8,422 matches
-
Mai am multe de făcut. -Grăbește-te. Fii curajoasă! -Voi sosi cật de curậnd. Mi-e tare dor de tine , dragul meu! Vreau să-l simți și tu pe ăsta mic, cu mậinile tale, să te bucuri de el , să fim fericiți împreună, să-i hotărậm numele și multe altele... Lăură zicậnd ”multe altele” avea în vedere cetățenia în primul rậnd, apoi religia , botezul și tot ceea ce avea să urmeze... ÎN LUMEA MOSSADULUI Când ajunse la Beirut, Lăură coborî cu atenție din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nașterea decursese normal. Era un copil superb; se născuse deja cu cârlionți mici pe căpușorul rotund perfect, era vioi și semăna leit cu tatăl său. Era un ,,arăbel’’ (cum îi plăcea Laurei să-i spună) în toată splendoarea. Imad era fericit și venea zilnic să îl vadă și nu se mai satura de privirile lui ,,magnetice’’. După formalitățile de rigoare, el fusese declarat cetățean libanez, iar Lăură refuzase să-i dea și un nume românesc, replicând că nu are câtuși de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
dar mai ales într-o tradiție a exclusivismului și fanatismului musulman, trăsături apărute în timp în confruntarea cu alte religii la fel de exclusiviste. Iar disprețul față de moarte al teroriștilor musulmani sinucigași se întemeiază pe eshatologia musulmană, adică pe promisiunea unei vieți fericite după moarte pentru martiri, pentru cei care mor pentru credință. Orice mare religie are în sine germenii exclusivismului și fanatismului, dar ei nu se dezvoltă decât în anumite condiții sociale și politice. În Orient, aceste condiții, în ultimele decenii, s-
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
mai este recunoscută deosebirea dintre stânga și dreapta. Dacă ar fi câștigat McCain, este limpede că telegramele ar fi fost exact aceleași, fiind schimbat doar destinatarul... Și acum pun întrebarea: oare victoria lui Obama chiar ar trebui să ne facă fericiți pe noi, românii? S-ar putea ca răspunsul meu sincer să-i mire sau, cum spuneam la început, chiar să-i supere pe unii. Acest răspuns este că noi, românii, nu avem niciun motiv să fim fericiți pentru victoria lui
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
să ne facă fericiți pe noi, românii? S-ar putea ca răspunsul meu sincer să-i mire sau, cum spuneam la început, chiar să-i supere pe unii. Acest răspuns este că noi, românii, nu avem niciun motiv să fim fericiți pentru victoria lui Obama. Dacă aș mai fi, azi, în serviciul diplomatic, recunosc că m-aș fi aliniat corului de fericiți și admiratori, pentru că m-ar fi obligat slujba. Acum, însă, sunt constrâns doar de limitele capacității mele de înțelegere
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
vorbesc de rezerva uriașă de specialiști pe care America o are și la care se poate apela fără a se ține cont de criteriul culorii politice. Oricum, eu personal nu văd niciun motiv pentru care România ar trebui să fie fericită că a fost ales Obama și nu McCain. Dimpotrivă. 13 noiembrie 2008 Basmele UE cu energia Una din marile dureri ale UE dacă nu chiar cea mai mare este energia. Țările UE fie nu au resurse petrol și gaze -, fie
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
aduce aminte peste ani și ani de Fundație, și vor alătura succeselor ce le vor obține, numele lui MALIN care i-a făcut cunoscuți. Acolo unde este el, si Malin se bucură că Întreaga lui familie Îl face să fie fericit, să rămână În conștiința generațiilor, ceea ce a fost, un mare poet care nu s-a putut desfășura până la capăt. Aș vrea, Într-un număr viitor al modestei reviste la care colaborez și eu, să public câteva poezii de-ale lui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
viață. Iar multă lume nu asculta neapărat asta, asculta „pe sub mână“, cum se spune, diverse casete, benzi de magnetofon cu formații în vogă în Occident. Nu știu ce să spun. Cred că în vremea în care Anda Călugăreanu cânta, majoritatea românilor erau fericiți să o asculte. Nu cred că nu se asculta. Mai târziu, în anii ‘80, a apărut acea opțiune pentru altceva. A existat și înainte muzica disco, dar venită tot din centrul Europei, tot din Franța, tot din Italia, tot din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
