KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...290 291 292 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

importanți juriști pe probleme fiscale din tot Manhattan-ul. Nici nu merita să discut cu ea. — În fine, nici nu știu ce spun. Tu ce-ai mai făcut? Cum a fost aseară? — O, bine. M-am dus cu Jessica să cumpărăm cadouri pentru domnișoarele ei de onoare. Am fost peste tot: la Scoop, Bergdorf’s, Infinity, peste tot. Și am probat o grămadă de chestii ca să-mi fac o idee despre ce voi purta la Paris, dar e Încă prea devreme. — La Paris? Pleci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
apartamentul firmei din West Village și vă despoaie de tot ce e de la G‑g‑gucci până vă spală creierii, de ajungeți să spuneți căcaturi de‑astea? F‑f‑f‑fantastic! Femeia asta e o tipă pe cinste! Ei bine, domnișoară Experiență‑ De‑Muncă, auzisem eu la radioșanț că Miranda chiar a angajat un l‑l‑l‑lacheu cu ceva creieri de data asta, dar constat că radioșanțul, ca de obicei, a dat‑o În bară. Îți plac c‑c‑costumașele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
pe care i‑am putut găsi la New York Post, insistând că eu le cunosc ziarul mai bine decât ei Înșiși și că aș putea, vă rog frumos, să obțin articolul despre restaurantul asiatic pe care Îl publicaseră În ziua precedentă? — Domnișoară, ți‑am spus de zece ori și Îți spun din nou: nu am publicat un asemenea articol despre un asemenea restaurant. Știu că domnișoara Priestly e o femeie nebună și nu mă Îndoiesc că Îți face viața iadul pe pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
vă rog frumos, să obțin articolul despre restaurantul asiatic pe care Îl publicaseră În ziua precedentă? — Domnișoară, ți‑am spus de zece ori și Îți spun din nou: nu am publicat un asemenea articol despre un asemenea restaurant. Știu că domnișoara Priestly e o femeie nebună și nu mă Îndoiesc că Îți face viața iadul pe pământ, dar nu am cum să scot un articol de unde nu e. Înțelegi? Răspunsul ăsta venise Într‑un sfârșit din partea unui colaborator care, deși lucra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
victoriei și mi‑am mai dat o dată cu rujul de buze roz‑bombon. Era timpul să fiu o lady. Un paznic mi‑a deschis ușa, s‑a Înclinat ușor și a zâmbit. Își Închipuia, probabil, că sunt vreun invitat. — Bună seara, domnișoară, trebuie să fii Andrea. Ilana a spus să iei loc aici, vine și ea Într‑o clipă. S‑a Întors și a vorbit discret Într‑un microfon vârât În mânecă și a dat din cap când a auzit răspunsul În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
iei loc aici, vine și ea Într‑o clipă. S‑a Întors și a vorbit discret Într‑un microfon vârât În mânecă și a dat din cap când a auzit răspunsul În receptorul Înfipt În ureche. — Da, ia loc aici, domnișoară. Vine imediat ce poate. M‑am uitat la ușile enorme, dar nu aveam chef să efectuez ajustările masive necesitate de operațiunea de a mă așeza. Și‑apoi, când voi mai avea eu ocazia să mă aflu În Muzeul Metropolitan de Artă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Întreb cu delicatețe de ce se Îmbibă cu vodcă, din moment avea de predat un articol a doua zi, dar tocmai atunci a sunat interfonul. — Cine e? l‑am Întrebat pe John, cu degetul pe buton. — Domnul Fineman a venit la domnișoara Sachs, a anunțat el pe un ton oficial, așa cum făcea când erau alții de față. — Da? Ăă, păi spune‑i să urce. Lily s‑a uitat la mine ridicând din sprâncene, și mi‑am dat seamacă, pentru a doua oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Gaulle a fost ceva de coșmar, dar după ce am ieșit de la vamă am găsit un șofer Îmbrăcat elegant care flutura o pancartă cu numele meu și, În clipa În care ne‑am urcat În mașină, mi‑a Înmânat un celular. — Domnișoara Priestly a cerut să o suni imediat după sosire. Mi‑am permis să programez numărul de la hotel În memoria telefonului. Se află În apartamentul Coco Chanel. — Ăă, da, OK. Mulțumesc. Cred că o să o sun chiar acum, l‑am informat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Un birou mare de mahon pe care se aflau un telefon de secretariat, un calculator modern, o imprimantă cu laser, un scanner și un fax Înlocuia pianul, altminteri Însă camerele păreau remarcabil de asemănătoare prin decorul lor bogat și liniștitor. — Domnișoară, ușa aceasta duce Într‑un hol care leagă camera dumneavoastră de cea a doamnei Priestly, a explicat el și s‑a dus să deschidă ușa. Nu! Nici o problemă, nu am nevoie s‑o văd. E suficient doar să știu că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
