7,599 matches
-
sugeram mai sus, de o dinamică tipică - de la inovație la dogmatism și autoapărare agresivă -, pe care postmoderniștii înșiși o divulgă atunci când analizează toate curentele, modele, stilurile și paradigmele. Ei ar fi singura excepție de la regula de fier a „măririi și decăderii”: deconstrucția este astfel un punct terminus, un apogeu. Astfel, paradoxal, deconstrucția nu poate fi deconstruită. Procedând astfel, postmoderniștii s-au izolat progresiv de ansamblul tradiției moderne, preferând exercițiului lor inițial de regândire critică a fundamentelor culturii occidentale - absolut salutar și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
american. Recitindu‑l pe Allan Bloom după douăzeci de ani" În urmă cu douăzeci de ani, un filozof politic de la University of Chicago, respectat de specialiști, dar necunoscut marelui public educat, termina de scris o diatribă la adresa universității americane, deplângând decăderea educației liberale, explicând astfel criza spiritului (public) american și, într-un context mai larg, declinul democrației occidentale. Numele autorului era Allan Bloom, iar titlul cărții, apărută în 1987 la Simon and Schuster, New York, era The Closing of the American Mind
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ucigași care vor să fure tot timpul ceva de la noi, se poate traduce într-o altă lozincă a primilor ani de după căderea comunismului : „Nu ne vindem țara !”. A face avere, a te îmbogăți au fost întotdeauna semne ale viciului și decăderii morale în filmul românesc de propagandă - îmi amintesc bine disprețul, dacă nu chiar ura, cu care mulți „oameni de bine” rosteau printre dinți în anii ’90 : „Un privatizat !...”. În sfârșit, mistica muncitorului, văzut ca reper moral mai presus de orice
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
inițiată de scriitorul american. În forma unui colocviu celest, între doi iubiți postumi, Monos și Una - ale căror nume exprimă reîntoarcerea la unitatea primordială, unul din conceptele cheie ale proiecției cosmologice din Eureka, Monos îi povestește Unei despre procesele morții, decăderii, alterării conștiinței, în starea post-mortem, înainte de regăsi în Aidenn regatul cunoașterii, sensul mousike...". Atunci are loc renașterea să (co-naisance)46 care conduce la cunoaștere adevărată, prin operațiunile unui al "saselea simt" (gustul, în sensul de percepție a frumuseții absolute), prin
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
marilor"), agent tranzițional și medial între informal și formal, viața și moarte.Preluând o imagine din geometria analitică, Barbu o reprezintă (grafic) sub forma unei linii curbe ("orbitele rigide") în continuu regres ("se imprimă asimptotic declin"108), pentru a evocă decăderea ireversibilă a cunoașterii intuitive, în timp. Este o temă romantică ce revine, insistent, și în multe texte ale lui Edgar Poe, de la "Al Aaraaf" (1829), la "Filozofia compoziției" (1846). Dar Barbu nu își propune să reînvie, în aceste rânduri, un
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
său de instrumentiști -, câțiva muncitori, mulți intelectuali tineri, studenți care, în ciuda vacanței intempestive, rămăseseră în capitală, membri ai cluburilor secrete de bridge (secrete, căci jocul, chiar și rebotezat "Podul", pentru a induce în eroare autoritățile, era interzis ca model al decăderii burgheze). Prieteni ai vacanțelor de la 2 Mai și Vama Veche, acele oaze nonconformiste ale precarei libertăți estivale, se salută în piață și se încurajează reciproc. Alături de ei, micii Gavroche ai oricărei mișcări de stradă colorează aceste insule ale unei societăți
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
bine definită (excepțiile sunt rare; vezi „noul roman” din literatura franceză sau engleză); (!!) aceeași temă poate inspira creații din arte diferite: muzică, pictură, sculptură etc. - de regulă, tema vizează o problematică umană, viața în general; * ex: natura, iubirea, moartea, patriotismul, decăderea umană, destinul, realizarea individului, copilăria, cosmogonia, drama războiului, calea spre atingerea unui ideal, meditație asupra timpului, un anumit aspect social, național, politic, cultural etc. - deci reflectă probleme profund și general umane. Alte obiective; de urmărit: 1. legătura dintre temă, idee
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
este: a. rezultatul educației; b. al necesității; c. al întâmplării, etc. - în funcție de atingerea / neatingerea acetui ideal, putem vorbi de: a. personaje realizate, care și-au atins scopul; b. nerealizate, nu și-au atins țelul propus; (!!)de aici rezultă „măreția” sau „decăderea” personajului, personaje puternice sau slabe, optimiste sau pesimiste etc. - ca locutor, îi este caractersitică persoana I (indiferent dacă este vorba de monolog, monolog interior sau de o replica a unui dialog); persoana a II-a marchează prezența alocutorului sau a
