7,645 matches
-
de soldați, dar curajul lui Honda îi învăluia pe toți, încă de când părăsiră Muntele Komaki. Ce era, la urma urmei, o armată de douăzeci de mii de oameni? Și, în fond, cine era acest Senior Maimuță? Pedestrașii aveau armuri ușoare, drapelele erau înfășurate și, în timp ce caii alergau loviți cu bicele, praful stârnit de mica armată se ridica precum o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al Râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ne-am mobilizat, de la bun început? — Am susținut respectarea datoriei și am ieșit la luptă numai fiindcă Seniorul Nobuo a venit să cerșească ajutorul Seniorului Ieyasu, văicărindu-se că descendenții Seniorului Nobunaga vor pieri din cauza ambițiilor lui Hideyoshi! Și-acum, drapelul acestui război al datoriei - întruchiparea justiției - a închinat de partea inamicului. Prostia omului ăstuia nu încape în cuvinte! — Așa cum stă acum situația, e un afront la adresa demnității Domniei Sale, iar noi am ajuns de râsul lumii. Și mai este și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să născocim. Știam că dacă nu ne îmbolnăvim până a doua zi, s-a zis cu noi, o să ne omoare în bătaie ceilalți, la școală, pentru c-o să se afle că banii din fondul clasei, strânși ca să cumpăram pânză de drapel și material pentru panouri la defilarea de 1 Mai, i-am topit la automatele din sala de jocuri din subsolul Teatrului de Păpuși, că ne mințise Feri că la noile aparate fiecare al treilea câștigă automat, că de-aia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a venit, în cele din urmă, vara, aerul era ca niște lături calde. Fierbințeala de foc a nopții te face să asuzi, dar nu te încălzește. Străzile sunt toate un carnaval și o hărmălaie. Londra e plină de baricade și drapele. Nu se vorbește decât despre regalitate și scandaluri. E sezonul în care sunt omorâte și curvele. Curvele au pătruns de curând în cartierul meu. Nu știu cine sau ce le-a adus aici, dar iată-le: salutare, fetelor, și bun venit. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dragoste. Ce pasiune ai mai avut în copilărie? — Mergeam pe Șoseaua Kiseleff pe patine cu rotile, îm pre ună cu alte fetițe de vârsta mea, însă cu guvernanta pe cap. Uneori trecea ca o vijelie Regele Mihai în mașină, cu drapelul coroanei fâlfâind. Atunci ne tresăreau și nouă inimile în piept. Regele era frumos ca un adevărat Apollo, avea gropițe în obraji, ochii albaștri ca cerul de dimineață. Eram toate amorezate de el. Atunci o prietenă m-a între bat: „Dacă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ce s-ar fi ales de tine dacă rămâneai în țară? — Nici nu apucam să stau în pușcărie. Săraca mama mi-a spus clar: „Pe tine te împușcau imediat.“ Pentru că eu vorbesc, n-aș fi tăcut niciodată. Mă duceam cu drapelul Regelui în capul Securității. Dar a trebuit să mă întorc după un an. Primisem o telegramă că mama era bolnavă. Din fericire nu era așa de grav cum crezusem. Am stat cu ea două săptămâni, până s-a însănătoșit, dar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
militare și când, într- un entuziasm și unitate istorice, Castaldi a dirijat corul care interpreta creația sa: Imnul La arme !: “Cei de-un sânge și de-o lege La arme pentru Neam si pentru Rege Când Patria ne cheamă sub drapel Datori sunt toți românii s-alerge Să-l apere, să moară pentru el...” Un entuziasm de nedescris multiplica ecoul imnului în tot cerul României etnice, autorul primind ceasul de aur pe care un ministru l-a desprins de la mână, dăruindu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
băiatului salvat de delfin. Maestrul de arme era un estet al războiului, căruia îi plăceau eleganța loviturilor, strălucirea armelor de paradă, cu ornamente în relief și incrustații, frumoasele harnașamente ale cailor, acvilele de aur ținute sus de aquilifer, purtătorul de drapel, zgomotul tumultuos al așa-numiților cataphracti, cavaleria grea, răsunetul lituus-ului, sunetul pe care-l scoteau bucina și tuba. Prin urmare, făcu pentru micuț și un coif de luptă, o cassis dintr-o folie ușoară de metal. Iar făurarul, care punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lupanarele ce ne-ar înfățișa Rusia, aerul e irespirabil. Afară, atmosfera e apăsătoare, cerul e încărcat de nori. Se simte trebuința furtunii răcoritoare! Și atunci, goelandul, pasărea