respect pentru știință, precum G. Ibrăileanu și Tudor Vianu, care au depășit în lucrările lor impresia facilă și platitudinea descriptivă, prin recursul la conceptele științei limbii, esteticii și filozofiei, dar asemenea exegeți nu au creat un curent semnificativ, rămînînd excepții fericite într-o mare a pseudoculturii bazate pe improvizație. Există și un alt motiv al apariției unui mare număr de critici (mediocri și submediocri) în societatea românească, complementar tendinței de a deveni "intelectual" cu eforturi minime, reprezentat de tîrzia alfabetizare a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literare Junimea. Câtă deosebire, însă, între aceștia și tinerii pe care Mihai Eminescu îi punea la zid în poezia „Ai noștri tineri”: Ai noștri tineri la Paris învață La gât cravatei cum se leagă nodul, Și-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul, Că-i vede-n birje răsucind mustață, Ducând în dinți țigara lunguiață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
genul tragediei Orestes și Alkestis, pentru că încep cu o nefericire, pentru a sfârși în fericire și bucurie, ceea ce ține mai degrabă de comedie (traducerea noastră). Intriga axată pe sacrificiul eroinei mitice dispuse să moară în locul soțului ei cunoaște o rezolvare fericită prin intervenția salutară a lui Heracles care reușește s-o smulgă de sub puterea lui Hades și s-o întoarcă în lumea celor vii. Aflat în drum spre înfăptuirea uneia din muncile sale eroice - capturarea cailor lui Diomede -, oaspetele lui Admetos
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
arată pe Socrate înspăimântat de iminența sfârșitului. Înțeleptul recunoaște a fi spus la judecată că moartea va fi pentru el o desfătare doar pentru că nu putea să-i dezamăgească pe ceilalți după ce o viață întreagă s-a lăudat că e fericit (p. 100). Înțeleptul nu avea cum să-și împărtășească frica prietenilor care s-ar fi socotit înșelați de aparenta detașare de bunurile trupești pe care el o afișase întotdeauna : Ce ar fi spus ? Că i-am mințit, că, iată, mă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui comerciale sunt mereu exacte, căci nu greșește niciodată, are fler în afaceri, după cum confirmă Spyros care încheie tranzacțiile cele mai reușite după indicațiile lui (III, p. 82). Cu toate că acum se bucură de autoritate deplină, eroul nu arată a fi fericit : e răvășit, are o figură descompusă, cearcăne, privirea rătăcită și pare mereu absent, cu gândul aiurea (III, p. 82). Omnisciența nu îi aduce vreo satisfacție și declară, dimpotrivă, cu o prefigurare, parcă, a viitoarei sale automutilări : Asta e nenorocirea : văd
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acele cărți ar trebui citite, care mușcă și înțeapă. La ce bun să citim o carte care nu este în stare să ne aducă la realitate, întocmai ca o lovitură în creștet? Ca să ne facă fericiți?... O, Doamne, putem fi fericiți și fără cărți; iar cărți care să ne facă fericiți putem scrie la nevoie noi înșine. Avem nevoie însă de acele cărți care să reproducă un efect asemănător cu acela al unei nefericiri, care să ne facă să simțim durerea
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ne-a tras deoparte, zicând: “plecați imediat de aici, că dacă află ăștia mari, vă ridică și pe voi”. Până la urmă “ne-am luat”, dar cum nici unul din noi nu aveam “nici casă, nici masă” am apelat printr-o împrejurare fericită la o cunoștință care, colonel fiind, a vorbit despre noi fostului ministru Tătărăscu care deținea la Drăgășani o propietate cu vie. Până la urmă am plecat cu soțul la acea proprietate, unde soțul a primit postul de administrator, fiind astfel protejat
DESPRE REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Şveţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1703]
-
bulgări de pământ, sensul căutării necontenite a frunzei celei mai hrănitoare, a cuibului celui mai cald și mai apărat, nu sensul destinației, căreia toți îi spunem cu încredere „fericire”, ci sensul călătoriei. Auzim pretutindeni, în jurul nostru, „Aș fi atât de fericit dacă aș absolvi cutare facultate, dacă aș pleca în cutare țară, dacă mi-aș cumpăra cutare mașină sau mi-aș face o astfel de casă”, dar de câte ori am auzit pe cineva spunând „Aș fi fericit dacă aș înțelege, dacă aș
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
nostru, „Aș fi atât de fericit dacă aș absolvi cutare facultate, dacă aș pleca în cutare țară, dacă mi-aș cumpăra cutare mașină sau mi-aș face o astfel de casă”, dar de câte ori am auzit pe cineva spunând „Aș fi fericit dacă aș înțelege, dacă aș înțelege sensul a tot ceea ce mi se întâmplă pe pământ, dacă aș vedea în sfârșit imaginea întreagă a călătoriei mele peste câmpul cu brazde.”? Să ne dorim la miezul nopții, la trecerea dintre ani, tot
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
