7,814 matches
-
abundent o zăpadă constituită din particule zgrunțuroase, pe care le prelua vântul învârtindu-le amețitor în aerul care părea alcătuit din cristale reci albe-vineții gata să pedepsească pe oricine ar fi îndrăznit să le opună rezistență. Era cumplit! Vai de bietul călător prins la drum pe o asemenea vreme! "Viscolul prinde colbul să-și lepede, Lunec-o troică, lunecă repede... Veselă-n troică peste întindere, O tinerețe fuge cu-aprindere." (Serghei Esenin) Nu existau decât două variante: ori ajungi la destinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deasupra căreia, într-o periculoasă poziție de echilibristică yoga, stăteai contorsionat gata-gata să vii în cap rupându-ți gâtul. Ori să pici cu partea dorsală în conținutul cleios al recipientului, care, obedient și afazic, primea cu umilință otrava expulzată de bietele intestine care puteau, în sfârșit, să răsufle dezintoxicate și... ușurate. Aici, în camera cu destinații multiple, nu aveam nici un preș sau vreo țolică. Era doar pământul bine bătătorit și muruit. Mama, desculță fără șosete în picioare -, se așezase frântă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
omenesc rămânând și pentru cei mai avizați psihologi o perpetuă enigmă. "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița..." (Cântec popular) Ooo, Doamne, cum să nu te cutremuri de adâncimea și universalitatea unor atare sentimente? Sărmana!... Cât a suferit biata femeie care în ciuda eforturilor depuse, a refuzului, a voinței de a rezista ispitei carnale a fost obligată să apeleze la serviciile minorilor în cele din urmă pentru liniștirea și încetarea periculoasei tornade hormonale. Numai în felul acesta se explică răspândirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vom face? Era întuneric deplin într-o cameră friguroasă în care șapte ființe omenești stăteau năucite și debusolate. Doar deasupra plitei, într-o cană umplută cu boabe de porumb "dintele calului", sub icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pâlpâia luminița unei biete lumânări ceva mai mărișoare decât fitilul unei candele. Cât o fi ceasul? Cât? Dar e zi sau e noapte? O, Doamne, constatăm încă o dată că "O nenorocire nu vine niciodată singură." (Proverb) Dragii mei, după încetarea funcționării ceasului, pentru noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nostru daco-roman. Cum, domnule?! Chiar cu o unguroiacă?! Dar ce, Doamne iartă-mă, nu se mai găsesc românce în țara asta? Și se ține ca scaiul de el, uite, a venit aici tocmai din Cluj. Nemaipomenit! Și iată-l pe bietul flăcău făcut harcea-parcea, dezorientat și debusolat, gata-gata să renunțe la iubirea lui concretă, reală și carnală pentru frumoasa și pătimașa Ildiko, de dragul unor noțiuni abstracte, generale și impalpabile, de o demagogie strigătoare la cer, echivalentă doar cu discursurile bombastice ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu atenție. Pe degetele ambelor mâini doamna purta numeroase inele de mărimi și forme variate; unele bătute cu pietre prețioase de-ți luau ochii, precum și niște ghiuluri dolofane și borțoase cât castanele. Mă gândeam cum de-și mai putea mișca bietele degete încorsetate și strangulate de menghinele ucigătoare de formă circulară ale celui mai răspândit totem de pe fața pământului, simbolul puterii supreme: aurul. Unghiile sidefii și pielea albă și perfect întinsă de pe mâini te duceau cu gândul la regina Cleopatra. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
blană ce numai printr-un miracol înainta pe picioarele-i tremurânde. Am depășit casa familiei Condor, mergând pe strada a IX-a, în direcția dispensarului uman. Ne deplasam în aceeași coloană de tip indian, capul ei fiind Mircea, surclasat de bietul cățelandru care de slăbit ce era înainta cu dificultate, lăsând impresia că abia învață să meargă. Priviți de departe, puteam fi luați drept cei patru apostoli evangheliști, străbătând întinderile nesfârșite ale pământului, călcând hotare peste hotare pentru a face cunoscută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca mâine peste inimi va izbuti tăcerea, și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși, amurgul care-aleargă după cireadă, roș." (B. Fundoianu) Tata... Era în timpul cumplit al secetei: vara anului 1946. Se formase "trenul foametei" care îi aducea pe bieții moldoveni terorizați de foamete în cealaltă parte a țării, spre Banat, unde recoltele fuseseră bune și nu se manifestase ucigătorul flagel cauzat de lipsa alimentelor. Trenul era arhiplin și atât de înțesat de înflămânziții ăștia zdrențăroși, nespălați, urât mirositori, iritați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pumnilor în scăfârlia celui amețit până când semnalul de capitulare nu era rostit limpede, clar și cu voce tare: Văleu, nu mai dați bre, că-mi rămân copchiii pi drumuri! Ostoiți-vă, gata! Ca la comandă, răpăiala coercitivă lua sfârșit, iar bietul controlor înțelegea prea bine că nu e de glumit cu o haită înfometată; iar scula utilizată la perforarea biletelor urma de-acu' să bortelească frunze la câini o bună bucată de timp... Ultima bătălie s-a dat pentru ocuparea locurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