maritimă, vestitoare de furtuni, se înalță și domină tumultul de talazuri ca un drapel ce flutură peste oștile adunate”. Pe linia autentismului antiromanesc, va fi apreciat după război Jurnalul unei surori de caritate al doamnei Fulmen, mărturie a experienței de infirmieră din perioada retragerii în Moldova. Garanții ale autenticității sînt consemnarea personală a istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pastișoare a statului, opunînd revoluția zenitistă, gîndirea nouă a Serbiei de mîine. Din cauza acestui articol revista a fost confiscată de poliția Belgradului. Lipsiți în mare parte de plastică — reprezentată prin singurul indigen Jo Klek — Zenit desfășoară dîrz, dincolo de porțile Severinului, drapelul avantgardei”. După această panoramă succintă — primele două traduceri ale unor poeme „noi” sîrbe („Margă și mîna neagră“ de St. Jivanovici și „Barbar amestec“ de Liubomir Mitzic, ultimul — un manifest al „barbarogeniei” sîrbe și un elogiu simili-futurist al „pericolului”). Resentimentele „balcanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la modul laudativ despre Lenin în anul 1957. Acest prost al satului jurnalistic, n-o să simtă niciodată muzicalitatea ruptă din suflet a genialului Nicolaie Labiș când a scris versurile: „Lucește o stea, printre multele stele/ Lucește pe ceruri și pe drapele/ Capăt de osie, roșie stea/ Osia trece prin inima mea.” Eu sunt fiul unui chiabur, care a făcut multă pușcărie în perioada stalinistă și care a băut cu prietenii o seară întreagă în martie 1953, de bucurie că a murit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
UE și NATO, ne-au spus amănunțit ce să facem și cum să facem, folosind de fiecare dată cuvenitul ghiont sau șut, pentru încurajare, resemnarea noastră feudală și-a regăsit din nou echilibrul obișnuit. Mijind doar arar ochii, spre stelele drapelului UE, ne-am culcat cu toții pe seculara lipsă de idei, iar sforăitul sonor al destinului nostru nenorocit, s-a auzit de la Atlantic la Urali, dacă nu și mai departe. După ce lumea capitalistă, s-a prăbușit în 2008 în hăul fără
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
rămînă prieteni. Un an de pauză. Un an sabatic fără să pună piciorul la SRPJ, fără să Îndure glumele răutăcioase ale lui Franck, fără să bombăne Împotriva inerției, lipsei de mijloace, ierarhiei, automatului de cafea, procedurii. Douăsprezece luni fără interogatorii, drapel, anchete, supraveghere și filaj. Degeaba Își ascundea Marie chipul În muselina de mătase, repetîndu-și că era pe deplin fericită, știa că nu era cu totul adevărat. Toate astea aveau să-i lipsească. Teribil de mult. Nimeni nu Înțelesese decizia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care se celebra un rit al străvechilor zei ai focului. Corabia se Înclinase Într-o coastă cu violență, acum fără cârmaci, cuprinsă de flăcări, cu pânza transformată Într-o limbă de foc care se ridica spre cerul negru, aidoma unui drapel funebru. Atunci Își aminti. Mai văzuse albeața aceea care Îți răpea vederea cu ani În urmă, pe vremea studiilor sale de alchimie, spre a fi admis În Arta spițerilor. O substanță care se aprinde și arde cu o scânteiere albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-ți ard una, este amenințat. Auziți, ăștia de partea cui luptă? nu se poate abține să nu răbufnească după ce rămîne puțin mai în urmă. În jurul său se sparg sticle, se devastează vitrinele magazinelor, se decupează stemele cu Republica Socialistă de pe drapelele tricolore, se dau foc steagurilor roșii ale Partidului Comunist capturate de pe clădirile unor instituții sau de pe stîlpi. Îmbrînceli, pumni, piedici, un derbedeu încearcă să-l buzunărească, paștele mă-tii, tocmai acuma ți ai găsit, vrea să-i tragă o labă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lor ieșise ca la carte. Mânca și păzea de hoțomani astrahanul Zorelei. Cine să fure o blană cât o iurtă? Și de unde hoți În casa asta? Totuși, paza bună... O femeie fără blană, Gheretă, e ca România lui Rosenthal fără drapel, zicea cu tâlc domnul Zegrea. El Însă Înțelegea ce voia să spună domnul farmacist, Întrucât băuse de mai multe ori cafea, pe la diverse familii, din cești cu numele ăsta. Rosenthal era de fapt un fel de steag al familiilor bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fiecare lună și tot nu e sigur că pereții