10,090 matches
-
ăsta obosit, transpirat de pachetele prea multe și grele pentru dânsul, îmbrăcat ca un magazioner ? N-avea putere să se miște din loc. Tâmplele îi zvâcneau sub o sudoare rece. Își simți palmele jilave, spatele înghețat și umed. Părea o glumă idioată ceea ce încerca, tocmai acum, cu câteva minute înainte de apariția dihaniei, acest servitor cu familie numeroasă, funcționar mărunt, ajutor de contabil, negustoraș de pânzeturi sau nasturi, cu vocea lui, atât de... — Am fost punctual, ați observat. Vă rog să vă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sifon. Rămase la umbră pe o bancă prăfuită, cu spatele spre alee și privirea pierdută în golul tufișului cu crengi subțiri, răsfirate, încremenite, ca într-o stampă. ...Împrăștiați prin sala uriașă și aglomerată, rotindu-se, cu scaunele, schimbând istorisiri și glume care să grăbească orele, cedau în cele din urmă chemării : se apropiau, nerăb dători, de fereastra deschisă. Să primească dimineața de primăvară. Ziua se anunța veselă. Nu mai aveau răbdare să lucreze, urmau să plece la manifestație. Lucian rămăsese, însă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Nu ești tu fata echipei ? — Ce idee, fata echipei... Eu cu tine vorbeam, nu cu echipa ! Scaunele o clipă tangente se atinseră, Lucian nu ridică nici acum privirea. Poate nu auzise, altfel ar fi fost de neînțeles absența sa de la glumele devenite obișnuință între ei trei și mai ales într-o asemenea dimineață, în care nimeni nu avea chef de lucru. — Ce ai azi ? Stai ca un arici... Ridicase capul din carte, încercând să zâmbească, dar nu reuși decât o strâmbătură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
exact memora Lucian toate cuvintele, deși păruse atât de cufundat în tratatul despre terenurile macroporice. — Mi-ai spus de multe ori că nu știi să eviți echivocul, nici nu-l sesizezi, atâta timp cât relațiile rămân pur camaraderești. Am auzit întâmplător și gluma gen „Nu l-am înșelat pe Manole, poate ar fi timpul“. Eram la câțiva metri. Gata să-ți spun că mai curând e o minciună decât o glumă. Nu mai făcea decât pauze scurte, pentru a-și regla respirația. Tonul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu-l sesizezi, atâta timp cât relațiile rămân pur camaraderești. Am auzit întâmplător și gluma gen „Nu l-am înșelat pe Manole, poate ar fi timpul“. Eram la câțiva metri. Gata să-ți spun că mai curând e o minciună decât o glumă. Nu mai făcea decât pauze scurte, pentru a-și regla respirația. Tonul devenise ferm, limpede, gândurile își găseau expresia fără întârziere. — Bună ingineră, asta mi-a și plăcut la ea. Simte ingineria, ca un bărbat. Nu ca celelalte, care fac
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de cafea, mai îndreaptă un detaliu pe schiță, își mușcă unghiile, șterge ochelarii, răspunde la telefon, revine la cafea. Fusta roșie, bluza verde, mărgele negre, subțire subțire surâsul viclean, ochi galeși : caucaziana, Mina. Se joacă grațios cu țigareta și cu glumele provocatoare ale domnului Storck. Glasul lui adânc și afumat îi place, n-are ce face. Radu Ropcea tăcut, ondulat, soarbe politicos din cafea și din țigară. În celălalt capăt al sălii, Mehmed cu tranzistorul, buclata Mariana Melnik, domnul Grefu, trubadurul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scap tava de râs ! Glumețul ăsta de Mitu... scâncește, lăcrimând, ciudata arătare. Apare și Mitu, ras, frezat, parfumat : „Trageți perdelele, să ne vedem mutrele, ce dracu’ !“ și intră lumina și se văd mutrele, domnul Mitu oferă țigări și zâmbete și glume proaspete, n-ai cum să nu le primești. Apar și doamna Mitulescu și Lena. Chiriașul face conștiincios față conversației, așa că poate fugi cândva, amurgul îl găsește somnolând în chilia de la mansardă. Prea târziu să mai ajungă la muzeu, deși insectele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