io îț dau și ție. Ia și mâncă! Acestea fiind zise, bătrânul Danilov, sârbul sărac, singur cu desăvârșire în lumea asta ticăloșită, dând dovadă de un bun-simț de o măreție aristocratică, s-a prelins discret din căsuța lui săracă pentru ca bietului om flămând să-i tihnească mâncarea fără să-i stea bucătura în gât. S-a așezat scârțâind periculos din toată caroseria lui ciolănoasă și anchilozată pe minusculul trepied de vânătoare, în poziția gânditorului de la Hamangia, filozofând amar asupra nedreptei alcătuiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
menajamente un nou cuantum din stocul meu de energie care scădea proporțional cu efortul produs și viteza de înaintare. Oboseam. Transpirația îmi șiroia pe frunte și pe față, iar în combinație cu praful degajat din ciocălăi îmi creiona aspectul unui biet copil de culoare muncind până la epuizare pe plantația de trestie de zahăr a blestematului colonist. Lucrurile se complicau mai mult când vântul bătea din față, rânjind cu o satisfacție diabolică. Procesul de înaintare se făcea cu mai mare dificultate, solicitându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie, cine avea menirea să-l scape de o asemenea belea pe bietul gospodar? Doar el, șintărul. În concluzie, putem afirma fără teama de a fi contraziși că șintărul era echivalentul funcționarului în halat alb, desigur la un alt nivel! -, care se ocupă de igienizarea mediului, de protecția mediului înconjurător, de salubrizarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căruța încărcată cu lemne înnămolită în știoalna din pădure. Și cele două femei în vârstă nana Floare și coana moașă strigau la unison și se zbăteau și se opinteau cu atâta foc, făcându-ți milă, de parcă ele ar fi fost bietele animale biciuite fără cruțare să scoată căruța plină din mocirla puturoasă. Înc-o dată! Așa! Înc-o dată! Împinge! Bine! Acuma! Hai! Gata! Gata! Până când, printr-o alunecare ușoară, s-a făcut transferul fătului din garsoniera întunecoasă a mamei în mâinile pricepute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cinematograf. Mă uit la un film în care un gangster american mitraliază fără milă o cireadă de vaci care îi blocau drumul și îi impiedicau fuga, urmărit fiind el de polițiști. Publicul elvețian nu poate suporta "duritatea" scenei, în care bietele vaci (animale atât de iubite în această țară, un veritabil simbol național) sunt masacrate fără milă. Mulți își acoperă fața cu mâna. Îmi aduc aminte de o comedie idioată, văzută acum câteva luni în București, în care Jim Carrey, omul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
adoptat până l-a întâlnit pe Brad Pitt, vajnic flăcău american și s-au pus pe făcut copii. Dar și de data asta și-a dat în petec, pentru că a reușit să "marketizeze" (cuvânt oribil, dar necesar!) la maxim imaginea bieților și nevinovaților copii! Să vinzi fotografia propriului copil-ce oroare!). Din cauza unui exces de nostalgie, ascult pe Internet un post de radio românesc. Și nu orice ce post, ci Radio România Cultural, un amestec ciudat de voci comuniste și cultură înaltă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cu stupoare au constatat gardienii grădinii zoologice din Wroctaw că un periculos șarpe provenind din America de Sud a dispărut din cușca sa. În urma unor cercetări intense, șarpele a fost descoperit în stomacul partenerei sale, care căpătase dimensiuni îngrijorătoare. Se pare că bietul soț a fost devorat în urma unei dispute pentru o farfurie de supă. Multă vreme directorul grădinii zoologice fusese de părere că cei doi formau un cuplu model care trăia de 10 ani în cea mai deplină armonie”. APRILIE ’69 Azi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Ghidale al lui Babel!”; și dacă m-ar fi întrebat: „Care Babel?”, le-aș fi urlat: „Ițic Babel, fiul rabinului din Odessa! Îngenuncheați pentru Ițic Babel, aici, în curtea unde se cobora din calești la balul Rostovilor, îngenuncheați pentru Fadeev, bietul și marele ticălos care într-o cameră de aici, chiar aceea cu fereastra la care v-ați oprit, a primit știrea că Babel a fost arestat și el n-a mișcat un deget, nu și-a pus revolverul la tâmplă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în construcție al hidrocentralei de la Bicaz, apartamentele superbe din cartierele pentru muncitori, creșele, școlile, spitalele, bibliotecile, institutele pentru promovarea științelor și artelor, ar lăcrăma pentru plugul de lemn și pentru bordei, ni s-ar părea slab la minte ca și bietul general care zicea naiv: «Contesă, asistăm la ruina unei țări.»