9,562 matches
-
a început propria existență, propriile experiențe purificatoare. Mi-am ales Lacul Ciric drept primă gazdă pentru picioarele obosite de obligatoria încătușare a ciorapilor, a încălțămintei și a asfaltului citadin. În plus, trebuia să scap și de încărcătura negativă acumulată din gropile discret blagoslovite cu vorbe de ocară cu puțină vreme în urmă. Apa m-a întâmpinat cu... răceală dar, pe măsură ce mă purificam, devenea tot mai blândă și ocrotitoare pentru oasele și carnea picioarelor abandonate curățirii. Mi s-a alăturat și un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să dea ochii cu ea, mă trimitea de fiecare dată, când făcea crize de isterie, să pun stetoscopul pe ea. Eram o stagiară, vă dați seama, aveam 24 de ani. Și mă duceam la doamna Ghițulică. Era ca și cum intrai în groapa leului, muream de frică. Noi n-o puteam refuza la internare. Dar nici n-aveam forța s-o facem să se dezalcoolizeze. V.A. : Și ce trebuia să-i faceți ? Ce medicamentație trebuia să-i dați ? A.M.P. : Ei, păi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
la mult timp după ce se întâmplase tragedia. Trenul, în drum spre Osetia de Nord, oprea ca să schimbe locomo‑ tiva. Se scot scările de la vagoane ca lumea să nu poată coborî în gara asta. Școala se vedea din tren. E o groapă ca un crater. Acolo, intervenția stupidă a autorităților a omorât sute de copii. Ăsta este felul în care rezolvă Putin conflictele. Când am fost în Ingușeția, eram însoțită de o transla‑ toare, o fată din Ucraina. Cei de acolo voiau
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Tatiana, Maria și Anastasia, fiicele țarului, dr. Botkin, medicul țarului, guvernanta Demidova, servitorul Trupp și bucătarul Charitonev. Plutonierii Jurovschi și Nicucin au adus soldați înarmați, au comandat foc, cadavrele au fost transportate în dosul fabricii IFETZKY, unde li se săpase groapa de seara, și au fost îngropați.” Politica socială și justiția stăteau și ele în condeiul ziariștilor de la Dreptatea. De pildă, Dreptatea scria în numărul său 538 din 1924: „În verdictul dat în procesul studenților au fost puși în libertate cinci
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Lor li se adăuga cele „12 porunci de răsădire a pomilor roditori”, emise de M. Mitrafanovici de la Horticola Bucovina: „rătează venele rădăcinilor cu un cuțit ascuțit; unge rădăcinile cu un cir făcut din lut galben și baligă de vacă; sapă gropile mari și late; nu pune în gropi unde vin pomii răsădiți gunoi proaspăt din grajd” etc. Apăreau și „Sfaturi de gospodărire” cu ceea ce e de făcut pe lângă casă, în grădina de legume, la câmp și în pomăt, cu recomandări exprese
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de răsădire a pomilor roditori”, emise de M. Mitrafanovici de la Horticola Bucovina: „rătează venele rădăcinilor cu un cuțit ascuțit; unge rădăcinile cu un cir făcut din lut galben și baligă de vacă; sapă gropile mari și late; nu pune în gropi unde vin pomii răsădiți gunoi proaspăt din grajd” etc. Apăreau și „Sfaturi de gospodărire” cu ceea ce e de făcut pe lângă casă, în grădina de legume, la câmp și în pomăt, cu recomandări exprese: „vitele trebuie lăsate în fiecare zi la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
asupra prozei în genere. Ecoul uneia din tendințele despre care am vorbit s-a resimțit într-o absolutizare a realismului și o ocolire a caracterului său socialist în literatura noastră nouă. Cînd romane ca Bietul Ioanide de G. Călinescu sau Groapa de Eugen Barbu sînt puse pe același plan cu Bărăganul lui V. Em. Gălan sau cu Străinul lui Titus Popovici, deosebiri principiale încep să fie lăsate la o parte. Cînd critica tratează în mod egal o carte care militează nemijlocit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Iulian Vesper, ideea de conținut nou capătă un sens atît de vag încît nu e greu să fie uitată pe drum". Există astfel pericolul de a "nu se mai face nici o distincție de ordin principial între Desculț, de pildă, și Groapa". Al treilea și ultimul capitol al volumului ne povestește "ce a dat partidul scriitorilor noștri". Ne putem imagina, și fără a mai cita diverse fragmente, că, pe lîngă înarmarea cu ideologia marxistă, i-a asigurat scriitorului și o îmbelșugată viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
