8,407 matches
-
centrul atenției. Am putea, așadar, să nutrim noi speranțe că se va apropia și vremea prețuirii culturii din partea celor mai îndreptățite autorități. METAMORFOZA SPERANȚELOR Participarea la un act de cultură a Președintelui de atunci al țării (24 ianuarie 2003), în entuziasmul meu exagerat, mi-a nutrit naivitatea de a spera în acordarea unei atenții mai susținute nevoilor materiale pe care le resimt toate unitățile de cultură ieșene! Eram într-un fel îndreptățit să o fac urmărind declarațiile sforăitoare ale ministrului Culturii
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
viitor bani pentru montări de spectacole noi numai pe bază de proiecte artistice. În timpul aceleiași întâlniri apăruse de fapt și consemnarea din Monitorul Oficial de care încă nimeni nu aflase. Sigur că toți cei prezenți au avut o reacție de entuziasm. Dar cineva, îngrijorat de răspunderi, a întrebat spontan: dar banii?... Răspunsul a fost la fel de spontan: „...deocamdată nu se știe nimic”! Apreciez că răspunsul primit este înțelept și cred că este rațional să așteptăm ca autoritățile să-și facă toate socotelile
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în privința vocilor calitative de soprane lirice, cum am avut ocazia să constatăm prin schimburile de soliști. Cred că la statura ei înaltă se recomandă mai multă economie în gesticulări laterale cu brațele (observația este necesară, ca să nu fiu acuzat de entuziasm excesiv în stimularea unui debutant care, după cât se vede, nu este un oarecare). Fiind foarte tânără, mă încred în experiența ei viitoare, când va trebui să sporească incisivitatea exprimării în beneficiul discursului dramatic mai convingător (are disponibilități). Drumul sugerat de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
primim și concursul apreciatei ieșence, mezzosoprana Viorica Cortez, care să vină și cu un reputat tenor, eventual chiar Placido Domingo, la care ne gândeam atunci cutezători. Apreciam că Iașul merita așa ceva! Regret că nu am găsit susținători dăruiți la înălțimea entuziasmului și al forței de creație, aflată atunci în plină maturitate profesională. Dar mă rog! Cred că un astfel de prestigiu câștigat pentru arena ieșeană ar fi echivalat cu cel al Arenelor din Verona, unde mă văd cândva spectator! Cred că
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
și aprecieri. Este un gest care valorează, întotdeauna, cât o mângâiere plină de recunoștință, mai presus decât orice oferte materiale, pentru că prea se acreditase ideea că, în toate domeniile, istoria începe cu... prezentul! Sărbătorirea unei personalități, desfășurată într-un contaminant entuziasm comun, observat atât la interpreți, cât și la spectatori, a fost dedicată unui public avizat, receptiv și generos. Impresiile se măsoară, în cele din urmă, prin aplauzele de final ce s-au prelungit peste limitele obișnuite, fiecare din cei prezenți
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
printre participanți și pe talentatul compozitor Viorel Munteanu, rectorul Universității de Arte, precum și alți distinși spectatori, care urmăresc permanent asemenea manifestări. Meritul continuității prestigioaselor tradiții ale unei formații trebuie apreciat totdeauna, când este vorba mai ales de artă, unde flacăra entuziasmului se aprinde și se stinge, uneori, la fel de repede în fața primelor succese sau greutăți, care în trecutul îndepărtat și cel apropiat nu au fost niciodată puține! Important este însă faptul că formația și-a menținut cadența și prestigiul acumulat, ba chiar
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Iași, Georgios Kokolios, tenor italian, grec de origine. Acel spectacol a fost o sărbătoare pentru întregul oraș, la fel de mare ca și inaugurarea Operei, de la care nici nu trecuse un an. Emoția colectivului și calitatea artistică s-au contopit atunci cu entuziasmul spectatorilor, cuprinși de mândria exprimată sincer în toate mediile, de a avea un colectiv valoros cu soliști locali, cu nimic mai prejos decât cei străini. În acele momente de încărcătură emoțională, ca și la inaugurare, un alt temperament - copleșit de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Nu doar pentru că îmi revăd anii tinereții, mă cuprind aceste stări, ci mai ales panoramarea faptelor ce s-au petrecut în acele timpuri. Nostalgiile sunt puternice atunci când constat că mă număr printre puținii care mai putem aminti celor de astăzi entuziasmul unui început. Timpul s-a dovedit a fi un bun aliat în parcurgerea unor evenimente deosebite pe această scenă ieșeană, unde s-au consumat energii și deziluzii, etalări de talente care și-au găsit aici vocația. S-au făcut în
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