euro și nici nu trecusem Încă pe la un bancomat. — Ăă, Îmi pare rău, dar nu am la mine decât dolari americani. E OK? Fața i s‑a făcut stacojie de jenă și a Început să se scuze profund: — O, nu, domnișoară, vă rog să nu vă faceți griji În privința asta. Domnișoara Priestly se ocupă personal de asemenea chestiuni la plecare. Dar, pentru că veți avea nevoie de monedă locală atunci când ieșiți pe poarta hotelului, dați‑mi voie să vă arăt asta. S

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Îmi pare rău, dar nu am la mine decât dolari americani. E OK? Fața i s‑a făcut stacojie de jenă și a Început să se scuze profund: — O, nu, domnișoară, vă rog să nu vă faceți griji În privința asta. Domnișoara Priestly se ocupă personal de asemenea chestiuni la plecare. Dar, pentru că veți avea nevoie de monedă locală atunci când ieșiți pe poarta hotelului, dați‑mi voie să vă arăt asta. S‑a dus la biroul‑mamut, a deschis sertarul de sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

Își aranjă repede fața, apoi se Întoarse Încet În camera de așteptare. Îndreptă teancul de Lilliput și strînse fierbătorul, cele trebuitoare ceaiului și ibricul. Se uită prin agenda de pe biroul lui Viv, Întorcînd paginile, citind numele. Domnul Symes, domnul Blake, domnișoara Taylor, domnișoara Heap... Știa deja ce dezamăgiri Îi Îndemnaseră să sune: iubite necredincioase, suspiciuni chinuitoare, indiferență afectivă. GÎndul acesta o neliniști. CÎt de groaznică era munca asta! Chiar și cu Viv alături, care-o făcea suportabilă, ce oribil era să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
repede fața, apoi se Întoarse Încet În camera de așteptare. Îndreptă teancul de Lilliput și strînse fierbătorul, cele trebuitoare ceaiului și ibricul. Se uită prin agenda de pe biroul lui Viv, Întorcînd paginile, citind numele. Domnul Symes, domnul Blake, domnișoara Taylor, domnișoara Heap... Știa deja ce dezamăgiri Îi Îndemnaseră să sune: iubite necredincioase, suspiciuni chinuitoare, indiferență afectivă. GÎndul acesta o neliniști. CÎt de groaznică era munca asta! Chiar și cu Viv alături, care-o făcea suportabilă, ce oribil era să fii aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
săptămînii. Doamna Alexander făcu ochii mari. Lăsînd la o parte faptul că ridicase vocea deasupra zgomotului și zarvei din această parte a fabricii, se comporta de parcă se afla la ceai. — Treizeci și șase, zici? Trebuie să-i spun prietenei mele, domnișoara Martin. Antichitățile din argint sînt marea ei pasiune; o să moară de gelozie! Trebuie să aduci cana aici și să mi-o arăți, Duncan. Vrei să faci asta pentru mine? — Da, răspunse Duncan. Dacă doriți... Sigur că da. Și, apropo, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
biroul este Închis. — Da? Ușa de jos era deschisă. — Dar n-ar fi trebuit să fie. — Pur și simplu am intrat și am urcat scările. Tocmai mă Întrebam unde sînt cei de-aici. Îmi cer scuze, dacă v-am speriat, domnișoară...? O privi deschis În față În timp ce spunea asta. Era tînăr, vorbea frumos, era arătos, blond, destul de dezinvolt - atît de diferit de genul lor de clienți, că se simți În dezavantaj. Mai era conștientă că era roșie, fără suflare, cu părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
atît de aproape de Oxford Street, și totuși izolate aici de forfota de pe trotuar. — Regret, dar nu pot discuta cu dumneavoastră acum, zise ea, luînd un aer țeapăn din cauza neliniștii și nerăbdării. Dacă doriți să reveniți În timpul programului, sînt sigură că domnișoara, colega mea - aruncă o privire involuntară spre scări și toaletă - va fi Încîntată să vă explice Întreaga procedură. Dar asta păru să-i stîrnească și mai mult interesul. — Colega dumneavoastră, zise el, de parcă s-ar fi agățat de cuvînt, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Înainte și Începu să rîdă. — Salut, zise el, dînd din cap spre Viv. Apoi se Întoarse spre Helen. Îmi pare rău, zise el, scuzîndu-se cu sinceritate, că v-am creat o impresie greșită. Nu caut o nevastă, ci doar pe domnișoara Pearce. Viv se făcu stacojie. O privi pe Helen, de parcă ar fi fost iritată. — DÎnsul e domnul Robert Fraser, Helen, un prieten de-al fratelui meu. Domnule Fraser, permiteți-mi să v-o prezint pe domnișoara