura atomului de niobiu este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că pentru izotopul său natural, Nb, niobiul are 41 de protoni și 52 de neutroni. Numărul neutronilor poate varia în funcție de izotop. Rază atomică medie este de 1.47Å, rază
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
crește această, viteza reacției crește de asemenea). Metalul devine fragil la 100 de grade folosind acid ortofosforic de concentrație 85%. Niobiul e mai puțin electropozitiv și mai compact decât predecesorul său în tabelul periodic, zirconiul, pe când e identic virtual cu atomii mai grei de tantal, din cauza contracției lantanide. Ca rezultat, proprietățile chimice ale niobiului sunt foarte similare cu cele ale tantalului, care apare direct sub niobiu în tabelul periodic. Deși rezistență să la coroziune nu e la fel de excepțională că cea a
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
de doctorat pe tema „Stabilitatea elastică în plan și în spațiu”, câștigând Premiul Catedrei de Filosofie a Universității. În 1905, el a început cercetarea relativității restrânse cu Minkowski, și, ulterior, a scris teza de habilitare pe tema modelului Thomson al atomului. O întâlnire întâmplătoare cu Fritz Haber în Berlin în 1918 a condus la discuții despre modul în care se formează compuși ionici atunci când un metal reacționează cu un halogen, fenomen astăzi cunoscut ca . În Primul Război Mondial, după ce inițial a
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
despre „Teoria corpurilor rigide în cinematica principiului relativității” (în germană: "Die Theorie des starren Elektrons in der Kinematik des Relativitätsprinzips" ), care a introdus noțiunea de . Pe 23 octombrie Born și-a prezentat prelegerea de habilitare pe tema modelului Thomson al atomului. Born s-a stabilit ca tânăr universitar la Göttingen cu rolul de . În Göttingen, Born stătea la o administrată de Sora Annie în Dahlmannstraße 17, cunoscută sub numele de El BoKaReBo. Numele venea de la primele litere din numele celor care
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
electrodinamică.” Articolul a pus abordarea lui Heisenberg pe o bază matematică solidă. Born a fost surprins să descopere că Paul Dirac gândea la fel ca Heisenberg. În curând, Wolfgang Pauli a folosit metoda matricei pentru a calcula valorile energetice ale atomului de hidrogen, și a constatat că ele sunt în acord cu modelul Bohr. O altă contribuție importantă a fost făcută de Erwin Schrödinger, care a privit problema folosind mecanica ondulatorie. Aceasta era foarte atrăgătoare la acea dată, pentru că oferea posibilitatea
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
Diferența de potențial (tensiune) creată cu ajutorul unui transformator de înaltă tensiune accelerează electronii emiși de spirală, izbindu-i astfel cu putere de ținta de tungsten (sau alt metal greu fuzibil, cu număr atomic mare). În urma ciocnirii unui electron cu un atom de metal, electronul va intra într-unul din straturile superioare de electroni ale atomului, unde va expulza pe alt electron. În urma acestui fenomen, va fi produs un foton de radiație X. Are rolul de a mări tensiunea rețelei de alimentare
Aparat Röntgen () [Corola-website/Science/305639_a_306968]
-
de spirală, izbindu-i astfel cu putere de ținta de tungsten (sau alt metal greu fuzibil, cu număr atomic mare). În urma ciocnirii unui electron cu un atom de metal, electronul va intra într-unul din straturile superioare de electroni ale atomului, unde va expulza pe alt electron. În urma acestui fenomen, va fi produs un foton de radiație X. Are rolul de a mări tensiunea rețelei de alimentare peste 10 kilovolți, pentru ca radiațiile produse de tub să poată pătrunde prin învelișul de
Aparat Röntgen () [Corola-website/Science/305639_a_306968]
-
l este un element chimic sintetic din sistemul periodic al elementelor cu simbolul Cm și numărul atomic 96. Este un metal radioactiv transuranic din seria actinidelor ce a fost obținut prin bombardarea unor atomi de plutoniu cu particule alfa (ioni de heliu). Numele a fost dat în onoarea savanților Marie și Pierre Curie. l a fost sintetizat pentru prima oară la University of California, Berkeley de către Glenn Seaborg, Ralph James și Albert Ghiorso, în
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
l este un element chimic sintetic din sistemul periodic al elementelor cu simbolul Cf și numărul atomic 98. Este un metal radioactiv din seria actinidelor care a fost obținut în 1950 prin bombardarea unor atomi de curiu cu particule alfa (ioni de heliu). Numele provine de la statul american California în care se află laboratorul în care a fost descoperit. l a fost obținut pentru prima dată în 1950, la University of California, Berkeley de către o
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
Street, Jr., Albert Ghiorso și Glenn Seaborg, descoperirea fiind anunțată în data de 17 martie 1950. Pentru a produce californiu, cercetătorii au bombardat o țintă de curiu 242, cu masa de ordinul microgramelor, cu particule alfa de 35 MeV, obținând atomi de californiu 245 și neutroni liberi. Au fost identificați 19 izotopi ai californiului, cu mase atomice cuprinse între 237,062 unități (Cf) până la 256,093 unități (Cf), cei mai stabili fiind Cf cu un timp de înjumătățire de 898 ani
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]
-
periculos (un microgram poate emit spontan 170 milioane neutroni pe minut) . În octombrie 2006 s-a anunțat că la Dubna, în Rusia, s-a reușit producerea elementului ununoctiu (număr atomic 118, cel mai greu element descoperit vreodată) prin bombardarea unor atomi de californiu 249 cu ioni de calciu 48. În general, californiul este prea dificil de produs pentru a avea utilizări practice pe scară largă, însă există câteva arii de aplicare datorate radioactivității sale (fiind folosit aproape exclusiv californiul 252): Californiul
Californiu () [Corola-website/Science/305270_a_306599]