obișnuiseră, se maturizaseră, cum se cerea, serioși, tăcuți, utili, utilizabili... Întâmplările trebuiau izbite, rostogolite, până se alegea praful. În mijlocul circului, pantomima, palme plânset pocnituri, clovnul în trisalt, uralele arenei goale. Nimeni nu apărea : prea cald pentru ore suplimentare. „Se aud glume cu totul nepotrivite. Au fost sesizări, am fost rugați să atragem atenția. Și-apoi, văicărelile astea, cozi, carne, doctori, autobuze, sunt probleme personale, le discutați acasă, în familie, aici venim să lucrăm, să ne câștigăm pâinea.“ Vocea subțire a tovarășului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de noiembrie. — Ei, Bulă ajunge, în sfârșit, în audiență la secretarul general... se aude, iar, vocea veselei schioare. Cineva mormăie : „Bulă e erou național, ar trebui să primească o cotă din salariul nostru“. Într-adevăr, Bulă, eroul aparent idiot al glumelor cotidiene, a devenit cel mai simpatic dintre colegi. Lângă doamna de lângă fereastră o umbră de felină, din care se înalță capul turtit, colțuros. Curând, apare și halatul soțului. Strânși unul în celălalt, apărându-se parcă. Cinci înguste și înalte dulapuri
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o găină scăpată din curte. Cei doi domni privesc zăpada. — Glumele astea, jumătățile de măsură... reia colegul, oprit în poarta casei. Celălalt tace, privește în altă parte. Nu găsește răspunsul opor tun, n-are puterea. — Totul pare acum o prostie, poate chiar și este. S-ar putea spune, știu, la fel de bine
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
în odaie, zgomotul de glasuri care se auzise din tindă se curmă brusc, încît bună-seara lui pluti singuratică într-o tăcere speriată. Până să-și lepede însă casca și ulanca, unda de tulburare se topi și locotenentul Gross, mai în glumă, mai în serios, strigă: ― Mi se pare, Bologa, că ți-a fost rușine să vii mai devreme între noi? Spune drept! ― Rușine? Mie?... De ce? zise Apostol, oprindu-se înțepat. ― Parcă noi nu știm că și tu ai votat pentru moarte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
noutățile frontului, despre perspectivele păcii... Și Bologa, dobîndindu-și stăpânirea de sine, îi răspunse prompt, cu amănunte tehnice, chiar cu oarecare emfază, care-i ședea rău. Marta, așezîndu-se în fotoliu, se liniști curând și se amestecă în convorbirea lor, mai cu glume, mai cu suspine fără rost... Nici nu mai tăcură deloc, de frică să nu se reîntoarcă atmosfera de gheață de adineaori. Iar în clipa când totuși se ivi o pauză, Marta sări din jilț, cu vioiciunea silită de la început, gata
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acum îi era milă de "bietul Domșa, om tare de treabă", și chiar de Marta puțin, gîndindu-se la rușinea ei dacă va prinde lumea de veste. Îi și zise lui Apostol îndată să chibzuiască bine ce face, că nu-i glumă și nici jucărie o logodnă stricată... Aproape un ceas hărțuiră amândoi pe Apostol, încît Rodovica se arătă de câteva ori prin jurul mesei, cu semne deznădăjduite că i se fac scrum mâncările pe foc. Doamna însă se încălzise la vorbă și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mamei, care îndată îi împrospătă toate amănuntele acelei "minuni cerești", găsind și prilejul să observe, în treacăt, că "o, Doamne, cu cât învață oamenii mai mult, cu atâta se depărtează de Dumnezeu..." Apostol nu întîrzie să răspundă cu ton de glumă: ― Dar și Dumnezeu se învechește, maică dragă, ca toate în lumea asta! Cuvintele acestea spăimântară atât de mult pe doamna Bologa, că se închină de trei ori și de-abia pe urmă zise cu glas grav, în care se zvârcolea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe urmă se chinuiește și se zdrobește fără reazem în vâltorile vieții și bâjbâie în beznă, întocmai ca un copilaș care ar porni singur în lumea largă, în miez de noapte... Apostol își dăduse seama, în chiar clipa când rostise gluma, că va jigni inima mamei și îi păru rău, dar nu se mai putuse opri. Răspunsul ei îi răsună ca un glas înăbușit din însuși sufletul lui, îngrozindu-l. Îi apucă repede mâna, peste masă, și i-o mângâie și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-și urmeze calea, când, lângă vizitiu, recunoscu pe locotenentul de huzari Varga care, sosind aproape, opri căruța și nu se dădu jos. Schimbară câteva vorbe și întrebări, cîntărindu-se din ochi cu o curiozitate ciudată. În sfârșit, Varga zise, în glumă și totuși cu o privire iscoditoare: ― Te-am așteptat să te arestez, Bologa... Se vede însă că ți-ai mutat gândul... Apostol îi simți în inimă privirea ca un cuțit. Zâmbi încurcat și răspunse, de asemenea cu ton glumeț, dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din dreapta. ― Crezi că aș încăpea eu în coliba aceea? zise Apostol, cercetând din ochi chioșcul cu luare-aminte. ― Cum nu!... La nevoie omul încape și în gură de șarpe, urmă primarul blând. Am făcut-o, acu-s vreo șapte ani, în glumă, fiindcă mă tot ruga nepoata-mea, care nu-i aici acuma și a crescut fată mare, să aibă și ea o casă de păpuși. Ei, azi așa, mâine așa, fetița nu mă slăbea... Într-o zi, hai, zic, să-ți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
