9,508 matches
-
garajului patriarhal. De ce? Tocmai pentru că acesta fusese angajat chiar de către Justinian Marina. Astfel, prin transfer simbolic al vinovăției este acuzată o persoană care făcea parte din anturajul patriarhului. în acest fel răzbunarea este considerată îndeplinită, iar onoarea spălată. Toată această comedie de prost-gust poartă totuși un mesaj destul de limpede: frustrările camarilei lui Dej erau reale. Patriarhul acționa ca un agresor în acest sistem de relații bazat pe lingușeală și câștigarea favorurilor. Până acum se vorbea despre partidul comunist ca agresor al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
scrisoare de la bandit»” (p. 151). Poate nu întâmplător Marius Oprea selectează drept moto al unui capitol o „mostră” din gândirea sa: „Principala noastră problemă este lipsurile noastre”. Și alți ofițeri superiori gândesc rudimentar (pp. 152-156, 161-208). La fel ca în comediile cu Chaplin, dincolo de comic se ascunde tragicul. Oameni nevinovați au fost condamnați pentru „sabotaj”, fiind învinuiți de Securitate că au stricat „utilaje sovietice” la Canal, deși acestea au ajuns în România defecte, după ce au fost exploatate ani buni în construcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
străinătate a îmbrăcat aspecte profund negative, ca în cazul spectacolului oferit de Ansamblul „Rapsodia” la Paris, la 28 aprilie 1964, care a fost „mai degrabă spectacol de music-hall decât de folclor, dar și evaluări pozitive cum ar fi Teatrul de Comedie de la București la Paris, sub regia lui David Esrig «un regizor de clasă» din noua generație de regizori în stare să înfrunte concurența internațională” sau a regizorului Lucian Pintilie. în fine, scena publică franceză a fost locul în care disidenți
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îngroșați" puțin caracterul personajului? D.O. Astea sunt povești... Aud mulți artiști spunând "eu creez în seara respectivă un spectacol datorită publicului pe care îl am în față". De unde și până unde? Cum poți să simți pulsul? A, poate în comedie, când îi auzi cum intră în jocul tău și se produce o fuziune extraordinară între scenă și spectatori. Dar în operele serioase pe care noi le-am cântat, cum poți să simți pulsul publicului? Simți la urmă, dacă a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
m-am simțit în fața unui zid de nepătruns. Și totuși, când am reușit să-l trec, după foarte multe examene de autoanaliză și de auto-eliberare, a ieșit ceva extraordinar, a fost un succes foarte mare. Și într-un rol de comedie! De asta spun, pentru că a venit un producător din America și mi-a mărturisit: "niciodată nu mi-aș fi imaginat că tu poți să faci așa un rol comic". Deci, cred că dacă scormonim acolo, în personalitatea noastră, până în cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
V. ...sau vă faceți datoria de cântăreț, de actor, și totul merge "ață", până la ultima notă și scenă a spectacolului? R.D. Este o combinație. Eu cred că simt reacția publicului, și nu mă refer, bineânțeles, la situația când jucăm o comedie, dacă râde, dacă aplaudă, ci la un anume fel de energie pe care îl simți, că toată lumea e cu ochii pe tine. Dar nu numai cu ochii, ci și cu urechile, cu sufletul, te ascultă, te primește, se crează un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
dat ele? A.Ș. Păi, lumea operei este o lume foarte aparte... A.V. Cum v-ați simțit nu numai în lumea operei, în general în lumea scenei. A.Ș. Și teatrul... Cum să spun... Una este când lucrezi la Comedia Franceză și ai de-a face cu actorii francezi, care sunt niște actori destul de sofisticați, de cerebrali, care gândesc, analizează, vor să discute textul mult înainte de a începe să facă o mișcare. Și alta este când lucrezi cu actori germani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
circulă nu este o invenție modernă. Ca și azi, cămătarii nu erau priviți cu simpatie, existând chiar încercări de îngrădire a comerțului cu bani pentru a-i opri dezvoltarea. ,,Cato, conducătorul partidului reformei se exprimă și mai energic decât poetul comediei 112: ,,Împrumutarea banilor pentru dobânzi - spune în prefața tratatului său despre agricultură - aduce mai multe avantaje, dar nu este onorabilă. Strămoșii noștri au ordonat în consecință și au stabilit prin lege ca hoțul să restituie de două ori, iar cămătarul
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
București, 1987, p. 484. 104 Ibidem, p. 484. 105 Ibidem, p. 484. 106 Ibidem, p. 484. 107 Ibidem, p. 484. 108 Ibidem, p. 486. 109 Ibidem, p. 487. 110 Ibidem, p. 489. 111 Ibidem, p. 489. 112 Mommsen citează o comedie de epocă în care se spune: Într-adevăr,, întru totul egali îi consider pe proxeneți și pe voi cămătarii // În timp ce primii stau la pândă tăinuiți, voi nu vă sfiiți în forul însuși // Cu cârciumi primii, cu dobânzi voi amândoi îi
