7,857 matches
-
doi ani mai târziu. Chiar și așa, ei au avut o relație afectuoasă. și au ținut contact unul cu altul până la moartea ei în în 1873. Împăratul Pedro I a abdicat la 7 aprilie 1831, după un lung conflict cu liberalii. El și Amélie au plecat imediat în Europa pentru a o pune pe fiica lui pe tronul portughez, care a fost uzurpat de fratele său Miguel I. Prințul Imperial Pedro a devenit Dom Pedro II, împărat constituțional. După ce a părăsit
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
Ajutorul Legionar, cuiburi legionare, poliția legionara, Corpul Muncitoresc Legionar etc'. Florin Șinca, inspector principal în cadrul I.G.P.R. spune că în prezent se face aceeași dezinformare din perioada interbelică, Mișcarea Legionara fiind apreciată după evenimentele ultimilor ani ai acestei perioade. Potrivit istoricului liberal Neagu Djuvara, "este o greșeală să se credă că Mișcarea Legionara a fost o creație a fascismului". De asemenea, este menționat cu insistență antisemitismul legionarilor, dar "până la venirea la putere în 1940, ei nu omorâseră nici un evreu". În septembrie 1940
Prigonirea evreilor în Statul Național-Legionar () [Corola-website/Science/306395_a_307724]
-
ridicat problema legăturii dintre Carol și Elena Lupescu. Ulterior, Maniu se va plânge că atitudinea celor trei i-a subminat planul cu privire la reluarea legăturii cu principesa Elena și renunțarea la Elena Lupescu . Pentru a obține și sprijinul unei părți a liberalilor, Carol l-a invitat la palat pe Gheorghe Brătianu, nepotul lui Vintilă Brătianu. Deși acesta s-a opus categoric unei asemenea vizite, Gheorghe Brătianu s-a întâlnit totuși cu Carol, fiind ulterior exclus din Partidul Național Liberal pentru atitudinea sa
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
cu alții". În lunile care au urmat, comuniștii și-au concentrat acțiunile pe reducerea la tăcere a opoziției și pe câștigarea monopolului puterii. În vara anului 1947, Afacerea Tămădău a asigurat pretextul pentru eliminarea din viața politică a țărăniștilor și liberalilor, interzise în mod oficial după punerea sub acuzare a lui Iuliu Maniu și judecarea lui într-un proces spectacol. Partidul Național Liberal-Tătărescu, care a început să critice guvernul Groza cam în aceeași perioadă, s-a retras din BPD, dar a
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
caracterizat printr-o mare agitație politică și o continuă instabilitate guvernamentală. Între 11 mai 1866 și 7 august 1871 au avut loc nu mai puțin de nouă schimbări de guverne, (durata medie sub 7 luni). În fruntea agitatorilor se aflau liberalii radicali care, după ce contribuiseră la înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, nu se împăcau cu gândul de a avea un domnitor pe viață, care ar putea abuza de situația sa, drept care îl acuzau pe Carol I de tendințe autocratice. Izbucnirea războiului
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
de tendințe autocratice. Izbucnirea războiului franco-prusac, la 7/19 iulie 1870, a generat un val de simpatie pentru Franța, fapt ce a amplificat curentul ostil lui Carol, care nu ezita să-și manifeste încrederea în victoria țării sale de origine. Liberalii radicali au pus la cale o acțiune de înlăturare a domnitorului, organizând mai multe centre din care să pornească mișcarea: București, Ploiești, Craiova, Pitești, Buzău, precum și din tabăra militară de la Furceni. Principalii conspiratori erau C. A. Rosetti, Ion C. Brătianu
Republica de la Ploiești () [Corola-website/Science/305917_a_307246]
-
câteva zile înainte de izbucnirea Războiului de Șase Zile Eshkol a fost silit de atmosfera politică în țară să coopteze într-un guvern de unitate națională partide de opoziție, inclusiv lista Rafi, precum și pe naționaliștii conduși de Menahem Beghin și pe liberalii conduși de Yosef Sapir. După victoria Israelului în acest război, în anul 1968 Eshkol a patronat împreună cu liderii fracțiunii Akhdut Ha'avodá și cu cei ai mișcării Rafi reunificarea fractiunilor social democrate de centru într-un partid mare numit „Partidul
Levi Eșkol () [Corola-website/Science/305276_a_306605]
-
la primul Congres al Partidului, pierde funcția de Președinte în favoarea lui Otto Weber, și devine Prim-vicepreședinte. Că Prim-vicepreședinte al Partidului Ecologist Român, este inițiatorul primei alianțe de partide din România. Partidul Ecologist Român se aliază cu Partdul Național Liberal, condus de Radu Câmpeanu, alianța care constituie germenele Convenției Democrate Române. Face parte din primul Parlament Democratic al țării CPUN unde se remarcă prin opoziție față de FSN, Ion Iliescu și guvernul Român pe care ii caracterizează ca fiind criptocomuniști și
Adrian Manolache () [Corola-website/Science/305288_a_306617]
-
