8,306 matches
-
ce-și propune să ajungă la Santiago tot pe 20 august, ca și tânăra nemțoaică. Sf. Liturghie a fost frumoasă, cântată, iar la sfârșit toți pelerinii au fost invitați în fața altarului pentru a primi binecuvântarea. Mărturisesc că m-am simțit mândru printre ei dar m-am uitat cu atenție la grup și am constatat că eram cel mai în vârstă. Mă simt bine în pielea mea și chiar că îmi face o deosebită plăcere să fac parte din grupul acestor privilegiați
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
timp de o săptămână iar acum așteaptă un autobuz care să-i ducă înapoi în Belgia. Pelerinii stau pe trotuar, la marginea străzii, îngrijindu-și picioarele și servind - câte ceva. Nici unul nu este supărat deși văd mulți cu picioarele bandajate. Cumva mândru de picioarele mele încă intacte, ca și de noii bocanci, pornesc mai departe pentru un drum de aprox. 11 km. Căldura devine obositoare dar sunt protejat de pălăria cu boruri largi. Pașii cadențați se aud pe drumul cu piatră ca
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
votat astăzi cu unanimitate unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în hotarele ei actuale cu Regatul României. Mulțumind Proniei cerești că ne-a învrednicit de a vedea ispășită nelegiuirea ce s-a săvârșit acum 144 ani față de țara noastră, mândri că avem fericirea de a aclama pe Maiestatea Voastră, Domnul liberator și purtător de grijă al Bucovinei, rugăm să ne primiți sub sceptrul ocrotitor al Maiestății Voastre și reînodând firul istoric rupt cu silnicie înainte de un veac și jumătate, să
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
la liceul Domnița Ileana din Sibiu, s-a repezit să culeagă un coș de struguri pentru profesoara dirigintă. N-a gustat strugurii ci i-a ales numai după frumusețe; și-a umplut coșul de coarnă neagră de toată frumusețea și mândră de ispravă s-a dus să-i arate Mamei. Vai! drăguța mea, dar tu i-ai gustat? Mare i-a fost dezamăgirea când și-a constatat isprava. Când scriu aceste rânduri coarna neagră din propria curte este multicoloră și-i
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mine acestea sunt exerciții extrem de îmbogățitoare intelectual și care-mi oferă o mare satisfacție, ca și cum aș trăi mai multe vieți. Ți-a fost vreodată rușine că ești poet și nu altceva, om de afaceri, de exemplu? O, nu. Dimpotrivă, sunt mândru. De mai multe ori eram pus în situația asta, să fiu altceva și am fugit mâncând pământul. De altfel, am recunoscut la începutul dialogului nostru, numai așa funcționez, fără scris n-aș fi întreg. Diferențele de valoare literară dintre membrii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Sunt zece, da? Cum se vede Capitala României din orașul echipei de fotbal F.C. Sachelarie Bacău? Așa cum se vede orice lucru aflat la trei sute de kilometri distanță: te uiți la televizor și-l vezi ca și cum ar fi lângă tine. Ești mândru că ești român? Dacă erai englez, ți-ai fi suportat condiția? Dacă nu știi răspunsul, poți apela la o variantă ajutătoare: întreabă publicul sau sună un prieten. Poți să suni un prieten din străinătate, e valabil. Sau poți să mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
englez, ți-ai fi suportat condiția? Dacă nu știi răspunsul, poți apela la o variantă ajutătoare: întreabă publicul sau sună un prieten. Poți să suni un prieten din străinătate, e valabil. Sau poți să mă suni pe mine... Să fiu mândru? Ar fi ca și cum m-aș mândri că port numărul 42 la pantofi. Sau, de ce să-mi fie rușine? Trăiesc unde a lăsat Dumnezeu. Un copil născut în România și adoptat de o familie engleză la vârsta, să zicem, de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nici în Franța, nici în Scandinavia și atunci am impresia că se face un fel de propagandă falsă unor personalități culturale române. Sunt ei cunoscuți în România, dar intelectualii de rând din Vest nu-i cunosc. Când te-ai simțit mândru că ești român, în toți anii pe care i-ai petrecut în străinătate? Nu m-am gândit în acest fel la apartenența mea română (balcanică). Am încercat să fac în așa fel ca să nu mă fac de râs, ba din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
