10,258 matches
-
instrumente ingenios îmbinate producea beție, dar și o durere cumplită de cap a doua zi. Din acest motiv și datorită și proverbului "cui pe cui se scoate", sătenii o luau de la capăt în fiecare zi. Deodată, prin satul Ghireni a izbucnit o știre alarmantă. Săriți, se rupe digul de la Balta Lată! Și au sărit țăranii care mai de care să-și găsească sculele de pescuit, voloace, crîsnice și alte asemenea. Se făceau echipe pentru pescuit și se aștepta cu înfrigurare ruperea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Într-o zi îi spuse nevestei cu voce slabă: Mariță, du-mă la Darabani la un doctor... Dacă ai zile de la Dumnezeu, te faci bine, dacă nu... te duc degeaba. Ochii lui Dumitru erau în fundul capului și tocmai de acolo izbucnea o lumină rugătoare. Să mă vadă măcar... Ce să vadă? De-acum... e gata. Dumitru și-a văzut de drumul sorții și a fost îngropat creștinește. La mormînt, Marița a aprins lumînări, a turnat rachiu în păhărele și, din paharul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
slugarnic. Crezînd că și-au cîștigat un loc lîngă șofer, copiii se apropie și încearcă să pipăie mașina. Hai, cărați-vă de lîngă mașina mea! țipă acesta, încă nu prea iritat. Pînă aici i-a fost măgarului! Ideologul din mine izbucnește. Dar ce, îi mașina ta? Dar a cui este, mă, nespălatule? Nespălat ești mata! Mașina este a poporului. La asta chiar nu se aștepta. Ca să cîștige timp de gîndire, șoferul întreabă: A cui este mașina asta, mă? A poporului. Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și îmbîrligate, ca să ies în evidență. Sînt sigur, acum cînd scriu, că oamenii aceia erau înțelegători cu mine. După ce termin cu poveștile mele, mă adresez distinsei soții, Katia: Ce v-a impresionat cel mai mult în satul nostru? Ambii soți izbucnesc în rîs și Vasilică spune neveste-sii: Spune-i tu! Încă rîzînd, Katia începe cu precauție: Am ajuns aici pe la amiază. Îmi plăcea apa din fîntînă foarte mult. Găleata cu apă era pe un scăunel în tinda de la intrare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
năuc de cele întîmplate. În depărtare se aud surd clopoței și vuietul vieții din noaptea de Sfîntul Vasile. Hristos a înviat! Fratelui meu Victor Doctorul n-are nici un dubiu și prezintă nemilos diagnosticul: cancer pulmonar cu metastază. Ancuța, fetița bolnavului izbucnește într-un plîns disperat. Doctorul, deși obișnuit cu astfel de scene, privește în gol, undeva printre stele și galaxii. Cît va mai trăi, domnule doctor? Cam trei luni. Maximum trei luni! Ancuța oferă un plic medicului dar este refuzată categoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ai răbdare, nu te agita... Victor se enervează, smucește geanta fetei și scoate hîrtiile date de medic. Citește și iar citește și amuțește un timp. Apoi întreabă din nou fata: Cam cît voi mai umbri pămîntul? Trei luni, spune Ancuța izbucnind în plîns. Un rîs nefiresc, forțat, zguduie pacientul. Aproape răcnește, surprinzînd întreg salonul. Trei luni? Ha, ha, ha. Doar trei luni?! Mă jur pe ce am mai sfînt că voi prinde Crăciunul. Ce spun eu Crăciunul, Paștele, Învierea. Auzi, Ancuța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
chipul și asemănarea Sa. Am o ciudă pe măgarul ăsta... Acest Robert cere efort și fantezie din partea celui care îl privește, ca să-i pună eticheta de om. Individul ăsta, mă rog, să-l numim așa, n-are frunte. Adică părul izbucnește de la sprîncene și de la baza nasului. Am spus nas? Un fel de nas, adică două găuri imense, ventilate de două nări plate și mișcătoare, ca la gorile. Găurile de la nări și nările sînt perpendiculare pe față, așa încît poți privi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spală doamna doctorului. Un căpușor mic de ied avea dinții dezgoliți. L-ați omorît! strigă cei doi în cor. Doctorul iese într-un halat de casă și explică: Nu era nimic de făcut. Zău, crede-mă! Criminalule, țipă cei doi, izbucnind în plîns. Să-ți stea în gît!! Povestea se încheie, dar prin sat n-a mers vestea că doctorul a avut vreo indigestie. Bogații maneliști Jumătate de secol de ideologie comunistă n-a reușit să zdruncine deloc simțul de proprietate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mare păcat, a suspinat din nou Halea. Lasă, iau păcatele asupra mea. În întregime, mai adaug rîzînd. În cazul ăsta... Am mîncat, am rîs și a fost o seară minunată. Te-ai oprit doar la acest păcat? întreb rîzînd. Ambasadorul izbucnește în hohote de rîs și răspunde ferm: Nu. Tot așa, luînd păcatele asupra mea pentru amîndoi. Totul a fost perfect și sîmbătă de dimineață coborîm în garaj. Acolo aveam un Moskvici, aproape nou. Garajul era spart, aparatura din mașina era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
