7,900 matches
-
și fiecare din noi, în mijlocul cercului, învârtește pe podea iataganul, ca un titirez. în direcția pe care o arată lama când se oprește din învârtit se află vrând-nevrând o femeie. Ei, asta-i a ta! — Cum „a ta”? - vru Metodiu lămuriri. — A ta, adică ai rămas cu ea! - zise turcul. Până când? - zise Metodiu. — Până la Anul Nou viitor, când venim iarăși la bujbei, la joc - zise turcul. — înțeleg - oftă Metodiu. Da’ nu se supără nimeni? — Cine să se supere? - făcu turcul. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
semianalfabet?, secretarul de partid, alaltăieri alfabetizat?); activitățile culturale la fel; cele sportive - așijderi. Și, dacă participau la tot felul de recensăminte (ale oamenilor, ale bunurilor mobile și imobile, ale animalelor, păsărilor, stupilor de albine...) - de ce nu și la „campaniile de lămurire”? Doar și asta era o campanie... culturalizatoare, nu? De introdus cultura-n mase; de luminat, de Îndrumat - de lămurit, ce mai...? Întâi și-Întâi, În explici neculturalizatului, nelămuritului, că trebuie să dea cotele „către stat” (ah, acest „către” - nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ne-audă careva...»; apoi să-i Îndemne pe inerții țărani să fie progresiști, ce dracu!, «fiți Înaintați - nu Înapoiați, ca până acuma...»: să-se-nscrie, măi frate! Ei unde: la colectivă, căci ea este calea cea luminoasă și-mbelșugată... Cum anume decurgeau „lămuririle” - o știu, din ce povesteau (râzând, oftând) părinții: În perfectă complicitate, lămuritorii cerându-și iertare că le bat În poartă, cu astfel de treburi; lămuriții mai-mai cerându-și iertare lămuritorilor că ei... nelămuriți rămân - credeau ei, credeau și ceilalți, Învățătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pot compara cu dumneata. Treaba mea este să scormonesc și locurile periculoase. Scrie doar și În formularul pe care ți l-am arătat și nu mi se pare deloc deplasat că am nevoie și de cel mai mic amănunt pentru lămurirea cazului. — Fratele meu știe că n-avem nici un indiciu de valoare... doar a Încercat și el cîteva investigații... — Ce grozav mai e! Spune-mi, te rog, atunci de ce m-ai angajat? — Pentru că m-am săturat să aștept. Într-adevăr, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
indiciu... vreo prietenă - aproape toți au așa ceva... Acestea sînt cazuri care se pot rezolva În trei-patru zile de cercetări și culegere de informații. Toată afacerea costă bani și, de obicei, dacă subiectul anchetei nu este clarificat, nu-ți cere nimeni lămuriri de felul ăsta. — Da, probabil. Soțul dumitale era sensibil? — Mai degrabă aș zice că nu prea Îi păsa de nimic... nici măcar de propriile-i haine. — Era un tip activ ? Știu eu... mai degrabă prevăzător. — Nu te contrazice. Semnificația e total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
care măsoară obiectul de studiu. Analiza calitativă comparată este o metodă în cadrul analizei de conținut prin care, pornind de la anumiți itemi calitativi, se realizează o analiză comparată a mai multor obiecte de studiu (discursuri, ziare etc.) Ipoteze Ipotezele cercetării vizează lămurirea unor probleme legate atât de posibilitatea identificării manipulării prin discursul jurnalistic într-o situație intens reglementată, campania electorală, dar și necesitatea de a proba existența unor instrumente valide de identificare a manipulării. În aceste condiții, ipotezele cercetării sunt: Ip.1
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
cifre, fotografiind apoi toată zona din unghiuri diferite. Marian Malciu În același timp, medicul finalizase controlul și părea că ajunsese la o concluzie sigură. Comunica ceva polițistului de lângă el, cu voce scăzută. Cu toată liniștea instaurată din senin, doar câteva lămuriri au fost auzite de cei mai apropiați curioși, care aveau să transmită mulțimii totul, înflorit, ca de obicei, îmbogățind din proprie imaginație fiecare expresie. - Domnule, în acest moment omul este în afara oricărui pericol, a precizat medicul. Se pare că nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de idiot. Rămâne însărcinată, ucide fătul, apoi moare și ea. Soțul ajunge la casa de nebuni, unde i se spune că Idiotul nu a existat, iar el și-ar fi ucis soția. În așteptarea traducerii povestirii, am cerut autorului câteva lămuriri despre anumite interpretări apărute în cărți, care nu par însă să se regăsească în montarea lui Zholdak; regizorul pare să vorbească mai mult despre idiotul care există în fiecare dintre noi și despre idioții din jurul nostru, de la serviciu, chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