reînscrierea, mi-au zis că după atîta întrerupere trebuia s-o iau de la capăt ceea ce îmi era imposibil. Cîndva, m-am gîndit să scriu o carte. Dar n-am povestit totul nici copiilor mei. Mi-am zis să duc în groapă cîte le-am pățit și le știu. Poate că, după atîta pușcărie, și mintea trebuie să meargă altfel. Cîndva, am întrebat, pe unul, pe altul: "Vă par normal?". Pușcăria mi-a marcat toată viața. Decembrie 1989 m-a revigorat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Arestat în martie 1948, intră pe mîna lui Lungu și a celorlalți deja menționați în cazul altor victime și luptători botoșăneni. Deși nevinovat, va fi condamnat la 8 ani de închisoare. Va lucra și la Canal, definit de Ana Pauker: groapa burgheziei românești. Dumitru P. Mihai (n. 1922), agricultor din Bălușeni, anchetat de Ruchenștain în 1947,va fi condamnat pe motiv că ar fi avut un pistol pistolul predat de mult șefului de post. N-a scăpat de o condamnare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de ce ne mințim numai pentru ca o mînă de nemernici să-și primească pensiile consistente în liniște, netulburați și să ne rîdă, tot ei, cu nerușinare în față, în timp ce oasele atîtor martiri trecuți prin temnițele și lagărele exterminării stau aruncate în gropi comune, fără o cruce la căpătîi, fără o slujbă de pomenire! Doina Jela, în zguduitoarea ei carte, Drumul Damascului, narează un caz rarisim, spovedania unui fost torționar. Franț Țandără, viitorul torționar (părinții fiind despărțiți), a avut o copilărie nefericită, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care au inventat iadul bestialității de la Pitești, iadul ispitelor de la Aiud sau Gherla, iadul suspiciunilor de după decretul general de grațiere, iadul mizeriei de după evenimentul de după 1989 și toate iadurile care ne mănîncă sufletele, în toate modurile, pînă ajungem la buza gropii. Cu o diabolică perseverență și o știință a manipulării greu de egalat, regimul bolșevic a știut să obscurizeze, pînă la completa opacizare, adevărul despre luptele de partizani în contra sovietizării, de pe întreg arcul carpatic, purtate din martie 1944 (odată cu invazia Armatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Vasile Ciolpan, a sunat la București anunțînd că în camera nr. 3 s-a stins becul. Artizanul Marii Uniri nu mai avea nici nume. A fost tîrît pe scări, ca și ceilalți, pus într-un sac și aruncat într-o groapă comună în cimitirul săracilor, pe de malul Tisei" (L.H.L.). Între cei epurați din Academia Română, transformată, prin decretul nr. 76 al președintelui Marii Adunări Naționale, în Academia RPR, alături de alți nouăzeci și șase de savanți se află și istoricul Gheorghe Brătianu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Numărul morților de la canal se ridică la douăzeci și trei de mii. Cum comenta realizatoarea Memorialului, miile de morți din cele paisprezece lagăre de exterminare vor putea fi identificate odată cu deschiderea dosarelor de la Canal. Vom ști probabil numele lor. Dar gropile comune, presărate de la Cernavodă pînă la Marea Neagră, dovezi ale tragediei ce ne-a fost impusă aproape jumătate de veac, vor rămîne o taină. Elisabeta Rizea, supranumită Viteaza din Nucșoara (acesta este și titlul episodului la care facem trimitere), a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Peste trei metri cubi de pămînt trebuiau dislocați cu tîrnăcopul și cazmaua, încărcați cu lopata în roabe și cărați pe o distanță de cîteva zeci de metri, la început, pînă la cîteva sute, mai tîrziu, cînd digul se înălța, iar gropile de împrumut se îndepărtau tot mai mult de baza uriașului val de pămînt. Era o normă greu de făcut chiar pentru un săpător profesionist. Pentru noi, slăbiți de închisoare și subnutriți, nici pomeneală s-o realizăm. Nici nu puteam și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de un soare blînd, care era totuși al unei zile de iarnă. Unii se despuiaseră de tot, ceea ce am simțit-o ca pe o provocare. Într-o clipă, ultimele țoale care mă mai legau de pușcărie zăceau azvîrlite pe fundul gropii. Dîrdîiam de frig, dar nu-mi păsa. Luam apă în pumni, mi-o aruncam pe față, pe corp, mă plesneam cu palmele peste pielea învinețită, împroșcam stropii în toate părțile, țopăiam desculț pe pămîntul înghețat, eram în culmea fericirii. Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în Balta Brăilei azil. Ținutul avea magnetism. Sate întregi au rămas pustiite de bărbați în putere, care au venit aici ca spre un pămînt al făgăduinței. Și-au lăsat nevestele, copiii și bătrînii, pentru a-și demonstra priceperea la săpatul gropilor. Alături de Răstoaca și Suraia, ambele din Moldova, se strămutase în lagărul de la Salcia și un sat oltenesc, cu nume de sălbăticie îmblînzită: Urzicuța". Se va întîlni cu cîțiva dintre cei trecuți prin reeducarea de la Pitești. Cele povestite ne amintesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lumea cu dragostea lor, însă drumurile realității au fost mai bine pietruite decât cele ale basmelor. Nimeni nu i-a spus despre mizeria străzilor din periferii, despre cămătarii cu dinți de aur care săreau în ajutor să te împingă în groapă, despre femeile ieftine ale tuturor, ce se visaseră odată mari actrițe sau balerine. Toate acestea le descoperea Cristian acum, prea crud ca să le poată face față, trăind mereu cu spaima că și el va ajunge o mutră tristă, grotescă, printre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu doi ani mai puțin decât Cristi, însă n-a rezistat ; și cum l-au îngropat lângă calea ferată, pentru că nu era chip să-i poarte trupul pe tot drumul, s-ar fi îmbol- năvit cu toții ; cum i-au săpat groapa micuță cu mâinile goale pentru că n-avea nimeni o nenorocită de lopată și cum s-au dus și ei să ajute, ca să isprăvească mai repede, să plece odată, iar Maria, maică-sa, urla lângă ei și plângea ca o nebună
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să plece odată, iar Maria, maică-sa, urla lângă ei și plângea ca o nebună, întrebând disperată dacă nu-i vreun preot în tot trenul, care să-i facă slujba. Și nu era niciun preot, l-au pus așa în groapă, cu câteva cârpe acoperindu-i chipul, și au pus pământ peste el și i-au făcut o cruce mică din două lemne de foc. — Când ajungem acasă, după ce facem o baie sănătoasă, știți ce facem ? — Ce facem ? au sărit amândoi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fi cum a mai fost, asta e viața și cursul ei continuu. Iată-ne și pe noi prinși în vâltoarea ei nebună, ieri parcă porneam o revoluție a artei, îngropându-ne predecesorii, și astăzi începe nouă să ne fie săpată groapa. Parcă a trecut o zi, atâta tot, dar ce zi minunată a fost, amice. O zi în care am fost nemuritori ca niște zei, adulați ca eroii vechii Grecii, cântați ca în poemele romane, aprinzând lumina acolo unde e întuneric
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca un lanț. Inima îi bătea haotic. Toți mușchii îi tremurau și nu era capabil să scoată pe gură un cuvânt, doar urlete. Urlete fără sens care se pierdeau printre copacii dărâmați, scoși cu totul din rădăcini și arși. Și gropile imense rămase în urmă de la câteva bombe căzute, în care, dacă te afundai, mai puteai găsi încă resturi de oase. Și cine știe, poate maxilarul unuia, care încă mai purta câțiva dinți, fredonase odată în celebrele localuri elegante vreun tango
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
altora. Îl găseai în spatele Oborului, prin cine știe ce magherniță deschisă peste noapte, printre noroaie, prin Tei sau Colentina ; în crâșmele de pe lângă fabrici, pline cu muncitori ; în umbrele Gării, prin Crângași sau pe lângă dărâmăturile Griviței ; aproape de comuna Pantelimon sau pe la Vergului, pe lângă gropi de gunoaie și abatoare, înspre Popești sau înspre fundul Măgurelei. Schimba local după local, pentru cine mai oferea și o cafea sau un desert în plus, nu conta. Și credea că șansa stă la colț și mai durează puțin până când
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în inima lui și pentru ea ar fi sacrificat orice, inclusiv sănătatea, libertatea și con- fortul unei vieți decente, unde ar fi fost din nou respectat. — Bucureștiul ăsta nou, odios te va îngropa ! — Atunci cu bucurie îmi voi săpa singur groapa, alătu- rându-mă tuturor celor care s-au stins deja nevinovați, și vom duce mai departe povestea adevărată a acestui oraș odată fermecător, de sub pământ. — Ești smintit de-a dreptul ? Pentru ce îți sacrifici propria-ți viață ? Oamenii te-au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aleși” și desemnați, arătați cu degetul, care nu rareori tremură de furie, cei care trebuie să ispășească, singurii vinovați! 5 Ne sperie cumva acest cuvânt - vinovăție?! Oare ne mai poate uimi, speria ceva după ce am traversat iadul social și uman, „groapa cu lei”, mai degrabă „groapa cu hiene”?! De altfel, oamenii, de oriunde și de oricând, sunt responsabili de ceea ce li se’ntâmplă și această „vinovăție”, acest sentiment de responsabilitate, de participare activă și lucidă la propriul destin este, de fapt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]