fost membru în Comisia pentru industrie, cercetare și energie, Comisia temporară pentru schimbările climatice, Delegația pentru relațiile cu țările din Europa de Sud-Est și membru supleant în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne. a fost vicepreședinte al Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE - grupul liberal)). În cele nouă luni până în martie 2010 a participat la 24 din cele 37 de ședințe în plen. În perioada menționată a pus două întrebări, a avut două propuneri de rezoluție, cinci intervenții
Adina Ioana Vălean () [Corola-website/Science/305318_a_306647]
-
de învățământ superior cu teza "Analiza statistică a eforturilor și efectelor aderării României la Uniunea Europeană". Imediat după Revoluția din decembrie 1989, a devenit membru al Partidului Național Liberal (PNL). În perioada 1990-1993 a fost coordonator al Organizației Tineretului Universitar Național Liberal, consilier al Free Congress Foundation (1992-1993) și consilier al Fundației Friedrich Naumann (1990-1992). Îndeplinește apoi funcțiile de membru al Biroului Permanent Central al PNL (1991-1993) și secretar general al Organizației Tineretului Național Liberal (1993-1997). Ca urmare a apartenenței sale politice
Cristian David () [Corola-website/Science/305358_a_306687]
-
țeluri, chiar în cadrul aceleiași clase sociale, și fiecare lupta pentru atingerea obiectivelor fără nici o cooperare sau coordonare între nemulțumiți. Cele mai importante grupuri protestatare erau cele ale țăranilor (obiective economice), ale muncitorilor industriali (obiective economice și antiindustrialiste), ale intelectualilor și liberalilor (drepturi cetățenești), ale militarilor (obiective economice) și cele ale minorităților naționale (drepturi politice și culturale). Situația economică a țăranilor era cumplită, dar fără să se bucure de o conducere unificată, fiecare grupuscul lupta pentru propriile lui obiective. Revoltele s-au
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
săi anticarliști Vintilă I. C. Brătianu și I. G. Duca, însă a devenit ceva mai rezervat și mai nuanțat, în speranța creării unei punți de reconciliere cu noul suveran al României. Această dilemă a adâncit și mai mult conflictul dintre „bătrânii liberali” reprezentați de Dinu Brătianu și Constantin Angelescu și „tinerii liberali” adunați în jurul lui Gheorghe Tătărescu și Victor Iamandi. Tătărescu își consolidase poziția în partid în 1931, când președintele I. G. Duca l-a învestit în funcția importantă de secretar general
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
a devenit ceva mai rezervat și mai nuanțat, în speranța creării unei punți de reconciliere cu noul suveran al României. Această dilemă a adâncit și mai mult conflictul dintre „bătrânii liberali” reprezentați de Dinu Brătianu și Constantin Angelescu și „tinerii liberali” adunați în jurul lui Gheorghe Tătărescu și Victor Iamandi. Tătărescu își consolidase poziția în partid în 1931, când președintele I. G. Duca l-a învestit în funcția importantă de secretar general al PNL. Odată cu creșterea influenței în interiorul partidului, politicianul gorjean își
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
s-a proclamat în iunie 1930 șef al PNL și, împreună cu o serie de adepți a creat o altă grupare purtând o denumire similară, dar care punea pe primul plan al acțiunilor sale devotamentul față de rege. Cealaltă facțiune, a „tinerilor liberali”, din care făceau parte Gheorghe Tătărescu, Ion Inculeț, Valer Pop, Richard Franasovici, Ion Manolescu-Strunga și doctorul Augustin Pordea au răspuns și ei inițiativei regale. În noiembrie 1930 aceștia intenționau chiar să adreseze o scrisoare lui Vintilă Brătianu, prin care îi
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
o scrisoare lui Vintilă Brătianu, prin care îi cereau să demisioneze de la conducerea partidului, dar au renunțat după ce li s-au dat asigurări că la conducere va fi adus I. G. Duca. Acesta din urmă a dat de înțeles că liberalii acceptă faptele împlinite. Odată cu dispariția lui Vintilă Brătianu se stinge și rolul fruntaș deținut de familia Brătianu în viața politică a României. La câteva zile după moartea lui, C.C. al PNL a ales ca președinte pe I. G. Duca, iar
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
viața politică a României. La câteva zile după moartea lui, C.C. al PNL a ales ca președinte pe I. G. Duca, iar Gheorghe Tătărescu a fost numit în funcția de secretar general al partidului. Se dădea, astfel, satisfacție curentului „tinerilor liberali” care, treptat, începeau sa-și impună atât programul ideologic și de acțiune cât și cadrele în conducere. Gh. Tătărescu și membrii cabinetului său au depus jurământul pe 5 februarie 1934, la Sinaia. S-a speculat mult în jurul aducerii lui Tătărescu
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
Ț. În unele cazuri au reușit, drept dovadă fiind prezența ca miniștri în cele două guverne formate de Tătărescu între noiembrie 1939 și iulie 1940, a personalităților țărăniste Mihai Ralea, Petre Andrei, Grigore Gafencu și Mihail Ghelmegeanu, cât și a liberalilor Victor Slăvescu, Ion Nistor sau Constantin Angelescu. Cu mențiunea însă că nici unul dintre acești politicieni nu colaboraseră cu Guvernul Tătărescu din solidaritate, ci era mai degrabă o modalitate a partidelor de opoziție de a păstra echilibrul forțelor politice. Liderii celor