foiesc înarmați. Partea ta este de 10-15 mii. Mă scuzați, merg la toaletă... Mă uit după el. Tremură și-mi face plăcere. Romul a rămas nebăut și furculița înfiptă într-o bucată de carne. Mă las pe spătarul scaunului și izbucnesc în rîs. Charanga a primit liber și sala este inundată de muzica ce-ți face inima să vibreze. Amicul meu a șters-o, să dea raportul. Necazuri latino-americane S-a trezit numai pe jumătate, pe la ora două noaptea. Era transpirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
altfel. Ai nevoie de lapte, îți cumperi o vacă, ai nevoie de tras o căruță, îți cumperi un cal, ai nevoie de... Se oprește. Sînt rău și adaug: Îți cumperi un negru. Pardon, îți iei un negru. Da, spune Nina izbucnind în rîs. Rîd fără poftă. Și cînd scriu aceste rînduri, iarăși rîd. Ha, ha, ha. Și tot fără poftă... Visul spulberat Diferența dintre ei sărea în ochi și rămîneai pe gînduri, imaginîndu-ți diverse evenimente triste care puteau duce la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mazilirea lui Miron Barnovschi voievod. Dacă ar fi fost doar mazilit, nu ar fi fost prea grav. Dar a urmat tragedia. Capul său a căzut în „groapa sângelui” de la Istanbul la 2 iulie 1633. S-a întâmplat atunci că a izbucnit un mare incendiu la Constantinopol de au ars câteva mii de case. Asta era pedeapsa cerului împotriva turcilor, pentru că „era Barnovschi om dumnezeescu și mare rugător spre Dumnedzău.” - cum spune Miron Costin cronicarul. - Prin zapisul de 11 iulie 1695, Mitropolitul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și ai ideilor revoluționare 198, a elaborat împreună cu ambasadorul Franței la Constantinopol, Aubert Dubayet, un plan de acțiune contra Austriei. Respectivul plan prevedea ca trupele poloneze să treacă din Moldova, prin Bucovina, spre Galiția habsburgică, provincie în care urma să izbucnească o revoltă a conaționalilor lor199. Încă din martie 1797, Cancelaria Secretă a Curții din Viena și Consiliul Aulic de Război erau informate despre posibilitatea unei acțiuni în forță a patrioților polonezi, staționați în Moldova și Raiaua Hotinului, a căror număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
guvernul Reichului nu vede cum ar putea fi clarificat și întocmit, într-un timp scurt, protocolul adițional. 5) Tensiunea dintre Germania și Polonia a devenit intolerabilă. Comportamentul polonez față de o mare putere este de așa natură încât o criză poate izbucni de la o zi la alta. În orice caz, Germania este pe deplin hotărâtă să apere de acum înainte interesele sale, cu toate mijloacele, contra acestor pretenții. 6) Consider că, ținându-se seama de intențiile ambelor state de a inaugura noi
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
au dus lupte fără nici un rezultat de ocupare din nici o parte. (Istoricul Mircea Mușat confirmă tot ce ne povestește badea Gheorghe Folea, anume că războiul european, pe care diferitele conferințe ale păcii din epocă îl «pregăteau» de multă vreme, a izbucnit. A urmat o adevărată cascadă a declarațiilor de război: 28 iulie - Austro-Ungaria declară război, Serbiei; 1 august - Germania , Rusiei; 3 august - Germania, Franței și Belgiei; 4 august - Anglia, Germaniei; 5 august - Austro-Ungaria, Rusiei; în aceeași zi, Muntenegru - Austro-Ungariei; 6 august-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
frontul cu România, iar Austro-Ungaria a ținut frontul cu Rusia și cu Italia, tot timpul cât a ținut războiul, din 1914 până în 1918. S-a întâmplat că ministrul de război al Ungariei, Tisza Pista a fost împușcat, în Rusia a izbucnit revoluția bolșevică, iar România i-a respins pe nemți. După terminarea războiului, Ungurii au deschis un nou front pentru a lua înapoi Ardealul. Am ținut frontul aproape un an cu ei la Tisa, până s-a hotărât la Comisia de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
zâmbetul pe buze i s-a adresat: Este adevărat că Eminescu ar fi scris versurile: „De la beat cârciumă vin Merg pe grad de drum mă țin.” El neluând-o în seamă, Janeta a institat, Este adevărat, domnule profesor? Noi am izbucnit toate în râs (soția, fiica lui, eu). ─ Palavre, a răspuns prietenul meu nedând importanță întrebării, continuându-și șirul ideilor. Atunci mi-a dat și cartea pe care am amintit-o mai înainte „Dimensiunea românească a existenței” scrisă de Mircea Vulcănescu
