7,422 matches
-
compatibilă cu umanitatea. Era oare naționalismul cultural al lui Iorga compatibil cu umanitatea? Fără înțelegerea naționalismului românesc, a frustrărilor și a neliniștilor lui, nu putem pătrunde sensul vieții lui Iorga. Nu este ușor să înțelegi un asemenea naționalism dintr-un avantajos punct de vedere american (sau occidental). Oliver Wendell Holmes spunea odată: "E țara mea, fie că este dreaptă sau nedreaptă". Magistratul Holmes nu se referea la o "purificare etnică". Dar protejat de două oceane, suveran pe continent și înzestrat cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din neromâni. Iorga i-a primit la început cu brațele deschise, considerîndu-i drept cetățeni cu drepturi depline ai României și avînd convingerea că traiul și munca lor alături de majoritatea românească vor duce la instituirea unui modus vivendi pragmatic și reciproc avantajos. În ochii lui, minoritățile erau împărțite în cele cu drepturi "organice", avînd drept la o autonomie culturală cuprinzătoare, și cele care nu beneficiau de nici un drept organic. Acestora din urmă, Iorga le cerea să se asimileze. Practic, acest lucru însemna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
multe lucruri date uitării aveau să revină dureros În memorie. Dar abia mult mai târziu s-a văzut În ce măsură Europa postbelică era clădită pe mituri fondatoare care se vor deplasa și fisura În timp. În condițiile din 1945, era mai avantajos pentru un continent acoperit de ruine să pretindă că trecutul era mort și Îngropat și că la orizont mijea o eră nouă. Din păcate, cu prețul unei amnezii colective și selective, mai ales În Germania. Fiindcă acolo, ce-i drept
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Italia) era amenințată de greve, demonstrații violente și de o popularitate tot mai mare a Partidului Comunist și a sindicatelor sale. Neglijarea deliberată a bunurilor de larg consum și direcționarea slabelor resurse naționale spre câteva sectoare industriale vitale erau economic avantajoase pe termen lung, dar reprezentau o strategie riscantă În plan politic. Mecanismele economice ale Planificării derivau clar din lecțiile anilor ’30: o strategie de succes pentru reconstrucția economică după război trebuia să Împiedice orice alunecare În stagnare economică, criză, protecționism
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
afaceri, ci balanța totală a creditelor și debitelor În valute europene. Până În 1958, când a fost desființată, Uniunea Plăților a contribuit discret nu numai la expansiunea constantă a comerțului intraeuropean, ci și la un număr fără precedent de colaborări reciproc avantajoase - finanțate, trebuie amintit, de o infuzie substanțială de dolari americani care a alimentat fondul de credit inițial. Dintr-un punct de vedere american mai convențional, comerțul liber și avantajele asociate cu acesta constituiau un obiectiv În sine și o justificare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se putea trage de aici - că avea interes să coopereze pe deplin cu foștii săi aliați - era mai puțin adevărată). Statele Unite, care dețineau monopolul armei atomice, nu aveau nimic de pierdut dacă mențineau comunicarea cu URSS și căutau soluții reciproc avantajoase la problemele comune. Un alt element al politicii americane imediat după război a fost crearea de noi instituții internaționale, cu dorința sinceră ca ele să fie un succes. Dintre ele, cea mai cunoscută este Organizația Națiunilor Unite, a cărei Cartă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu noul sistem. Exact aceleași erau calculele sovietice În 1945. Alexandru și miniștrii săi n-ar fi avut nimic de obiectat la memorandumul din noiembrie 1944 al lui Ivan Maiski, comisar al poporului pentru probleme externe: „Pentru noi, cea mai avantajoasă situație ar fi ca În Europa postbelică să existe doar o mare putere continentală, URSS, și o mare putere maritimă, Marea Britanie”. Desigur, 130 de ani mai târziu, existau și diferențe: În 1945, Stalin era mai preocupat de Asia Centrală și Orientul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
septembrie 1947, viitorul zonei Trieste era incert, trupele aliate păstrându-și pozițiile pentru a bloca o anexare iugoslavă. În Carintia Învecinată, districtul cel mai sudic al Austriei, Tito pretindea o soluție teritorială În favoarea Iugoslaviei, În timp ce Stalin prefera să nu rezolve avantajosul statu-quo, ce permitea Uniunii Sovietice să mențină trupe În estul Austriei și, În felul acesta, și În Ungaria. Amestecul titoist de iredentism iugoslav și fervoare revoluționară partizană era, prin urmare, o neplăcere crescândă pentru Stalin. Conform Official British History of