față de o anumită remarcă poate conduce la explicarea în detaliu a unui episod al povestirii, care altfel ar fi fost omis („Cum ai reușit să treci peste aceasta?”). Dacă persoana spune ceva care nu vă este clar, trebuie să cereți lămuriri („Nu înțeleg“). Dacă nu înțelegețio dumneavoastră, probabil că nici alte persoane nu vor înțelege. Rolul dumneavoastră s-ar putea schimba de la cel de conducător al interviului la cel de persoană care ascultă atunci când simțiți că nivelul emoției din vorbele povestitorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
un schimb de replici care are, evident, un conținut erotic. Demența repetiției aceluiași discurs „naște“ o nevroză. Domnul întreabă și doamna se dezbracă până când rămâne în sutien și chiloți. Cum poți reacționa când ți se pune, fără nici un fel de lămurire prealabilă, întrebarea: „Îl cunoașteți, o cunoașteți, îi cunoașteți?“. Nu-ți vine să întrebi automat: „Pe cine, domnule?“? Numai că răspunsurile de la care se așteaptă o elucidare nu duc nicăieri. La Ionesco, absurdul se infiltrează sub acoperirea celor mai banale situații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Hospital (organizatorul) a reușit să strângă din donații 7,9 milioane de dolari, care, ca în alți ani, au alergat spre cele mai performante spitale sau centre de cercetare pornite în lupta împotriva cancerului de sân. V-am mai dat lămuriri despre Alexandra Jivan, fosta noastră studentă, acum doctorandă în antropologie culturală la Montreal. Și-am încercat să vă lămuresc de ce gestul ei mi s-a părut extraordinar. Tot ce urmează e spicuit (cu acord!) din scrisorile pe care i le-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
chiar lângă patul Ninei, o femeie, o prăpădită de anonimă, se perpelea în jarul întrebării, dacă mai scapă cu viață sau nu, dacă mai apucă să-și vadă copii lăsați acasă și nimeni nu se obosea să-i dea vreo lămurire, să-i dezlege șarada. Toate gândurile ținute acolo, sub cupola luminoasă îl oboseau pe Marcu. Încercă să le stingă, să uite. Își aminti că în timpul nopții căzuse sticla de șampon de pe pervazul ferestrei din baie fără ca cineva s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doctore Johnson. Ceva necazuri cu articulațiile, șoldurile sau genunchii? — Nu, de ce? — Episoade de sincopă, leșin sau amnezie? — Nu... — Vă rog să vă așezați acolo, zise asistentul, indicându-i un scaun din apropierea unui dispozitiv electronic fixat pe perete. — Aș dori câteva lămuriri, spuse Norman. — Vă rog să priviți fix la punctul acela verde, cu ochii larg deschiși... Simți un suflu brusc de aer În ochi și clipi instinctiv. Din dispozitiv ieși o foaie de hârtie imprimată. Asistentul o detașă și o studie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înăuntru. Presurizează. Norman acționă iute robinetul de aer, golind sasul de apă. — Cum ai adus-o așa de repede, Harry? — Am folosit modalitatea cea mai naturală de a te strecura prin spații Înguste. Și, Înainte ca Norman să poată cere lămuriri, trapa se deschise și văzu că Harry o Împinsese pe Beth În sas cu capul Înainte. Norman o apucă de umeri și o așeză ușor pe podea, apoi Închise trapa. Câteva clipe mai târziu auzi suflul de aer care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
riscul ca vreun cenzor viperin să-l eticheteze de plicticos, el burdușea cu asemenea daruri repetate atât degetele, cât și ceafa pe care Madame Hsin le avea În dotare. Domnule Parodi, Înainte de a continua, Îngăduiți-mi să fac o stupidă lămurire. Doar omul care are cap numai ca să nu-i plouă În gât ar Îndrăzni să presupună că atari exerciții penibile și, În general, nocturne l-au ținut departe pe Tai An de vrednica sa pupilă. În fața ilustrelor persoane care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trebuia venise acolo. Așa că făcu un gest, de parcă ar fi alungat o muscă de pe obraz, voia să rupă mreaja în care îl prinsese K.F. tot privindu-l cu ochii ei albaștri, strălucind, nu voise să dea explicații, ci să ceară lămuriri. "Domnișoară, știți cumva cît au de gînd să stea în Vladia ? Au venit să-și caute de sănătate sau cu alte pricini?" K.F. ridică din umeri cu o ușurătate care nu prevestea nimic bun. "De unde să știu, au venit, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