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
preluată de o locotenență domnească (Lascăr Catargiu, Nicolae Golescu și colonelul Nicolae Haralambie). În primele zile ale lui aprilie a avut loc plebiscitul prin care prințul Carol I (nesosit încă în țară) era proclamat domn al României. În articolul politic Liberalii și conservatorii, Caragiale face referire la plebiscitul din anul 1866: Afirmația exprimă dezacordul autorului față de noul regim politic. Sosirea lui la hotel provoacă senzație. Toți ochii se îndreaptă curioși asupra lui, după ce rezervă o cameră și comandă o bere. Hotelul
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
conducerea atât a guvernului, în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri, cât și a Partidului Național Liberal. S-a opus „restaurației” (proclamării lui Carol al II-lea ca rege în 1930) fapt care a dus la o scindare a partidului, „tinerii liberali” conduși de fiul lui Ionel Brătianu, Gheorghe Brătianu, alegând să părăsească partidul și să se pună la dispoziția noului rege. Vintilă Brătianu a trăit și a muncit decenii de-a rândul în umbra fratelui său cel mai mare. Era, cum
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
Măsurile luate de Vintilă Brătianu, în scurta trecere pe la Regia Monopolurilor Statului, a făcut ca regia să dea cel mai însemnat venit în bugetul statului, asigurând ani la rândul excedente bugetare de 200-300 milioane de lei. La 14 februarie 1901 liberalii revin la putere, constituindu-se un nou guvern condus de președintele partidului, Dimitrie A. Sturdza, guvern ce avea să rămână la putere până la 20 decembrie 1904. În acest guvern Vintilă Brătianu a fosti Secretar General la Ministerul Finanțelor pe toată
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
Între 1900-1907 este ales șef al organizației de Argeș a Partidului Național Liberal iar apoi șef al organizației Capitalei și județului Ilfov. Răscoala țăranilor de la 1907 a avut un impact major asupra lui Vintilă Brătianu, ca și a celorlalți tineri liberali, întărindu-le convingerea că bazele pe care statul român era construit trebuiau reformate din temelii. „"Pentru înlăturarea răului de care am suferit până la 1907, trebuie o acțiune hotărâtă pentru aplicarea reformelor, completarea operei sociale și economice începute, operă atât de
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
nu a putut participa la dezbaterile publice care au avut loc, dar le-a urmărit și le-a susținut prin intermediul corespondenței. La aceste dezbateri au fost implicate și persoane religioase. Biserica Anglicană a protestat vehement împotriva acestei cărți, în timp ce creștinii liberali au susținut teoria selecției naturale, dar considerând-o o manifestare a "voinței divine". Anglia victoriană a secolului al XIX-lea era marcată de o revigorare a activității religioase, nemaiîntâlnită de la perioada puritanilor, marcată mai ales de disputa dintre vederile radicale
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
original din folclorul englezesc, a cărui istorie izvorăște din timpurile medievale, dar care rămâne important în cultura populară, fiind cunoscut pentru că fura de la bogați pentru a da săracilor, și pentru că lupta contra nedreptății și tiraniei. Banda lui era formată din liberali aflați în afara legii, numiți „Merry Men”. Eroul a fost subiectul multor filme, seriale de televiziune, cărți, benzi desenate și piese de teatru. În cultura populară se spune că și banda sa trăiau în pădurea Sherwood, din Nottinghamshire. O mare parte
Robin Hood () [Corola-website/Science/314641_a_315970]
-
independență a Mexicului sub conducerea lui „Miguel Hidalgo y Costilla” un preot cu idei progresiste. După ce Napoleon a cucerit Spania și a pus pe tronul spaniol pe fratele lui, influența politicii lui liberale a influențat și Mexicul unde vor apare liberalii și conservatorii. Au urmat o serie de lupte dintre trupele revoluționare mexicane și trupele spaniole sub conducerea generalilor Antonio López de Santa Anna și Agustín de Iturbide. După 11 ani în anul 1821 au reușit mexicanii să elibereze capitala de
Istoria Mexicului () [Corola-website/Science/314677_a_316006]
-
teoriile. În 1858, aflând că Alfred Russel Wallace a elaborat o teorie similară, urgentează publicarea propriilor idei. Reacția publicului la publicarea "Originii speciilor", în 1859, a fost mult mai moderată decât Darwin se așteptase. Mai mult, în 1860, șapte teologi liberali anglicani au redactat un manifest numit "Essays and Reviews", prin care să aducă o critică Bibliei, în termeni accesibili publicului larg, și prin care să susțină teoria lui Darwin. Acest val de "criticism istoric" ("Higher Criticism") a fost considerat ""un
Concepția despre religie a lui Charles Darwin () [Corola-website/Science/314698_a_316027]