m-am gândit în acest fel la apartenența mea română (balcanică). Am încercat să fac în așa fel ca să nu mă fac de râs, ba din contra "actele" mele să fie respectate de orișicine și în acest fel să fiu mândru că am reușit să nu-mi fac eu țara și obârșia de râs. Sunt mândru când copii mei spun că sunt și români, cu toate că doi sunt jumătate suedezi și nici unul din cei trei copii ai mei nu au trăit vreodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în așa fel ca să nu mă fac de râs, ba din contra "actele" mele să fie respectate de orișicine și în acest fel să fiu mândru că am reușit să nu-mi fac eu țara și obârșia de râs. Sunt mândru când copii mei spun că sunt și români, cu toate că doi sunt jumătate suedezi și nici unul din cei trei copii ai mei nu au trăit vreodată în România. De asemenea mă bucur și, da, sunt mândru când România sau românii au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și obârșia de râs. Sunt mândru când copii mei spun că sunt și români, cu toate că doi sunt jumătate suedezi și nici unul din cei trei copii ai mei nu au trăit vreodată în România. De asemenea mă bucur și, da, sunt mândru când România sau românii au succes și sunt expuși în mas-media mondială ca ceva pozitiv. Când ți-a fost rușine că ești român, în toți acești ani? Personal niciodată, dar mi-a fost rușine de rușinea altora. Mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că scrii poezii? Că scriu poezie nu mi-a fost niciodată rușine, decât atunci când m-am descoperit comparat sau pus alături de mediocrități absolute. Despre mediocritate se poate umple cărți întregi, dar nu asta este tema discuției noastre. Am fost întotdeauna mândru că fac același lucru pe care l-ai făcut un Homer, Dante, Goethe, Eminescu. Nu la fel, evident, dar același lucru; scriu poezie! Modele am avut foarte multe însă de influențat m-au influențat cel mai puternic Celan, Rilke, Blaga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mâine. Acum, la prima bătrânețe, am dat lovitura (vorba vine): mi-am vândut în ianuarie 2014 apartamentul din București (unde m-am mutat în 1990) și am reușit să-i cumpăr fiului o mașină și un apartament, motiv să fiu mândru că mi-am făcut datoria și față de el (el fiind viitorul, nu?) și că mi-am încheiat misiunea pe această planetă. Pe de altă parte, mi-am făcut datoria și față de mine, după puteri mi-am urmat "vocația" de la un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
crizele trecute, prezente și viitoare și să o ducem într-o singură criză, cea de supraidentitate. Ai auzit de o criză ca aceasta? Nu, nu am auzit... Dar e ceva pozitiv, îmi închipui. Adică fiecare cetățean să fie atât de mândru de apartenența sa la această nație, încât cea mai mare durere și cea mai mare pedeapsă ar fi să piardă această apartenență. Din când în când aș retrage identitatea unuia sau altuia dintre cetățeni, fie ca să-mi demonstrez forța, fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevărat curge miere și lapte. Curățenie mare peste tot. Multă ordine. Tot personalul e drăguț și iubitor de străini. Toți sunt prietenoși și darnici. Au un cimitir frumos ordonat și Îngrijit. În curte au și câțiva păuni. Sunt frumoși și mândri de penele lor. În zidul exterior al bisericii este un loc frumos amenajat și Îngrădit cu un gărduț protejând o bucată de stâncă de 60 cm X 40 cm și semirotundă. Deasupra ei este o icoană cu Maica Domnului și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
muncitorilor: pregătirea lor teoretică și practică prin intermediul cursurilor Liceului Nicolina, angajarea absolvenților și pregătirea lor practică la locul de muncă, hrănirea muncitorilor la cantina Uzinei, oferirea de locuințe pentru nefamiliști sau tineri căsătoriți în cartierele de blocuri ce se edificau mândru în jurul Nicolinei. Singura obligație a angajaților era munca susținută, pentru depășirea planului de producție în întrecerea socialistă. De toate celelalte se ocupau sindicatele, Partidul și Statul. Germenii nostalgiei de după 1990 au fost bine înrădăcinați în acest paradis al oamenilor muncii
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