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evrei ar avea un efect devastator asupra opiniei publice occidentale); În orice caz, a murit la 5 martie 1953, Înainte de a fi luat o decizie. Prejudecățile lui Stalin nu necesită o explicație: În Rusia și În estul Europei, antisemitismul era avantajos În sine. Mai interesant este obiectivul lui Stalin În orchestrarea acestor parodii de epurări, rechizitorii, confesiuni și procese. Ce nevoie avea dictatorul sovietic de procese? Moscova putea elimina pe oricine dorea, oriunde În blocul sovietic, prin „măsuri administrative”. Prin comparație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
admis că „faptele pun sub semnul Întrebării sensul sistemului rus”. Simone de Beauvoir s-a simțit obligată să introducă În noul ei roman cu cheie, Mandarinii, o serie de discuții tensionate Între eroi pe tema știrilor din lagărele sovietice (modificând avantajos cronologia, pentru a da impresia că Sartre și prietenii lui erau la curent cu aceste probleme Încă din 1946). Pentru a-l contracara pe Rousset și a-i struni pe intelectualii „progresiști”, partidele comuniste au folosit pretextul „antifascismului”, care avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
bine ce fac: când guvernele europene au Început, după 1949, să taxeze biletele de cinema pentru a subvenționa industria națională, producătorii americani au trecut la investiții directe În producțiile străine, alegându-și pentru filmări locațiile europene unde existau cele mai avantajoase subvenții. și astfel, cu timpul, guvernele europene s-au trezit că subvenționează indirect, prin intermediari locali, chiar industria de la Hollywood. În 1952, 40% din veniturile cinematografiei americane erau realizate În străinătate, În principal În Europa. șase ani mai târziu, cifra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
producea deja de trei ori mai mult. Patruzeci de ani de război și criză economică apăsau asupra Europei. „Epoca postbelică” a durat, așadar, multă vreme; mult mai mult decât susțin unii istorici când Înfățișează dificila perioadă de după război În lumina avantajoasă a deceniilor de prosperitate care au urmat. Puțini europeni de atunci, informați sau nu, anticipau amploarea transformărilor ce aveau să urmeze. Experiența ultimilor cincizeci de ani le indusese multora un scepticism amar. Înainte de primul război mondial, Europa era un continent
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar numai În cadrul unei prezențe europene și conform unui acord reciproc. Francezii nu aprobau unanim aceste planuri, dar cum refuzaseră tocmai alternativa pe care tot ei o propuseseră, nu mai puteau protesta, deși Germania de Vest a obținut termeni mai avantajoși prin tratatele din 1954 decât conform Planului Pleven. Franța era din nou propriul său dușman În disputele internaționale privind Germania. Evident, Tratatele de la Paris s-au bucurat În Franța doar de o susținere moderată. Ele au fost ratificate de Adunarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luase avânt, 70% din produsul mondial brut și 80% din valoarea economică adăugată prin fabricarea bunurilor de consum proveneau din Europa de Vest și America de Nord. Micuța Portugalie - cea mai măruntă și săracă dintre puterile coloniale europene - extrăgea materii prime la prețuri foarte avantajoase din coloniile sale din Angola și Mozambic; acestea constituiau și o piață captivă pentru exporturile portugheze, altfel necompetitive pe plan internațional. Astfel, Mozambicul cultiva bumbac pentru piața portugheză În loc să producă alimente pentru populația locală, o anomalie care a generat atât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
felurite subsidii. Însă promovarea exporturilor, direcționarea resurselor dinspre vechile industrii spre cele noi, Încurajarea sectoarelor privilegiate precum agricultura sau transportul - toate acestea necesitau cooperare transfrontalieră. Nici una dintre economiile vest-europene nu se putea lipsi de celelalte. Această tendință spre coordonarea reciproc avantajoasă a fost așadar determinată de interesul național, și nu de obiectivele Autorității Cărbunelui și Oțelului a lui Schuman, care nu a avut greutate În elaborarea politicii economice În acei ani. Aceeași preocupare pentru protecția și dezvoltarea intereselor locale care Împinsese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie guvernați de Dublin. În anii ’60, Irlanda era Încă o țară săracă și Înapoiată, În vreme ce nivelul de trai din Nord, deși mai scăzut decât În restul Marii Britanii, era superior mediei irlandeze. Chiar și pentru catolici, Ulster era economic mai avantajos. Protestanții, pe de altă parte, se identificau puternic cu Marea Britanie. Sentiment câtuși de puțin reciproc: restul Regatului Unit nu avea o părere prea grozavă despre Irlanda de Nord (În rarele momente când se gândea la ea). Vechile industrii din Ulster, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
britanici - și mai ales pe englezi - să se „simtă” europeni, iar o fracțiune importantă a electoratului, atât de stânga, cât și de dreapta, a continuat să se Îndoiască de beneficiile prezenței „În Europa”. Între timp, norvegienii au conchis că mai avantajos pentru ei ar fi să rămână În afară: Într-un referendum din septembrie 1972, 54% dintre participanți au respins apartenența la CE, optând În schimb pentru un acord limitat de comerț liber cu Comunitatea, decizie reconfirmată după 22 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