unească pe câțiva din foștii noștri colegi în jurul unui singur gând. Și, în luna ianuarie 2005, pianistul Ciprian Oloi, soprana Iohanna Rusu, soliștii balerini Laura și Liviu Apetroaie, cărora li s-a alăturat și balerinul Andrei Buiuc, au contaminat cu entuziasmul lor și pe alți cunoscuți din noul lor anturaj de la Casablanca. Au fondat o asociație pe care au numit-o PRO-ARTA, al cărei președinte a devenit Daniel Bajora un alt inimos român stabilit aici de mai mult timp cu familia
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în partea întâia și muzică românească, profană, în partea a doua, bineînțeles și muzică religioasă românească interzisă în perioada întunecată a istoriei noastre. Ca un crez din fiecare concert nu a mai lipsit în ultimii ani, nici măcar o lucrare religioasă. Entuziasmul membrilor formației creștea de fiecare dată când înregistrau succese mari cu prelucrări corale de muzică românească, succese repurtate în diverse centre culturale, din munții Caucaz până pe malul Atlanticului. Litoralul vestic european devenise familiar coriștilor, mai mult decât băștinașilor; prin participări
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
foarte puțini în sala de curs. În seara dinaintea cursului, după miezul nopții, am fost treziți din somn de voci puternice care cântau: „Noi suntem români, noi suntem români/ Noi suntem aici pe veci stăpâni...”. Într-o pornire inexplicabilă de entuziasm și solidaritate cu cei care cântau, am început și noi să cântăm tare, iar vocile ni s-au unit cu alte și alte voci într-un cor magnific și ireal care a durat doar câteva minute. Imediat, toate luminile s-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care împărțea tuturor celor de care avea nevoie. Dărnicia ei nu era câtuși de puțin dezinteresată. Lipsea mult de la serviciu dar, de câte ori era nevoie de ea, la orice oră din zi sau din noapte, putea fi chemată și răspundea cu entuziasm la toate solicitările. Secretarul primăriei, un tip încăpățânat, bățos, învățător de profesie, ambițios, cu prestanță și autoritate, mocnea de răutate vizibilă doar arareori diluată, și atunci cu un zâmbet 208 perfid. Afișa superioritate față de angajații primăriei, dar și față de mine
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu regretul de a pierde "accesul la frigiderul și aragazul meu" și de a fi nevoiți, pe viitor, să se învețe cu mânuirea mopului în părțile comune. Am citit multe cărți și documente despre momentul dobândirii Independenței la 1877, despre entuziasmul național, având în memorie, în acest context, celebrele cuvinte rostite de Mihail Kogălniceanu în Parlament. Așa am strigat, soția și cu mine: "Suntem națiune independentă". "Uraaa"!, când ne-am mutat în locuința "proprietate personală", aflată tot în Baltă Alba, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
militară și cele 670 de avioane, cu un efectiv total de peste 325.000 de ostași se angajează alături de Armata a 11 a germană, sub comanda generaluluiu Eugen von Schobert și începe „războiul sfânt”, așa cum a fost botezat la acea vreme. Entuziasmul oștirii române de a elibera frații de sub jugul bolșevic a dus la eliberarea orașului Cernăuți la 5 iulie, iar a Chișinăului la 16 iulie 1941 cu jertfa a peste patru mii de morți, 12 mii răniți și peste cinci mii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
militară și cele 670 de avioane, cu un efectiv total de peste 325.000 de ostași se angajează alături de Armata a 11 a germană, sub comanda generaluluiu Eugen von Schobert și începe „războiul sfânt”, așa cum a fost botezat la acea vreme. Entuziasmul oștirii române de a elibera frații de sub jugul bolșevic a dus la eliberarea orașului Cernăuți la 5 iulie, iar a Chișinăului la 16 iulie 1941 cu jertfa a peste patru mii de morți, 12 mii răniți și peste cinci mii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
unei Bulgarii care să se Întindă de la Marea Egee, prin Dobrogea, până la Delta Dunării și la urmă despre România). În discursul său asupra „Condițiilor de pace”, ținut la Senat la 13 februarie 1878, Carp declara că „judecata și argumentele, nu entuziasmul nesocotit, trebuie să călăuzească politica țării, guvernanții României trebuind să-și dea seama odată de pericolul rusesc. Eu nu suspectez nici intențiunile, nici patriotismul nimănui, dar interesele României sunt Însă evident opuse celor rusești, deoarece pentru realizarea scopurilor ei, Moscova
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