împotriva lui, și cazul tragic al procurorului Panait... — ...care era legat tot de acel dosar. — S-a spus că s-a sinucis, alții spun că nu s-a sinucis și că acolo e ceva care ar merita, chiar și astăzi, lămuriri. Ce impresie v-au făcut cele două cazuri? — Știam din presă ce se întâmpla. Eram procuror și tot de un caz al procurorului Lele se leagă cazul Tărău, fiul prefectului de Bihor, care a fost arestat de către procurorul Lele. Acest
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
capitol, care începe așa: „Ilie Cazane s-a născut pe 6 septembrie 1962 la București, dintr-o întâmplare“. Și romanul se înfiripează ca o încercare a naratorului conștiincios de a explica despre ce întâmplare este vorba. Bineînțeles, în decursul acestei lămuriri se desfășoară o amplă istorie cu minuni, securiști, amor, crimă, cârciumari bucureșteni și țărani moldoveni, așa încât, la sfârșitul capitolului („De aceea spuneam că Ilie Cazane s-a născut la București dintr-o întâmplare“), cititorul a picat deja în capcana poveștii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
și scotea ochii, scuipând, cu coada înfoiată cât un măturoi - dumnealor se luau la ceartă: cucoana ridica țipând ascuțit mânile și nasul cătră cer, boierul înjura gros cu nasul întors amenințător spre pământ. Pe urmă se împăcau și dădeau vecinilor lămuriri: Ce să facem? dacă n-avem copii... Dintre vecini, prietinul de aproape al polițaiului era cuconul Gheorghieș Horga, directorul Prefecturii, mijlociu, sprinten și mare amatior de cucoși și de găini. Ograda lui era plină de tot soiul de cobăi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adânc răsunând, clocotind din poiană în poiană: am înțeles că a dat boierul peste ierunci; acesta era vânatul lui cel mai plăcut de-o bucată de vreme. Dar cum mă gândeam la supărarea nevestei pădurarului, îmi veni deodată în minte lămurirea lucrului. Ce căuta pe aici boierul? Iar Voinea de ce se repede așa de des pân’ acasă? Trebuie să fie ceva la mijloc. În amurg, după ce conteni picurarea depărtată a clopotelor în poieni, după ce așteptarăm zadarnic găinuși la poteca Hoțului, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
măciucă și măciucăriță la botul șelei, ai harapnic; - și cu băieții iștia vezi de păzește bine averea boierească și n-o risipi... Încălecară amândoi pe cai și se luară după vite. Cu glasul lui neprietinos, Sandu Faliboga îi dădea toate lămuririle și învățăturile. — Măi Niță! grăi el într-o vreme uitându-se pe sub sprâncene la flăcău, asară erai s-o pățești cu mine. Da’ de ce, bade Sandule? —Așa; nu mă mai întreba de ce. Mie nu-mi place să mă-nfrunte nimenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu lăsa răgaz nourilor de vreme rea să se spargă. Am adăpat vaca! precum și junincile! strigă el din capătul poienii. Am pus arma și biciul! Culi umbla prin jurul săniei, pipăind. Ce spune nebunul ăla? Nana Floarea voia să-i dea lămuriri. El nu le mai așteptă. —Ei, v-ați așezat? ori mai aveți mult? —Vai, băiete, cum grăiești tu așa de răstit! — Grăiesc cum trebuie; nu mai avem de ce aștepta. S-a stârnit împotriva mea o vrăjmășie. Nana Floarea stătu, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aveau nici ei dreptul să se amestece în ea și nici eu nu țineam să mă amestec. Singura atitudine cuviincioasă era s-o lăsăm pe Emilia să doarmă moartea pe care și-o dorise. Și am refuzat să dau orice lămurire, care să spulbere născocirile chelnerului pe seama mea. Mi se părea absurd să mă justific pentru ceva ce nu făcusem. Când am văzut că lucrurile luau o întorsătură amenințătoare și m-am speriat puțin, m-am hotărât să-i scriu tatei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gloriei. L-au părăsit și ele. Atunci Dodo s-a angajat la un restaurant. Bietul Dodo. Ca un papagal..." De ce ca un papagal, n-am înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele. "Cei din sală își închipuiau că verdictul meu era precis întemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. Aș! Uneori culoarea ochilor acuzatului era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
namila un pumn, că bietul om a fugit până la poartă. Parcă îi luase foc reumatismul în oase", râse el. "Lasă asta", interveni Călugărul, fiindcă își adusese aminte o întîmplare din viața lui care le putea fi, eventual, de folos în lămurirea retragerii Bătrînului: "Înainte de a mă duce la mânăstire, mă îmbolnăvisem de o boală curioasă. Cum vedeam pe cineva pe stradă intram în panică. "Dacă-l opresc pe ăsta și îi spun o prostie?" Ajunsesem să mă feresc să umblu la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]