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mai apare și într-o altă construcție: la oha, pe care contextele ne-o arată ca perfect sinonimă cu locuțiunile la mișto, la vrăjeală etc., avînd deci semnificația "în mod înșelător, fals, neserios": "înspre închisorile comuniste inclină 0,1%, în timp ce comedia romantică întrunește 85% (sunt cifre la oha)" (cinemagia.ro); "nu le pasă cît de ridiculi sînt, că microfoanele chiar îi deranjează în dansurile lor tematice la indigo, în timp ce toată lumea știe că e la oha" (geocities.com); "apoi postul �libertății", în
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
pentru că aplică, în lung metrajele lor, o rețetă bine cunoscută pentru rezultatele ei literare: defamiliarizarea. Ai spune chiar că filmele lor constituie o istorie inedită sau postmodernă a cinematografiei americane: preiau elemente ușor recognoscibile - din western, film noir, ori din comedia romantică, chiar și din thriller - și le reasamblează în producții care sunt totodată parodii și omagii aduse unui anume gen de film. Dar, ne întrebăm, din semnificativa filmografie a fraților, ce-i este accesibil iubitorului de cinema autohton? Din nefericire
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
până acum al fraților Coen, aduce multe inovații. E prima oară când Ethan co-regizează. Mai mult, e prima oară când fac un remake, iar originalul britanic (regizat de Alexander MacKendrick, cu Alec Guiness și Peter Sellers), un clasic în analele comediei negre, parcă invită criticii la comentarii negative la adresa "copiei". Scheletul narativ al scenariului nu e alterat substanțial: un pseudo-profesor, asistat de o bandă de incompetenți, plănuiește un jaf și are nevoie de casa unei bătrâne - care nu bănuiește nimic - ca
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
baron Flaimuc al lui Negruzzi, Herșcu Boccegiul al lui Alecsandri nu fac această greșeală de limbă; în replicile lor abundă în schimb alte erori considerate tipice pentru grec, neamț, evreu etc. Există totuși excepții: francezul director de teatru Mase, din comedia lui C. Caragiali O repetiție moldovenească, are sistematic dificultăți cu conjunctivul (vorbind în genere foarte prost românește): "eu facem să vede", "vrei să me mănîncă peru?". Chestiunea mai prezintă un aspect semnificativ: conjunctivul aberant e folosit în ultima vreme și
"Știe să vorbește" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12624_a_13949]
-
Daniel Cristea-Enache Comparând cele două volume, atât de diferite, ce fundamentează saga Moromeților (Marin Preda avea în proiect o tetralogie, o Comedie țărănească în care ar fi intrat Delirul și o continuare la acesta), critica a făcut relativ ușor judecata de valoare. Dacă Moromeții. I este superior artistic, al doilea volum prezintă o mai mare varietate a procedeelor compoziționale și o alternare
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
problemelor lui atât de contondente. Realismul lui Preda e mai puternic decât aspirația solară pe care, neîndoielnic, și prozatorul, și protagonistul său o au. Nevoia de lumină și armonie, de echilibru cu lumea și cu sine însuși, contemplația liniștită și comedia gestual-verbală în care Moromete excelează își găsesc împlinirea și rostul adânc într-o anume condiție biografică și istorică: în acel punct în care amenințările străvezii sunt încă pasabile sau convertibile. Curând, universul lui Ilie Moromete se va surpa dinlăuntru prin
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
lumea muzicală, ci și un model, cel puțin pentru teatrele din sfera germanică. în timp ce pe ,colina verde" se ,oficiază," în oraș au loc tot felul de manifestări: conferințe despre operele din seara respectivă, lansări de carte, expoziții, se joacă parodii, comedii cu tentă biografică iconoclastă, totul este să aibă o cât de vagă legătură cu opera wagneriană, chiar și anticariatele s-au reprofilat pe această singură temă. La vila Wahnfried locuită de compozitor împreună cu familia sa, astăzi muzeu, și în vecinătatea
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
și răbdător: ,Văz că la conjugare îți lipsește persoana a 2-plural, probabil nu pricepi, încerc să-ți dau mură-n gură: când scrii trageți înseamnă Ťvoi tragețiť verb tranzitiv. Când scrii trage-ți înseamnă Ťtu trage-țiť - verb reflexiv"; treptat, vocile comediei se multipică: ,Te-ai chinuit în zadar cu Ana - Maria... nu vezi că tot n-a priceput cum e cu ,trageți" și ,trage-ți"???.... las-o baltă.... de fapt, observ că la ea Ťliniuțať pare a fi pur decor..."; ,prenumele
Dispute lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11388_a_12713]
-
minuni interpretative", tocmai fiindcă el a fost transmis la Televiziunea publică, e drept, cu mulți ani în urmă; dar față de La bloc, Vacanța Mare, Divertis, Vouă etc., precum și de o mulțime de inepții cumpărate cu bani grei (presupun) și subintitulate ,comedii", TANȚA ȘI COSTEL se situează cel puțin cu o treaptă mai sus. Să fi uitat toată lumea, oare? Inclusiv TVR-iștii? Ar fi cel puțin regretabil...
