7,774 matches
-
al acesteia, prin râs sau plâns zgomotos persoana putând să se elibereze de tensiuni intrapsihice intense, cu caracter obsesiv sau fobic; de asemenea, artiștii folosesc În mod curent energiile emoționale În procesul lor de creație (sunt cunoscute, În acest sens, mărturisirile scriitorului G. Flaubert, care, atunci când Își compunea personajele literare, râdea și plângea Împreună cu ele). Μ Adevărata putere este cea din spatele tronului regal. De adevărul acestui fapt nu a fost scutit nici măcar Iulius Caesar... Μ Nu Înseamnă că iubește mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
asupra nonlecturii și a rețelei de angoase, fără Îndoială provenite din copilăria noastră, care Îl subîntind. E imposibil așadar să sperăm că vom ieși cu bine din acest gen de situație fără a analiza culpabilitatea inconștientă pe care o suscită mărturisirea de a nu fi citit anumite cărți, iar acest eseu Își propune tocmai să contracareze respectiva culpabilitate, fie și parțial. Să reflectezi asupra cărților necitite și asupra discursurilor pe care le suscită acestea e cu atât mai dificil cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
concurat de Inchiziție și de redutabilul ei reprezentant, Bernard Gui, care e convins că la originea acestora se află ereticii, și mai ales adepții lui Dolcino, fondatorul unei secte ostile Papalității. Gui reușește să smulgă mai multor călugări, prin tortură, mărturisiri conforme părerilor sale, fără să-l convingă totuși pe Baskerville de justețea raționamentului său. Într-adevăr, anchetatorul ajunge În ce-l privește la o concluzie diferită. El crede că aceste crime nu sunt direct legate de erezie și că monahii
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
care filosofia a devenit posibilă și s-a definit ca "epistemé", funcționând în interiorul unui sistem de constrângeri fundamentale, de opoziții conceptuale în afara cărora ea devine impracticabilă. Acesta este spațiul în care se pune problema "spunerii" și "a voinței-de-a-spune", de unde și mărturisirea scopului lui Derrida: scrierea sa încearcă "să-nu-vrea-să-spună-nimic"50. După Derrida, deconstrucția ca principiu fundamental al analizei textului este "descoperirea contradicției interioare a textului, identificarea sensurilor reziduale, dorminde, sau rămase ca moștenire din practicile discursive vechi, întărite în limbă în forma
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ducă poezia românească într-o zonă a incandescenței estetice. 2. Neomodernismul și Generația '60 2.1. Context ideologic și cultural. Repere teoretice Definind generația "Labiș", într-un interviu acordat la Junimea 116, din 27 mai 1983, Marin Sorescu face următoarea mărturisire: "Eu cred că este o generație reală, chiar dacă, luându-i separat sau în grupuri de doi-trei, vedem că nu se-mpacă-ntre ei... acești exponenți ai generației"1. Completarea pe care, ulterior, o face Iulian Boldea, cu privire la poezia șaizecistă, vine
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai adesea dureroasă, un raport de reciprocă asumare. A face prea multe declarații de dragoste oricât de rimate și tremolate poporului tău, mi se pare superfluu: e ca și cum ai face declarații de dragoste părinților, față de care jurămintele de credință și mărturisirile de iubire nu mai au nevoie de cuvinte, pentru că sunt înscrise în celule și în cromozomi"110. Viziunea despre lume și viață, care transformă textele poetice ale Anei Blandiana, în arte poetice, precum și modalitățile scriitoricești prin care autoarea contribuie la
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
colegii de generație, să-i citească și, finalmente, pagina scrisă e cea care decide"515. Epistolele acestea, încă necunoscute, se constituie în tulburătoare confesiuni asupra genezei operei literare, asupra inspirației și efortului chinuitor de a crea imagini și universuri insolite, mărturisirile Anei Blandiana surprinzând, "printr-o dezarmantă sinceritate, printr-o luciditate greu de acceptat la o așa de tânără scriitoare, care începuse să se confrunte cu vitregiile existenței ce nu dădeau semne că vor obosi prea curând"516, În afara activităților literare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