ar rămâne goi. Pe el Însă soarta tablourilor nu-l privea câtuși de puțin. Era acolo ca să mănânce, să bea și să păzească blana Zorelei. Parcă aș fi de gardă la drapelul de luptă al unității, Își zise el, cu gândul la vremurile lui de glorie de la Lipova și Cincu. Își turnă un pahar de vin roșu și Închină În memoria soldaților căzuți la Păuliș. Muriseră tineri, dar aveau un monument de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dovedită. Ei, acum ce mai zici, căcatule? Avocatul militar se ridică și-i șopti ceva lui Russ. Russ mă împunse cu genunchiul sub masă. Dulange renunță la mutra lui impasibilă și afișă un rânjet larg. — Răspunsul meu este un port drapel de douăș’cinci de centimetri, caraliule! — Te rog să-l scuzi pe detectivul Bleichert, Joe. E iute la mânie. — Ba are o pulică bleagă. Toți nemțălăii sunt așa. Eu sunt francez și știu cum stă treaba. Russ râse cu poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
picioarele noastre pârâie oasele morților. Am ajuns la o colină deosebit de înaltă. Dolphine îmi făcu semn cu torța spre un steag american zdrențuit, întins pe nisip. — Aici. Pușlamaua mi-a zis că lângă el bannero. Am tras un șut în drapel. Un roi de insecte își luă zborul, bâzâind. Dolphine scrâșni: — Scârbelor! Și le vântură cu torța. Din groapa de la picioarele noastre se ridică un miros fetid. — Sapă, i-am spus. Dolphine se apucă de treabă. Eu am trecut în revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
din California. Aluzie la Axă, alianța militară dintre Germania, Italia și Japonia, care a declanșat cel de-al Doilea Război Mondial. Lege care prevede faptul că o persoană nu poate fi privată de libertate decât pe baza unei hotărâri judecătorești. Drapel (în span. în original). Hampton Hawes ( HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1928" \o "1928" 1928HYPERLINK "http://en.wikipedia.org/wiki/1977" \o "1977" 1977), pianist de culoare, reprezentant de seamă al genului bop. John Birks Dizzy Gillespie ( HYPERLINK "http
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi mulțumește oricum, și sa Îndepărtat ușor, nu Înainte de-a mă privi peste umărul ei, Întrun fel anume, care mi s-a părut diferit, și care crescu repede În mine o speranță Înaltă, ce flutură În sus ca un drapel victorios, scânteindu-mi puternic În privire. 17 Vestea cea neagră a venit a doua zi, Într-un noiembrie friguros, și m-a lovit tunător, până departe, În adâncul ființei mele, dărâmând ordinea cuminte a lucrurilor de-acolo și pustiind totul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
julituri pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul Îmi dă târcoale asemeni unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la sticla mea de vodkă, epuizat. Cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ieși din cuvântul lui... Dogarul mai venise de câteva ori, nu întrebase nimic, dăduse ajutor și abia când au pus salcia la acoperiș a îndrăznit să aducă vorba despre actul casei. Țigăncile împodobiseră căpriorii cu frunze verzi și cu un drapel de hârtie, pe care-l bătea vântul. Dulgherii se descoperiseră și se închinaseră. Stere chemase un preot să facă o slujbă. Părintele se suise pe schelele de lemn, stropise zidurile cu agheasmă, blagoslovise și citise din cărțile lui. Au mâncat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
domnu Stere, nu mă lăsa... Cârciumarul, mai strîmbîndu-se, mai închizînd ochii, 1-a ajutat. De fier să fi fost, și nu putea să-l lase când îl vedea cum se chinuie. Nu trecea primăvara, și la poarta ceferistului atârna un drapel alb, de mort. Îl aducea un bătrîft din capul Griviței, îl lega cu sârmă în ostrețele gardului și pleca. După trei zile se întorcea, îl desfăcea, fl punea pe spinare și-l cară înapoi. Asta însemna că acarul rămăsese cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grâul dulce, presărat cu bomboane, se ștergea la gură cu mâneca hainei zdrențuite și, când se sătura, se ridica, își sălta toporul pe umăr și pleca. A doua zi după trecerea lui prin mahala, muierile vedeau în câte o poartă drapelul negru al morților. Scuipau în sân și murmurau: - Iar a trecut Tudose! Baba Tinca se jurase pe ochii din cap că-l văzuse la Sfânta Vineri când ieșise dintr-un cavou. - Doarme cu morții, soro, ăsta-i Ucigă-l toaca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]