Giniver... S-a Întîmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nevastă, ci doar pe domnișoara Pearce. Viv se făcu stacojie. O privi pe Helen, de parcă ar fi fost iritată. — DÎnsul e domnul Robert Fraser, Helen, un prieten de-al fratelui meu. Domnule Fraser, permiteți-mi să v-o prezint pe domnișoara Giniver... S-a Întîmplat ceva cu Duncan? — O, nu-i nimic de genul ăsta, zise el degajat. Nimic. Treceam pe-aici și m-am gîndit să arunc o privire. — V-a rugat Duncan să veniți? — Drept să spun, speram că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Îl urmări cum Îndeasă tutunul cu degetul mare. Era ca un copil, se gîndea ea, care se juca neîndemînatic. — Aș fi dorit să nu fi venit la birou azi, domnule Fraser, Îi zise ea fără să zîmbească. Nu știu ce a crezut domnișoara Giniver. — Arăta de parcă era convinsă c-o s-o trîntesc la pămînt și o s-o violez, ca să fiu sincer! spuse el. Și apoi, cînd Viv nu schiță un zîmbet măcar, adăugă: Îmi pare rău. Dar mi s-a părut cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și șopti: — E-n regulă. Cred că s-a dus sus acum. Intră, pentru Dumnezeu, Înainte să dea de noi vreun polițai sau altcineva. Apoi făcu cîțiva pași Îndărăt și trase draperia de camuflaj ca Duncan să poată urca. — A, domnișoară Langrish, zise domnul Leonard deschizînd ușa. Kay se sperie. Mersese Încet pînă la scara Întunecată, dar probabil că o trădase o scîndură care scîrțîia. Domnul Leonard, bănui, sătea de unul singur În camera lui de tratamente, făcîndu-și garda de noapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
rugăciuni. Era Îmbrăcat În cămașă, cu manșetele rulate. Aprinsese lampa indigo pe care o folosea la vindecările nocturne, iar lumina ei albastră lumina ciudat culoarul. Rămase În ușă, cu fața În umbră. — M-am gîndit la dumneavoastră În seara asta, domnișoară Langrish, zise el liniștit. Ce mai faceți? Îi spuse că se simte bine. — Ați ieșit În oraș În seara asta, Îmi Închipui, să vă distrați? Își Înclină capul și adăugă: V-ați Întîlnit cu prieteni vechi? — Am fost la cinematograf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
prieteni vechi? — Am fost la cinematograf, răspunse ea În grabă. El dădu din cap aprobator, de parcă ar fi fost atotștiutor. — Da, un cinematograf. SÎnt locuri atît de curioase, cred. Atît de instructive... Data viitoare cînd vă veți duce la cinema, domnișoară Langrish, ar trebui să Încercați ceva. Întoarceți-vă capul și uitați-vă peste umăr. Ce o să aflați? Multe figuri, toate luminate de lumina neliniștită, schimbătoare a lucrurilor care pier. Ochi ficși, larg deschiși, Îngroziți, terorizați, pofticioși. Așa este, vedeți dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
terorizați, pofticioși. Așa este, vedeți dumneavoastră, spiritul neevoluat, subjugat de simțurile materiale, de ficțiuni și visuri... Vorbea pe un ton scăzut, egal, captivant. CÎnd ea nu Îi răspunse, el se apropie și-i luă mîna cu delicatețe. Cred că dumneavoastră, domnișoară Langrish, sînteți unul dintre aceste spirite, zise el. Cred că sînteți În căutare, dar vă aflați În continuare subjugată. Pentru că dumneavoastră căutați cu ochii plecați și nu vedeți nimic altceva decît praf. Trebuie să vă ridicați privirea, dragă domnișoară. Trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
dumneavoastră, domnișoară Langrish, sînteți unul dintre aceste spirite, zise el. Cred că sînteți În căutare, dar vă aflați În continuare subjugată. Pentru că dumneavoastră căutați cu ochii plecați și nu vedeți nimic altceva decît praf. Trebuie să vă ridicați privirea, dragă domnișoară. Trebuie să Învățați să nu vă mai uitați la cele pieritoare. Avea palma și vîrfurile degetelor moi, iar strînsoarea Îi era delicată; cu toate acestea, trebui să se forțeze puțin ca să-și retragă mîna. — Așa o să fac. Eu... Vă mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Polonia. Viv nu era sigură din ce alte locuri. Cel la care trebuia să ajungă era pe o stradă dincolo de Mornington Crescent. Mirosea a prînzuri cu sos de friptură și covoare Îmbîcsite de praf. Dar femeia de la recepție era cumsecade. — Domnișoara Pearce, zise ea zîmbind și uitîndu-se de cartea de identitate a lui Viv, apoi căutînd În registru rezervarea. În trecere? Întocmai. Pentru că zilele astea o fată putea invoca o sumedenie de motive pentru a-și petrece o noapte de una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]