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
merge. În aer nu am siguranța pe care o am când simt pământul sub picioare. Ha! Sigură nu poți fi niciunde. Dacă e să se întâmple, se întâmplă. Să nu completezi cu „te ferește până te nimerește”. Ha! Ha!am izbucnit amândouă în râs. În drum spre Grecia Când am intrat în luna septembrie, și mai mult am stresat-o pe fiică-mea să se intereseze de excursie. Am avut norocul că am găsit soluția în ultima clipă că ea deja
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cu ochii umezi, până ce o prindeam în brațe și o mângâiam pe pieptul meu pe nebunateca copilă 169. Mai târziu, scârbit peste măsură de iubiri comune, înotânde în mocirla vieții obișnuite și desfășurate mai toate în umbra interesului, Eminescu va izbucni în interogații de un dispreț suveran: Ca toți să fiu? ca dânșii să fiu viclean fățarnic?/ Să cumpăr cu un zâmbet, un zâmbet iar zădarnic;/ Viața adoratei și gingașei copile/ Să o pătez cu umbra plăcerei unei zile/ Și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cărții "Izvorul și clipa"... fără a cunoaște barem sumarul culegerii! Până la urmă, a apărut și acest al doilea volum. Sunt cărțile care au deschis pârtie. Grigore Vieru scria atunci: "Privește în ochii Limbii Române până când te va recunoaște și va izbucni în plâns." Și tot el: Stă în puterea Limbii Române să-l găsească, odată și odată, pe Dumnezeu." * C ând văd cu ce tristețe a primit țara vestea dispariției lui Grigore Vieru, mă-ntreb unde-s și de ce tac românii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
avea, dacă judecăm fără patimă, măcar două justificări capabile să-l scoată de sub acuza de donquijotism. Mai întâi, faptul că militase în numele ideii de republică și, apoi, conjunctura, despre care nimeni nu mai are azi habar: "revoluțiunea" fusese plănuită a izbucni simultan în mai multe județe. Numai că liberalii radicali din Turnu Severin, Craiova, București etc. au "amânat" acțiunea fără să-l anunțe, Candiano rămânând singur-singurel să lupte cu... dinastia Hohenzollern-Sigmaringen. Cariera deputatului și doctorului în drept Candiano-Popescu părea, în 1877
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
șir de războaie, Suedia recâștigă toate teritoriile ce mai rămăseseră sub dependența Uniunii de la Kalmar, lichidează supremația Danemarcei la Marea Baltică. Printr-un alt război cu Rusia, ocupă Ingerland și Carelia; dobândește controlul asupra Estoniei și închide accesul Rusiei la Marea Baltică. Izbucnind războiul de 30 de ani, cu un pronunțat caracter religios, Suedia se angajează de partea protestanților. Gustav Adolf încearcă unirea țărilor scandinave împotriva statelor catolice. Intră în Polonia. Îl înfrânge pe Sigismund la Dirschau. Asediază mai multe orașe din Prusia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cât în serios, cât în glumă, Bițu obișnuia să spună: Să ne-ntindem doar cât ni-i plapuma! Cât câștigăm! Că doar n-o să ne împrumutăm ori să furăm. Corina nu-i răspundea. De cele mai multe ori tăcea. Dar mai și izbucnea. Nu înghițea aceste aforisme înțelepte pe care el le știa de la părinți, le repeta și nu ieșea din litera și spiritul lor. Cu timpul, însă, ea îndrăznea chiar și-i zicea: Tu, Bițule, gândești și te porți ca un țăran
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
că nu mai poate veni. Fiindcă au de împachetat ceea ce iau acolo. Au de predat ceea ce lasă acasă și de definitivat niște acte prin notariat. Corina a ascultat toate explicațiile mamei sale. Apoi a lăsat receptorul în furcă. Și a izbucnit în plâns. A pregătit ea însăși onomastica, așa cum făcea altă dată cu mama ei. Pregătea și plângea. Iar în ziua propriu-zisă plângea și bea. Plângea de sărea cămașa de pe ea. Și bocea cum ai plânge după un mort. Mamă-sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ai luat o Rabă d-asta cu ce-aduni de pe jos. Și noi vă vedem băieți serioși. Cel care fixase prețul trase o dușcă și Întinse sticla tovarășului său. Da’ voi cât ați dat pe ciment? — Asta-i bună, nea, izbucni Andrei. Nici pe noi nu ne fute grija cu cât Îl dați, și nici ăla cui o să-l dați n-o să vă-ntrebe cu cât l-ați luat. Doar ne-am Înțeles la un preț pe drum, și-acum văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]