înălțat o alta, în stil gotic, care întrece cu mult ca măsură și eleganță greoaia noastră biserică episcopală. E aproape gata, și poate fi socotită ca o capodoperă a orașului. Datoria noastră ar fi să facem o alta și mai mândră, vrednică și de trecutul și de aspirațiile noastre”. Preocuparea istoriografiei pentru prezența și evoluția bisericii catolice în zona Hușilor nu înseamnă că aceasta era singura religie neortodoxă. S-a constatat că, de-a lungul timpului, o parte din catolicii hușeni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tot ție pe cele de nețărmurită fericire, când prin tine și cei ce te-au condus am trăit descătușarea și înfăptuirea visului, de veacuri năzuită. Cât timp nu-și va uita datoria către tine și către ei, românul va păși mândru și cu temei pe calea înaintașilor lui. către cititori Am încercat în aceste amintiri, [redate] după notițele scrise zilnic, să fiu nepărtinitoare, să nu afirm decât ceea ce am văzut, auzit direct sau [am extras] din izvoare autentice. Nu m-am
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
monahilor la Ierusalim, de unde își trag și numele. Este cel mai frumos ornament al caselor unde se găsesc. Această vizită mi-a câștigat inima tuturor călugărițelor, în afară de trei case ale spioanelor germane. Se așteptau, când am sosit, să mă țin mândră și au fost atinse de interesul ce le-am arătat. Ne-au fost foarte devotate și credincioase mesagere ale corespondenței cu casa. La vecina mea, maica Filofteia, singura casă cu etaj, cum zic ele, am găsit sus două odăi mari
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înverșunați, dar trebuie să ne bucurăm, căci au pierdut speranța unei păci separate cu Rusia și cu noi și că se pregătesc de noi lupte. Doi preoți protestanți, unul civil, altul militar, trecând pe la mănăstire, nu s-au arătat prea mândri. Eu așteptam jurnalele și știrile de acasă pentru a le comunica stariței. Preparam dinainte scrisoarea către ai mei și le înapoiam pe cele primite data precedentă, de frica vreunei percheziții. Voiam să le păstrez. Adesea mă gândeam cum vom pleca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și al Anei, născută Pherekyde. Băiatul se prăpădise la Moscova de o pneumonie, pe un ger de [minus] 30 de grade. Era un copil care promitea mult, atât prin calitățile lui, cât și prin educația aleasă ce-i dădeau părinții, mândri de a-l vedea dezvoltându-se așa de bine și ca fizic, și ca moral. Această lovitură a atras moartea mamei lui. Nu s-a mai putut în voi cu viața, nimic n-o mai interesa, nimic nu putea s-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
5 i-am frânt turta pe cap, el așezat pe o doniță în care pusesem o sticlă cu vin, i-am tăiat moțul (tricolor, nu roșu), copiii preoților au strigat „Ura“! Vintilică, neștiutor de mai bine, era foarte mulțumit și mândru, eu însă, văzând împrejurul nostru numai pe maici, pe Fräulein și pe d-na Ionescu, găseam sărbătoarea foarte tristă, comparând-o, fără voie, cu cele din trecut, prezidate de mama și d-na Stolojan, cu întreaga familie lângă ele, gândindu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o viață materială, dușmane între ele și simțindu-se prea egale una cu alta. Nici una nu avea cea mai mică autoritate sau învățătură, în afară de ritualul bisericesc. Biata maica Profira era energică, foarte inteligentă, cu o cultură bisericească unilaterală, dar solidă, mândră de mănăstirea ei și doritoare de a-i păstra prestigiul până în cele mai mici amănunte ale cultului. Avea multe cunoștințe în lumea din București și protecțiuni serioase. Nu lipsea niciodată de la bise rică, chiar în timpul ultimei boli. Făcuse îmbunătățiri și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
povestiri soseau ai noștri din Moldova: Trăsnea Greceanu, care ne confirmă victoria franceză și făcu mari laude con telui de Saint-Aulaire; familia Bossy, părinții, cu totul demoralizați, întrebau mereu de ce am intrat în război, Raoul înțelegea, dar fără înflăcărare; toți - mândri de bravura lui Robert și mirându-se că voia să rămână în armată; Coleta Plagino, foarte francofilă, decorată cu „La Croix de guerre“, mi-a spus că zilnic și-a scris impresiile; Nicolae Dimancea tot verde, deși a ajuns la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
frâie bogate, îmbrăcați în catifea cafenie, cu căciuli de castor, lanțuri și cordoane mari de aur, femeile cu coifuri aurii, rochii de catifea și mătase; se prezentau cu toată bogăția scoasă din această țară, rămasă săracă numai pentru autohtoni. Erau mândri și demni, dar reci și chiar încruntați. Acum făcuseră declarații de loialitate regelui, dar tot ei cu doi ani înainte primiseră cu entuziasm pe împăratul Wilhelm, excluzând (din fericire pentru români) pe toate celelalte elemente etnice, ca să probeze Kaiserului că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]