așa cum mi-l imaginasem eu din nenumăratele mele lecturi. Odată, fascinată de lectura unei cărți de specialitate, (Medici despre geniu), în care îl recunoscusem drept pacient, am avut curajul să-i indic acest volum ca lectură obligatorie. Ținea bine la glume și a acceptat cu plăcere să lectureze cartea, dar dupa ce a terminat-o de citit mă privea bizar, cercetậndu-mă parcă și mai atent ca de obicei. Noi doi am comunicat întotdeauna perfect, mai mult din priviri decật din vorbe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
calamitate pentru organism. Ascultă la mine, că știu. Eu, ce e drept, e drept, am un organism mai special, dacă pot spune așa, fumez și nu se vede, am fost la raze și a zis doctorul că-mi arde de glume. Nu fumați, domnule! Ba fumez, ziceam eu. Ba nu, zicea el. Ba da, nu mă lăsam eu. Până la urmă cică să mă duc la niște analize de alea speciale, ca să vadă de ce nu se prinde fumul prin interiorul meu. Gore
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
spune, Gore preferă să toarne din nou În pahare, fiindcă discuțiile la cârciumă provoacă Întotdeauna o sete teribilă. Ați plecat de la taxele lu` Boc Și-ați ajuns la nunta mea. Cu haltă În cârciumă, cine mai e ca voi, la glume proaste nu vă Întrece nimeni! Mă luase cu rău pe la stomac, mă strângea papionu`, poate de la fumul din biserică mi se trăgea, erau prea multe lumânări aprinse. Da` aveam Și emoții, că nu Știam dacă vine lumea la nuntă. Nunta
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
a putea diseca firul În paișpe, nu În patru, că politica nu e numai curvă, e și plină de suișuri și coborâșuri. Tot ca o curvă, nu? Gicu pică iar ca musca În lapte, fiindcă Sandu n are chef de glume cu tentă sexuală. Gicule, dragule, uite că și rimează și mă enervează, aș spune că nu numai curvele au suișuri și coborâșuri, toate femeile au, asta numai dacă tu nu te-ai Însurat cu vreo șipcă și aș zice că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Îți faci? Sandu se reașază la masă și mai bea două pahare cu vin, pe nerăsuflate. Nu-mi fac televiziune decât dacă vine Zăvoranca prezentatoare la știri. Cu tatuajele la vedere. Să vă fie foarte clar. Eu vreau reiting, nu glumă! Și vă iau și pe voi. Gore la emisiunea Învățați să Dați cu Jula, iar Gicu la Viața Satului Distrus, că tot plânge după iarba verde de la tac`su din ogradă. Clar? Și cu Boc cum rămâne, se retrage sau
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de conducerea țării. Se uită ostentativ În sus, apoi soarbe din bere. Iar se uită În sus, și iar soarbe. Apoi Își continuă ideea: Dragii mei dragi și câteodată tolomaci, dar nu vă supărați pe mine, și eu vă accept glumele - mai ales pe ale lui Sandu, care trebuia să se facă clovn la circul de stat, la blonda aia simpatică, am uitat cum o cheamă. Dar acum e grav. E cu stres. E cu oboseală. Cu căderi de calciu. Ce naiba
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
scăldat În albastru, fără nori, nicio răsuflare de vânt care să răcorească decorul. Pe terasa cârciumioarei din cartier este lume multă, pestriță, Înghesuită În jurul meselor acoperite de pălăriile multicolore ale unor umbrele cu largă deschidere vorba unui mușteriu pus pe glume. Sandu, Gore și Gicu stau la masa lor, rezervată În prealabil, la primele ore ale dimineații, prin telefon - cei trei cheflii sună prin rotație, pentru ca minutele de pe cartele să fie consumate În mod egal -, fiindcă niciunul dintre ei nu dorește
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Simon Petru, zic că nu te-am văzut, nici pe la tine n-am trecut. Îi zic ceea ce vezi este o iluzie, amin, Întoarce și obrazul celălalt! Sandule, nu știu ce-i cu tine, zău așa, În ultima vreme nu mai ții la glume. De, Gicule, beau din paharul ăsta - Sandu se uită În pahar, ridicându-l În așa fel Încât o rază de soare să ajungă În el - și-mi spun În minte că e ultimul. Poate că nu mai am timp să
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]