semnat un acord vizând o „uniune monetară, socială și economică” Între cele două Germanii, iar pe 1 iulie a intrat În vigoare clauza ei crucială: circulația mărcii vest-germane În RDG. Est-germanii Își puteau schimba acum mărcile slabe la rata extrem de avantajoasă de 1:1 (nu mai mult de 40.000 DM). Din acel moment, salariile au fost plătite În RDG În mărci germane, conform unui model paritar - un mecanism extrem de eficient pentru a-i face pe est-germani să rămână pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ceilalți, nu putea anticipa În 1990 ce va urma. Nimeni din Est sau din Vest nu avea un plan În eventualitatea dezintegrării RDG și nu existau modele pentru unificarea germană. Dar liderul sovietic, spre deosebire de omologii săi occidentali, nu avea opțiuni avantajoase. Nu putea Împiedica unificarea Germaniei decât răstălmăcind declarațiile publice Împăciuitoare din ultimii ani și periclitându-și grav credibilitatea. Inițial, el s-a opus includerii Germaniei unite În NATO și, chiar după ce a consimțit În principiu 7, a insistat ca trupele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
slovac” se număra printre capetele de acuzare fabricate pentru inculpații din procesele-spectacol: Gustáv Husák a petrecut șase ani În Închisoare sub această acuzație. Cu timpul, comuniștii din Cehoslovacia, ca toți ceilalți, au constatat că Încurajarea unui naționalism moderat putea fi avantajoasă. Răspunzând unei astfel de tendințe În Bratislava, reformiștii din 1968 au propus, așa cum am văzut, o nouă Constituție federală pentru două republici distincte, cehă și slovacă; dintre inovațiile majore discutate sau implementate În cursul Primăverii de la Praga, aceasta este singura
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să aplice amenzi guvernelor risipitoare. La cererea Bonnului, miniștrii de finanțe din Europa au fost așadar legați, ca Ulise, de un eurocatarg, pentru a nu ceda la cântecul de sirenă al alegătorilor și al clasei politice, care solicitau credite mai avantajoase și suplimentări ale bugetului. Acești termeni, meniți să facă euro la fel de rezistent la inflație ca marca germană, nu au fost bine primiți peste tot: În statele membre mai sărace exista temerea (generală și Îndreptățită) că ei vor limita spațiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Își va dubla exporturile alimentare În Vest. Dar acesta era doar efectul relativei rămâneri În urmă. După extindere, salariile și alte costuri În țările est-europene urmau să ajungă la nivelul celor din Vest, iar regiunea nu avea să fie mai avantajoasă decât fabricile din India sau Mexic. Marja de profit - cel puțin În sectorul producției de bunuri - urma să intre În declin. Între timp, cum colapsul economiilor comuniste avea un preț ridicat, Europa de Est În pragul aderării era mult În urma țărilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca Jörg Haider, Partidul Libertății (PL) din Austria - urmaș al Ligii Independenților de după război, dar aparent purificat de conotațiile naziste ale acesteia - a urcat permanent În sondaje, prezentându-se drept apărătorul „oamenilor de rând”, lăsați pe dinafară de colaborarea reciproc avantajoasă dintre cele două partide mari și amenințați de hoardele de „criminali”, „drogați” și alte „drojdii ale străinătății” care le invadau acum patria. Pentru a evita o ciocnire cu legea, Haider s-a abținut de la orice gest care l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ales cea ideologică, este o chestiune de formă: așa i-a sedus pe observatori „a treia cale”, articulată mai ales de Tony Blair și modelată după „triangulația” lui Bill Clinton Între stânga și dreapta. Blair se bucura de circumstanțe deosebit de avantajoase. În Marea Britanie, Margaret Thatcher mutase obiectivele politice mult spre dreapta, În timp ce predecesorii lui Blair la conducerea laburiștilor făcuseră multe eforturi ca să distrugă vechea stângă din partid. În atmosfera postthatcheristă, Blair nu trebuia decât să vorbească despre necesitatea corectei distribuții a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru reducerea deficitului anual și respectarea parametrilor din zona euro. Chiar și proiectele lui Tony Blair - privatizarea parțială a metroului londonez, de pildă, sau introducerea „concurenței” În serviciile medicale - au fost adoptate ca niște calcule de eficientizare cu efecte secundare avantajoase pentru bugetul național. Argumentul principiului social, acolo unde exista, a fost un supliment tardiv și nu foarte convingător. Iar popularitatea lui Blair a scăzut cu timpul (după cum a demonstrat victoria electorală la limită din mai 2005). Deși a redus cheltuielile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]