astfel încât părțile disipate, obținute din procesul deconstructivist, să se-adune într-o formă omogenă, coerentă. Reconstrucția înseamnă centrarea spre zona interiorității, neignorând forțele și legile exteriorității. Prima secțiune, Introducere în deconstrucția canonului, este constructul teoretic, eșafodajul fără de care aflăm din mărturisirile Alinei-Iuliana Popescu lucrarea nu ar fi putut să înceapă. E o călătorie temerară printre definițiile și clasificările făcute, de-a lungul vremii, de teoreticieni, istorici și critici literari, de scriitori. Dintre toate, autoarea zăbovește, în această secțiune a lucrării, cel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și Enciclopedică, 1978, p. 80. 108Ibidem, p. 80. 109Totuși, conchide criticul literar, "Ana Blandiana însă nu dezamăgește ca interlocutoare. Ea rămâne poetă, chiar și când i se adresează întrebări agresive sau prozaice". Alex Ștefănescu, Istoria, p. 402. 110Ibidem, p. 403. Mărturisirile și reflecțiile nonconformiste, referitoare la patriotismul scriitorului, sunt redate în anul 1983, în "România literară", într-un interviu realizat de Mircea Iorgulescu. 111Academia de Științe Sociale și Politice, Institutul de Istorie și Teorie Literară "George Călinescu", Literatura română contemporană, I
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
desigur, cu tot optimismul meu iresponsabil (părerea unui prieten!), că îl voi publica în imprejurările istorice pe care le trăim astăzi", Literatura română postbelică, p. 269. 131Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271: "Un vibrato emoțional constant al vocii însoțește mărturisirile limpezi, profesiile de credință nete, elocvența rituoasă. Formal, poemele sunt corecte, rotunjite pe la colțuri, cu metafore cuminți, dar care păreau impresionante ("frânghiile ploii", "măduva surâsului"), rareori forțând în sensul avangardismului antebelic ("pisica moartă a ceții")". 132Lucia Simona Bumbu, Iulian Boldea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nr. 13 (2010), p. 10. 27Ana Blandiana, Cine sunt eu, București, Editura Dacia, 2001, p. 78. 28Idem, Calitatea de martor, București, Editura Cartea Românească, 1970, p. 23. 29Ibidem, p. 48. 30Ibidem, p. 146. "Poezia nu se vrea, de fapt, decât mărturisirea unei vârste, care nu e alta decât a spiritului ce descoperă lumea și se maturizează, odată cu succesivele lui descoperiri." ( cf. Ion Pop, Poezia unei generații, Cluj Napoca, Editura, Dacia, 1973, p. 26). 31Ibidem, p. 157. 32 Revista "Amfiteatru", 1984, Totul. 33
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
TABLOUL III (Același spațiu și aceeași lumină a întîlnirilor; Ea 1 îl așteaptă calmă în nerăbdarea ei) El 1: Ești demult aici? Ea 1: Eu încep să fiu numai în clipa în care vii tu... El 1: Și acum, după mărturisirea asta, eu ce-aș putea să-ți mai spun? Ea 1: Oare chiar nu știi? El 1: Că te iubesc...? Ea 1: Vezi că știi ce să spui! El 1: Sigur că știu. Te iubesc mult. Ea 1: Mult, mult
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-nțelege omul nimic... Octav: Parcă eu înțeleg ceva, părinte... Preotul: Grav, foarte grav, tinere... Ar trebui să te mărturisești... Octav: Dar eu mă mărturisesc tot timpul, părinte... I-am plictisit pe toți... pe oameni... pe preoți... și pe Dumnezeu cu mărturisirile mele... Preotul: De cînd ai deschis balamucul ăsta aici, ai tulburat liniștea mormintelor... a morților... Octav: Părinte, să mă iertați, dar dumneavoastră mai bine-ați avea grijă de liniștea celor vii... Preotul: Am... Octav: N-aveți, părinte, n-aveți, că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
drama vinovăției... Punctul de plecare e un truc: Gheorghe Popescu 2 aduce dosarele de securitate (în fapt, un pretext, o făcătură a lui) și propună să le deschidă, propunere care-l sperie pe Gheorghe Popescu 1 și îl determină la mărturisiri. Trecutul acel trecut greu de compromisuri și trădări revine în viața lor aparent liniștită, îi răvășește, îi tulbură, îi stoarce ca pe două biete cîrpe. Aici este punctul forte al spectacolului și întreaga lui miză regizorală pe care Ovidiu Lazăr
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toată desfășurarea acțională pe urmărirea efectelor psihologice ale acestei unice întîlniri: întîlnirea cu trecutul vinovat ce pare să strige de printre firele îngălbenite de timp. Totul ia forma unui joc foarte perfid, cu sine însuși și cu celălalt. Impulsul spre mărturisire este permanent obstrucționat de sentimentul unei vinovății atît de mari încît nu poate fi excorcizată decît, eventual, pe o scenă de teatru, unde realul se confundă în ficțiune, iar conturul adevărului se preface în siluetă îndepărtată. După părerea mea este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spun... Gh. P. unu: De ce să-ți fie frică! Doar nu te dă nimeni afară din casă..., din pensie, ai voie să mergi pe stradă..., să te duci la spectacole..., la biserică... De ce să nu spui?! Gh. P. doi: Pentru că mărturisirea înseamnă să te abandonezi cu totul, cu toată ființa..., ca și cum te-ai duce în Piața primăriei gol-goluț, fără frică, fără rușine... liber, liber, liber... Gh. P. unu: Păi atunci dă-i drumu'! În Piața primăriei... De ce nu te dezbraci?! Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu se ridică nimeni) Vezi? Gh. P. unu: Văd... Gh. P. doi: Ce păcat...! Gh. P. unu: Da tu ce-ai fi vrut? Să se ridice în picioare în fața ta, în fața celorlalți...?! Merită cineva o asemenea sinceritate..., o asemenea gravă mărturisire?! Gh. P. doi: Poate că nu..., dar ce frumos ar fi fost! (urlat) Ce frumos! Gh. P. unu: Dar..., dacă mă gîndesc bine, poate s-au ridicat... Gh. P. doi: Ce vrei să spui?! Gh. P. unu: Poate că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Gh. P. doi: Ușor de zis... Pentru că operația asta se face fără anestezie... Gh. P. unu: Îmi asum toate durerile... (Gh. P. doi se apropie de el, îl privește bine în ochi, îi pune mîna pe umăr și, după această "mărturisire", se îmbrățișează) Gh. P. doi:...Hai că am plecat... (jenat de propria-i emotivitate, se îndreaptă spre ușă) Gh. P. unu: Unde pleci?! Păi nu jucăm scena cu autorul piesei?! Gh. P. doi: Ai dreptate..., m-am prostit... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ci poate în intimitatea cugetului acestor manipulați. Manipulați au fost, manipulați sunt încă... Cumva, cu toată rutina lor de zi cu zi, inșii o simt. De aici, neîncrederea, reproșurile, oțăreala, la fel și sentimentul eșecului. Ar mai fi șansa spovedaniei. Mărturisirea celor ce au pătimit, dar mai cu seamă a celor ce au săvîrșit orori. Ar fi deci mîntuirea prin căință. Dar cine să-și deschidă inima uscată? Cine să-și plece fruntea? În orice caz, nu procleții pe care Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nebunia unui sistem în măruntaiele căruia luciditatea nu-și mai are rostul decât formal. Nerăbdarea, suspiciunea generalizată, teama cronicizată, rătăcirea de sine ("Sunt zile când mă simt vinovat... da, și alte zile când mă simt nevinovat"), memoria și degradarea memoriei, mărturisirea toate acestea sunt teme viguroase, teme-reper pe radiograma unui text profund și ramificat în nenumărate direcții. Relația între personaje este simplă, directă, fără ocolișuri inutile. De altfel, una dintre virtuțile textului e lipsa de "burți", dozajul impecabil, la milimetru. E
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vă spun... vreau să recunosc că... v-am mințit..., vreau să fiu sincer... cinstit cu voi... Sursa dublă: Aoleuuu! Obiectiv nr.: Mămucăăă! Dosar nr.: Hai, las-o jos că măcăne... Trimisul lui Dumnezeu: Lăsați-l să spună... are dreptul la mărturisire... Plutonierul: Nu-i adevărat ce v-am spus că făceam cu cei anchetați... e adevărat că de la anchetă îi primeam în camera mea, dar... le scoteam ochelarii orbi... și-i conduceam în altă încăpere... un fel de bar, ca să zic
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Le Point, semnată de Michel Schneider. Negativitatea este Însă forțată, iar cronica, scrisă parcă doar pentru a respecta scenariul dezbaterii publice propus de revistă. A doua interpretare ar putea veni pe linia criticii debord-deleuze-baudrillardiene a societății de consum, pentru care mărturisirile lui Catherine M. ar fi un simulacru de mașină dezirantă Înaintînd În virtutea inerției. Aceste două exemple de opinii Înarmate teoretic au la bază niște clișee. Unele, clișee pentru că adevărurile exprimate au devenit de mult truisme. Altele, clișee flaubertiene. Putem bunăoară
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sălii. Concretul este întotdeauna o sursă de referință. În Creditorii, Strindberg imaginează un salonaș, perete în perete cu o cameră de pensiune de unde, rând pe rând, primul și cel de-al doilea soț, Gustav și Adolf, ascultă înșiruirea unor cumplite mărturisiri. Didascaliile, precum și pactul încheiat între cei doi bărbați, lasă să se înțeleagă că postul de supraveghere (camera lipită de salonaș) rămâne invizibil pentru public, prezența soților semnalându-se doar prin zgomote de baston ori de scaune deplasate brusc. În zilele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a acestei „duble gândiri” care reprezintă, după Orwell, specificul supravegherii totalitare. Iunia mimează indiferența față de Britannicus, declară că nu îl iubește, mințind cu durere în suflet, căci, știindu-se privită de Nero, știe și câtă suferință îi provoacă pretinsa-i mărturisire nefericitului ei adorator. Complet derutat, acesta nu izbutește să decodeze mesajul primit: „Te afli într-un loc peste care el domnește, atotputernic/ Chiar și zidurile astea, prințe, pot avea ochi/ Iar împăratul e întotdeauna prezent pretutindeni” (II, 6, v. 712-714
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
lui Nero se răsfrâng nu numai asupra curtenilor, ci și asupra noastră, martori ai acestor mârșăvii. Suntem confruntați, în plan teatral, cu echivalentul unei scene de tortură practicate de o putere - comunistă sau nazistă - ce urmărește nu doar să smulgă mărturisiri, ci mai ales să sape încrederea în celălalt, în partenerul credincios. Nero vrea să-l distrugă pe Britannicus, terfelind imaginea iubitei lui: vrea să provoace un naufragiu, iar izbânda planului său nu poate decât să-l bucure. Supravegherea îi conferă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]