desenate, varietățile ocupă un loc important, activitățile principale ale epocii rămînînd totuși sportul și cinematograful. Reinstaurarea păcii după măcelul din 1914-1918, apoi prosperitatea care renaște într-o Europă care își pansează rănile și crede că se poate întoarce la timpurile fericite din la Belle Epoque, au ca efect dezvoltarea în anumite medii a unui gust de viață și de libertate sub orice formă, care constituie esența acelor années folles, acolo unde povara de plumb a dictaturilor nu l-au împiedicat să
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cărți și de a se consacra studiului. Când în august 1874 Eminescu a fost numit director al Bibliotecii Centrale din Iași, în locul lui Samson Bodnărescu, plecat la direcția Școalei normale de la Biserica Trei Ierarhi, el s-ar fi exprimat: "Sunt fericit că mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratică și dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâine, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreț în fapte și oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
reprezintă o sinteză genială, rezultat al contopirii influențelor de tradiție autohtonă și a celor din cultura universală. Nu ne spune Nicolae Iorga că "evocările lui strălucite dintr-un trecut cunoscut adânc, intim, prin cetiri îndelungate în vechea noastră literatură", erau fericit combinate cu hrana extrasă din spiritele universale? În aceeași idee, să ne reamintim de începutul poeziei "Cărțile": "Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,/ Prieten blând al sufletului meu:/ Izvorul plin al cânturilor tale/ îmi sare-n gând și le repet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
copilăresc, accepta boema nu în sensul adâncirii în lumea subterană, în cea a "libertății anarhice", el savura dialogul cu incursiuni în experiențele cunoașterii în fața nelipsitei cești cu cafea. Cu multe lecturi și mai ales avid de istoria presei românești, era fericit să împărtășească tinerilor, printre ei și eu pe atunci, secretul scrisului într-o sincronizare expresă cu literatura de calitate. Ce păcat că nu a lăsat nici o carte pentru urmași sau poate nu știu eu? Așa îl păstrez în memorie pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
despre Borges, am lăsat cartea din mână, mă uitam în jur admirând fericirea naturii în toată splendoarea ei, dar chipul înțeleptului Borges nu-mi dispare, poate și pentru că una dintre ideile lui s-a înfipt adânc în memorie: Când ești fericit, nu prea ești conștient de ceea ce te înconjoară. Faptul de a fi conștient reprezintă nefericirea". 65 Oare cum mai pot fi azi spulberate tendințele veleitare? Cineva care ar avea abilitatea pătrunderii mai adânci în substanța vieții ar spune că încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
că a apărut curcubeul, că era albastru cerul și că păsările ieșiseră vesele din ascunzișuri. Mult mai târziu, un trecător îi luase hârtiile din buzunare, le uscase bine și cu o lupă reconstituise textul miraculos. După lectură, posesorul manuscrisului era fericit, aflase unele taine pe care nu le-ar fi știut niciodată. Și asta grație hazardului. Manuscrisul dezvăluia unele legi ale naturii, altele decât cele cunoscute, evident, legi și reguli descoperite nu ca într-o ședință de magie neagră, sub bagheta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
făcînd din ea o victimă tragică a propriei situații eroina se sinucide în cada de baie. Filmul însă revine asupra acestui final: soția o împușcă mortal pe femeia singură, pe care publicul este indus s-o deteste, punînd-o în contrast cu viața fericită de familie amenințată de răul reprezentat de Alex. Una din scenele-cheie o arată pe aceasta privind cu o curiozitate morbidă o scenă de familie în care Dan îi dăruiește fiicei sale un iepuraș, în timp ce soția îi privește cu afecțiune. Alex
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
este prezentat ca fiind lucrul cel mai important în viață, familia. Mîna care mișcă leagănul (1992) atinge o problematică similară, înfățișînd în mod favorabil rolul familiei tradiționale și al femeii tradiționale în defavoarea femeilor singure. Scenariul melodramatic ne prezintă o femeie fericită în căsnicie, Claire Bartel (interpretată de Annabella Sciorra) care declară că medicul ei ginecolog a agresat-o sexual; și alte femei declară același lucru, așa că medicul se sinucide, situație ce o determină pe soția acestuia, Peyton (Rebecca de Mornay), să
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]