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
sexuală, familiile mai mici, ratele ridicate ale divorțului, gospodăriile cu un singur pă-rinte, violența în familie, adolescentele însărcinate, creșterea numărului de oameni care amână căsătoria sau nu se căsătoresc deloc, toate sunt o evidență că familia este o instituție în decădere. Alții văd altfel toate aceste dezvoltări și afirmă că familia este o instituție elastică care rămâne viabilă. Rămâne edificator faptul că majoritatea decisivă a oamenilor consideră căsătoria și familia drept cel mai bun mod de a trăi. Cap. 10 EDUCAȚIA
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
însăși modificări în timpul ultimilor 15.000 de ani și că cea mai mare parte a istoriei perioada de la care noi avem înregistrări scrise a fost o perioadă a schimbărilor sociale relativ lente. Ea a fost o eră a expansiunii și decăderii imperiilor, cuceririi și pierderii acestora. Așa cum vom vedea, acest aspect reprezintă o sursă a teoriilor ciclice elaborate de Spengler, Toynbee și Sorokin, care au argumentat că mare parte din istoria umanității a fost caracterizată de apariția și căderea civilizaților. Dar
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
seama altor factori decât rezonanța doctrinară a electoratului cu platforma de dreapta, cum ar fi pe flerul populistic al liderului său George Becali - partidele tradiționale de extrema dreapta, PRM și PUN se află într-un picaj susținut. Ascensiunea fulminantă și decăderea spectaculoasă a extremei dreapta românești în politica postdecembristă este ilustrată elocvent de rezultatele oficiale ale alegerilor legislative (parlamentare) în intervalul 1992-2012. Tabel 32. Rezultatele alegerilor parlamentare ale partidelor de extremă dreapta, 1992-2012 Anul PRM PUNR PNG Senat (%) Camera Deputaților (%) Senat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale secolului XX. București: Humanitas. Tismăneanu, V. (2013a). Stânga, dreapta și catastrofa comunistă. Evenimentul zilei (13 mai 2013), disponibil online la adresa http://www.evz.ro/detalii/stiri/stanga-dreapta- si-catastrofa-comunista-1037058.html, accesată în 19 august 2014. Tismăneanu, V. (2013b). Mărirea și decăderea religiilor seculare. Contributors.ro 25 octombrie 2013. Disponibil online la adresa available http://www.contributors.ro/ cultura/ marirea-si-decaderea-religiilor-seculare, accesată în 19 august 2014. Tismăneanu, V. (președ.), Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. (2006). Raport Final. București. Tomiță, A. (2007
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fost acela care i-a făcut accesibilă înălțarea către transcendență. Demonicul ține mai mult de o percepție misogină a epocii medievale, care vedea în femeie doar un factor malefic, înzestrat cu o multitudine de slăbiciuni, menite să-i cauzeze bărbatului decăderea, ruinarea. Femeia care se revoltă, care dobândește o voce distinctă prin care își face auzite dorințele și aspirațiile, care propovăduiește o emancipare și o eliberare din spațiul oprimant al căminului, care uneori recurge la violență verbală sau chiar fizică, nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
domină cele două capodopere, Decameronul și Povestirile din Canterbury, din perspectiva unei moralități creștine, la care scriitorii se raportau, dar pe care încercau totuși să o ignore. Nici Boccaccio, și nici Chaucer nu sunt niște reformatori, niște critici severi ai decăderii umane. Privesc lumea, pe care o descriu detașat, cu toleranță, îi interesează mai mult plăcerea pe care o oferă textul lor și apoi dimensiunea didactică pe care nu o puteau definitiv eradica. Universul aceasta permisiv și promotor al unui alt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
geniul era prea slab ca să producă ceva valoros.” 15 Chaucer a fost nevoit, la rândul său, să ocupe diferite slujbe administrative, cunoscând atât culmea succesului social, în calitate de cavaler în Kent, apropiat și protejat de puternicul John of Gaunt, dar și decăderea ierarhică, odată cu schimbările politice ale epocii, fiind pe rând responsabil cu întreținerea și refacerea clădirilor regale, a pădurilor sau colector de taxe. Ambii scriitori au abordat cu precădere tema iubirii, dar au eșuat în viața personală în a trăi sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care înfățișează astfel de personaje feminine reliefează acest lucru, ironizându-le uneori subtil, afirmând că ele rămân, în planul ficțional, doar niște alegorii. Pe de altă parte, de multe ori calitățile sunt dublate și de unele slăbiciuni, ceea ce determină o decădere și o devalorizare a imaginii lor pilduitoare, destinate unui scop moralizator, pe care operele în care apar uneori și-l arogă. Donna angelicata se convertește într-un simbol al unei virtuți, ce eșuează însă în a se face verosimil sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