clasa a doua sau a treia, au anunțat în gura mare, de s-a auzit peste tot, "Vine, vine, vine" (amănunt regizoral neprevăzut, scăpare). A intrat în amfiteatru, înconjurat de elevii mai mari, într-o furtună de aplauze de un entuziasm atât de convingător încât, oprindu-se o clipă, vizibil emoționat, înainte de a fi invitat la catedra care îl aștepta, cu o voce întretăiată, nesigură, ne-a spus direct, cam așa: "Dragii mei, nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a Socolei. Cred că, în urmă cu vreo zece ani încă, aș fi fost reținut, poate suspicios; dar experiența nu te transformă obligatoriu într-un "dinozaur", experiența îți deschide și perspective noi, mai largi și mai tolerante. Am acceptat cu entuziasm și m-am simțit cinstit să însoțesc acest grup alături de câteva doamne și câțiva tineri asistenți. Nu ignoram eventualitatea unor incidente. Oamenii bolnavi, cronic bolnavi, nu sunt niște îngeri. Suferința și necazul îi închid într-un univers care este de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
majoritatea studenților (cel puțin a celor prezenți) era pentru „numerus clausus”. Înainte de închiderea ședinței s-a mai întâmplat un incident de care îmi aduc aminte. Pe când vorbea cu patimă Șerban Cioculescu, Crețu a aplaudat la un moment dat cu mare entuziasm ditirambele filosemite ale viitorului critic literar, ceea ce m-a făcut să-l apostrofez, strigându-i: „D-le Crețu, d-ta ca președinte ești chemat să fii imparțial. Dacă vrei să aplauzi, lasă pe altcineva să prezideze și atunci ești liber
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de la Cotroceni. S-a vorbit și s-a scris prea mult despre ea, așa că nu e nevoie să mă opresc asupra ei. Cei ce au fost însă acolo și au văzut acea masă de câteva mii de studenți fremătând de entuziasm aplaudând pe vorbitori și cântând imnul studențesc ca apoi într-o coloană impunătoare să pornească spre „centru” - și-au dat seama că ceva s-a rupt definitiv în sufletul tineretului universitar, și anume zăgazul indiferenței față de soarta neamului, ridicat cu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de revendicări exclusiv sociale, așa încât elementul țărănist de „stânga” a câștigat o preponderență tot mai accentuată asupra celui național ardelean, mai de „dreapta” - când, în cele din urmă, în 1928 [45] la câțiva ani după „fuziune”, au ajuns la putere, entuziasmul și convingerile cu care porniseră mulți la luptă se acoperiseră cu o crustă destul de groasă de interese personale. Insuccesul a fost deci, în chip firesc, total. La aceasta a contribuit într-o oarecare măsură și caracterul personal al lui Iuliu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
mai multe mii de legionari, a pornit pe Bulevardul Brătianu. Dobre mergea în frunte, dirijând cântecele, iar între cei opt sau zece din primul rând erau Radu Gyr, doctorul Veselovsky și cu mine. Manifestațiile de simpatie ale publicului se înmulțeau, entuziasmul sporea și coloana se lungea pe măsură ce înaintam. Cotind pe str. Gr. Alexandrescu, am intrat din nou pe Calea Victoriei, întorcându-ne spre centru, printre trotuarele ce gemeau de publicul care manifesta zgomotos la trecerea noastră. Steagurile se făceau tot mai numeroase
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
înainte de venirea Suveranului. Colonelul comandant al garnizoanei spumega însă de mânie, mârâind printre dinți: „Dacă ne lăsau pe noi să organizăm primirea, ar fi fost mai multă ordine!” Ca la cazarmă! De fapt, a fost nu numai ordine dar și entuziasm, tânărul rege fiind iubit atunci de tineretul naționalist. Trecerea mea pe la Ministerul Cultelor mi-a spulberat și ultimele iluzii pe care le mai aveam despre preoțimea română, de la primul Vlădică până la ultimul preot de mir, convingându-mă, așa cum am mai
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
la judecarea proceselor, am fost propus martor, dar asupra acestor împrejurări mă voi opri mai departe; aici doresc să stăruiesc puțin asupra „rebeliunii”, pentru precizarea câtorva dintre împrejurările permanent deformate cu rea credință de clica antonesciană și acceptate tale-quale cu entuziasm de toți dușmanii Legiunii. Așa precum am arătat mai sus, n-a fost nicio „rebeliune”, ci o simplă încercare de rezistență pe pozițiile câștigate în Septembrie 1940, ca răspuns la lovitura de stat a generalului Antonescu, începută la 20 Ianuarie
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
fost identificat cu lucruri de furat, tocmai pentru că nu le furase, și chiar dacă ar fi fost câțiva ticăloși, aceștia nu puteau pângări pe toți legionarii) a făcut însă parte din arsenalul de infamii al consorțiului Antonescu & Co., adoptate cu mare entuziasm de presa „democrată” de astăzi. Căci oricâți nechemați se vor fi strecurat în Mișcarea Legionară, chiar țiganii mahalalelor n-au făcut nicio dată parte din ea, - și tocmai aceștia au fost, aproape în totalitatea cazurilor, autorii jafurilor. Rămâne uciderea celor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]