Fantezi pe teme date... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11396_a_12721]
-
lui Caragiale, dincolo de „marea trăncăneală” se ascund trimiteri la marea filozofie, citate din scriitori ai epocii sau parodierea stilului acestora (ceea ce astăzi numim intertextualitate), trimiteri livrești de proveniență antică. Jocurile intertextuale abundă la tot pasul în Momente, dar și în comedii (nu degeaba I.L. Caragiale este unul dintre patronii spirituali ai generației optzeci) și, chiar dacă astăzi ele nu mai pot fi deslușite decît de erudiți, cu siguranță, în epocă au făcut deliciul cititorilor. Asupra acestui aspect atrage atenția și profesorul clujean
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
în acest număr este Viața secretă a lui Ján Kott de Adam Michnik, publicat, bănuim, la dispariția celui mai cunoscut eseist polonez și din care aflăm amănunte biografice surprinzătoare, relatate cu o simpatie comprehensivă: „Cărțile lui Kott reprezintă volumele unei Comedii umane a secolului douăzeci. Structura biografiei sale este transcrierea instantanee a monologului interior al eroului-narator. Eroul apare în diferite ipostaze. Este scriitorul optimist fascinat de neotomism și suprarealism, care îi citește pe Maritain și Breton. Va fi martor ocular la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13650_a_14975]
-
pe scenă. Totul este sau poate fi politic: și faptul că rolul lui Henri V din piesa istorică a lui Shakespeare e jucat la National Theatre din Londra de un actor de culoare și că la Moscova au mare succes comediile muzicale importate de pe Broadway și că la Ierusalim se joacă tragedia Atrizilor. Pe cărări doar de ei știute sau pe marile magistrale ale succesului și ale recunoașterii, locuitorii planetei teatru caută pe scenă răspunsul la problemele realității. O primă observație
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
vedere, Holocaustul este un eveniment al istoriei care poate fi - la fel ca oricare alt eveniment al istoriei - utilizat ca fundal ( sau simplu accent) al unei acțiuni. Întrebarea este: cum? Ai dreptul moral, ca artist, să transformi Holocaustul într-o comedie - așa cum a făcut-o Benigni în La vita e bella? Eu zic că nu: mi se pare indecent. Ai dreptul să amintești de Holocaust atunci cînd descrii viața unui personaj, arătînd cum a fost marcată de el? Eu zic că
Norocoși de serviciu by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13694_a_15019]
-
comuna Sarsânlar, jud. Durostor, la Silistra, Oltenița, Bacău, Ploiești; a absolvit Conservatorul Regal de Artă Dramatică din București și, după îndeplinirea serviciului militar a fost actor la Teatrul Național din București, la Constanța, Ploiești, a fost invitat la Teatrul de Comedie și, în sfârșit, a rămas până în ultima lui clipă, la Teatrul Municipal "Lucia Sturdza Bulandra" din București. După Prefața "Toma Caragiu se prezintă el însuși" și o substanțială Bibliografie, urmează capitolul central al cărții: Filmul unei vieți și al unei
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
și lume situație obținută cu sacrificiu dacă nu chiar cu prețul vieții. Ceea ce din nou demonstrează că acest normal despre care discutăm nu există cu adevărat. Lipsa delimitării stricte între normalitate și absența sa constituie și subiectul implicit al unei comedii aparent promițătoare. De altfel, zilele acestea orice comedie este, cel puțin aparent, promițătoare de vreme ce genul cu pricina pare mai tot timpul în pragul falimentului. Astfel încît la fiecare nouă peliculă categorisită drept comedie încă sperăm să rîdem cu poftă. Ceea ce
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]
-
chiar cu prețul vieții. Ceea ce din nou demonstrează că acest normal despre care discutăm nu există cu adevărat. Lipsa delimitării stricte între normalitate și absența sa constituie și subiectul implicit al unei comedii aparent promițătoare. De altfel, zilele acestea orice comedie este, cel puțin aparent, promițătoare de vreme ce genul cu pricina pare mai tot timpul în pragul falimentului. Astfel încît la fiecare nouă peliculă categorisită drept comedie încă sperăm să rîdem cu poftă. Ceea ce din păcate nu se întîmplă. Pe de o
În căutatrea sentimentelor pierdute by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/13719_a_15044]