“ („7 Noiembrie“, Contemporanul, 7 noiembrie 1958) G. Călinescu între sublim și ouă (nota V. I.) „La bunurile de îmbrăcăminte e deajuns a semnala că va curge în 1965 o cataractă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ivit ciuma? (Odată cu Vodă Caragea sau cu mult mai înainte?) Dar sifilisul zis și sfrenție, adică boala franceză? (Odată cu superbii cruciați? Sau mai înainte?) Iată întrebări pe care și le poate pune orice om, ca să măsoare vârsta calamităților abătute asupra bietei omeniri. Omul își amintește și se înfioară. Însă cui iar trece prin cap, nu să măsoare drumul flagelurilor, ci să le aniverseze? [...] În SUA, cercurile militariste au ciocnit, în ziua de 4 aprilie, paharele cu șampanie, sărbătorind 10 ani de la
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
școală, nu într-o casă de modă sau și mai rău! A fost, desigur, uniforma de pionier, cea de PTAP (Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei) din liceu și uniforma militară din facultate. Era compusă din trei ținute (până astăzi, acest biet cuvânt e legat pentru mine de viața cazonă): de vară, de primăvară-toamnă și de iarnă, plus o pereche de bocanci universali, alese toate de la Intendență, la începutul ciclului militar, în anul I. Această pregătire cazonă a durat o zi pe
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aducă niște reproduceri de acasă), că ne îmbolnăvea de frică orice inspecție a directorului administrativ, care ne verifica dulapurile, paturile și cantitatea de praf de pe dulia becului, că aveam uniforme hidoase și negre, pe care refuzasem să le port, până când biata mamă mi-a cusut o pănglicuță colorată pe sarafan, că eram obligați să ne lăsăm paturile perfect întinse, în așa fel încât moneda pe care pedagoga o arunca de probă pe pat să sară ca o minge elastică (dacă patul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trebuia s-o faci, avea o formulare standard; ,, Domnule Director, subsemnatul ,,X Y” , doresc să binevoiți a-mi aproba încadrarea în întreprinderea ,,Z” , ce cu onoare o conduceți. De la început ți se inocula ideea că tu ești mic, ești un biet prăpădit și te adresezi unei personalități care îți poate decide soarta. De felul meu am fost un om disciplinat, fiind convins că fiecare trebuie să aibă locul său meritat, într-un angrenaj, într-o structură de organizare și la început
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Carol al VI-lea în 33 de sate din Țara Făgărașului. Soldați flămânzi și goi, ofițeri stricați și bețivi au năpădit satele istovite de sărăcie din acest ținut de graniță, gata să-i despoaie de tot ce le mai rămăseseră bieților iobagi, numai ca ei să se poată ghiftui cu toate bunătățile oferite prin «daruri» silite. Nicăieri nu s-a putut vedea o mai cumplită secătuire sub toate raporturile a unei populații harnice și nevinovate ca cea din Țara Făgărașului, din partea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să ne pustiim pentru totdeauna. Nu avem nicio plângere contra domnilor căpitani, pentru că din partea lor am putea trăi în veci. Dar, de parcă toate aceste lipitori, groful, administrația cetății, fiscul, armata austriacă n-ar fi fost deajuns mai cădeau pe capul bietului iobag și alți dușmani neogoiți precum «hoții de două țări», lotrii veniți de peste creastă, oameni răi ce prădau în forță turmele de oi, dar mai ales fiarele sălbatice, animalele de pradă, în deosebi ursul, lupul, vulturul etc., împotriva cărora ciobanul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Ca un blestem de cununie Ne stă pierzarea ta-n pervaz Și gheara ta de veci ne scrie Rușinea vieții pe obraz ; Căci n-are iadul vreun balaur Mai rău și mai înfometat, Să ceară sânge-atât și aur, Cât bietul meu pământ ți-a dat. (Octavian Goga) Oamenii satului care îl ajutau pe preot în desfășurarea serviciului divin, obișnuiau cândva, și poate mai obișnuiesc și astăzi să consemneze pe filele albe ale cărților bisericești sau pe marginea lor, acolo unde
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]