imposibil de trecut, iar o tânără din peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își începe șirul povestirilor într-o manieră ironică la adresa decăderii morale a clerului, căruia îi impută fariseismul, prefăcătoria, zgârcenia și lăcomia, și își ilustrează educația prin trimiteri la citate din limba latină „cum gladiis et fustibus”202 sau din Biblie „Primi-vei însutit și moștenivei viața veșnică”203, prin enumerarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se impune, personifică exponenta unui univers în care femeia și-a recăpătat locul pierdut, o societate în care vrea să domine, căci are toate atu-urile pentru această poziție privilegiată. Târgoveța sugerează că singura posibilitate a societății de a evita decăderea și subminarea este schimbarea iminentă. și aceasta ar însemna accesul la tot ceea ce până atunci constituise o prohibiție: femeile vor putea avea acces la cunoștințele destinate doar bărbaților. Doar adevărul putea conduce spre înțelegere și reconciliere.427 Numai în societatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
alungate din conștiință: în ea domină acum omenescul și naturalul. Baza vieții nu mai este ceea ce trebuie să fie, ci ceea ce este: Dante închide o lume; Boccaccio deschide o alta.”520 Deși este conștientă de corupția generală a clerului, de decăderea moravurilor, de venalitatea din păturile sociale nobiliare, totuși lumea boccaccescă, cât și cea chauceriană, nu este nihilistă, nu și-a pierdut credința și mai speră încă în săvârșirea minunilor în viața fiecăruia, în pronia divină. Modernitatea ei se evidențiază prin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la pervertirea unei trăiri religioase autentice și la frecvente abateri de la conduita morală firească pentru o persoană a cărei viață se așteaptă a fi închinată divinității. Păcatul cel mai imputat și mai des criticat în povestirile care fac aluzie la decăderea clerului (și sunt douăzeci astfel de istorisiri în Decameron) este cel al concupiscenței, al dorinței trupești necontrolate. De cele mai multe ori, pentru a și atrage victimele feminine, păcătoșii în sutană dau dovadă și de viclenie. Un călugăr tânăr (și epitetul este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
donne demonicate, dar în viziunea naratorului au grade diferite de vinovăție: tânăra este neajutorată în fața acuzelor aduse, celelalte călugărițe sunt mai mult invidioase, decât preocupate de eradicarea păcatului, iar stareța ni se dezvăluie prefăcută și coruptă. Un alt exemplu de decădere totală a monahiilor îl întâlnim în prima povestire a zilei a treia, unde un tânăr angajat drept grădinar al mânăstirii, după ce se prefăcuse a fi surdo mut, se transformă în obiect râvnit de toate suratele din incinta locașului sfânt. Decența
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio, ce se dovedise mai schematic și mai interesat de firul epic decât de reliefarea caracterelor în mod vădit, ne conturează o lume a decăderii eclesiastice, a optării pentru malefic, perceput desigur ca o înclinație permanentă spre deliciile vieții mundane. 551 Ibidem, p. 257. 552 Ibidem, vol. I, p. 248. 150 Am remarcat în capitolul precedent falsitatea vocației stareței din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai acidă, mai virulent critică, căci el se dorește un spirit justițiar și propune o revanșă împotriva decăderii clerului, înfățișându-le ascultătorilor săi, ceata veselă și certăreață în același timp a pelerinilor, pedeapsa veșnică, de pe cealaltă lume, de care se vor învrednici călugării cerșetori, față de care nutrea o vădită antipatie: aceștia vor viețui sub coada lui Belzebut, în locul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cu toate acestea, atât poetul cât și prozatorul s au confruntat cu aceeași umanitate și au manifestat aceeași inteligență în a o aborda.575 Lipsa unei severități afișate, în ceea ce îi privește pe cei doi scriitori, a fost asociată cu decăderea moravurilor în epocă, dispariția literaturii cavalerești, trecerea de la ideile unei transcendențe necesare spre imanența Renașterii. Cu toate acestea nici autorul italian, nici cel englez nu pot fi considerați imorali. „Fără îndoială Boccaccio a fost la fel de moral ca și Dante sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o altă cameră, unde este descrisă Fortuna și este reliefată vanitatea bunurilor pământești. Deși această secțiune este mai scurtă, tratează teme îndrăgite de Boccaccio, pe care le va aborda în două din operele sale mai târzii: precaritatea gloriei umane și decăderea celor faimoși altădată. Naratorul rememorează în aceste pasaje prăbușirea Tebei și a Troiei, a lui Alexandru, Cezar, Nero și mulți alții. Aceste exemple ale unei fortuna labilis par a-l aduce pe călător pe calea cea bună. Acum îi spune
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]