8,023 matches
-
așez o șuviță de păr rebelă, o privesc cu dragoste afișată, îi cite sc reciproca în ochii ei jucăuși, și, chemat, dau s-o sărut, să-i sărut lobul urechii, buzele, să-i provoc micul cutremur în trupuăi grațios, care miroase a primăvară. Văd că ochii ei mă pătrund, își opresc jucăriile în ai mei, față î n față, ca într-o oglindă, o priire care nu mă încurajează în int enții. Fără a fi răspuns, o aud însă șoptindu-mi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
-o în mine ca prim vizitator al expoziției lui. Omul îmi mulțumește și el, puțin surprins de graba mea, mă conduce pînă în prag și revine în atelier pentru a-și reașeza pînzele la locul lor. Cobor scările sordide, canalele miros cumplit, afară se simte lipsa unei raze de soare printre zidurile prea apropiate, prea ude, prea șubrede și Ricardo Giorgio îmi face un semn cu mîna de la lucarna acoperișului. Mă uit lung la clădire și, plecînd, îmi însemn adresa pentru ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
se poate de neplăcut, iar din manșetele suflecate ale pantalonilor se revărsau șiroaie de nămol. Toate acestea culminau însă cu mirosul înspăimîntător de capră plouată pe care îl răspîndeam în jurul meu. Și dacă o să-mi replicați că nu știți cum miroase o capră plouată, nu aveți altceva de făcut decît să cumpărați o traistă țesută din părul sus-numitului animal și s-o lăsați un pic în ploaie. Acest lucru i se întîmpla, pentru prima oară, traistei mele cumpărate cu două săptămîni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să fie! Dar cîmpurile... Ei, da, cîmpurile sunt acoperite cu cimbru! În locul trifoiului irlandez, circulam printre mii de hectare de cimbru cretan. Cimbrul care, alături de portocali și de măslini, formează bogăția insulei. Odată florile de portocal dispărute, văzduhul nu mai miroase decît a cimbru. Așa cum Provența franceză are văzduhul încărcat de parfumul lanurilor de lavandă, Creta miroase a cimbru, doar că acesta, spre deosebire de lavanda provensală, este în devălmășie cu florile de cîmp și foarte rar cultivat. Așa am făcut cunoștință cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mii de hectare de cimbru cretan. Cimbrul care, alături de portocali și de măslini, formează bogăția insulei. Odată florile de portocal dispărute, văzduhul nu mai miroase decît a cimbru. Așa cum Provența franceză are văzduhul încărcat de parfumul lanurilor de lavandă, Creta miroase a cimbru, doar că acesta, spre deosebire de lavanda provensală, este în devălmășie cu florile de cîmp și foarte rar cultivat. Așa am făcut cunoștință cu mierea de cimbru, specifică Cretei. Miere doar de cimbru, provenită din rarele culturi de cimbru, evident
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
trimitea tot înainte: "Amu, amu...", acest "amu" dovedindu-se un drum de încă niște kilometri de urcușuri sau de coborîșuri. Dar ce frumos era și cît de bine, cînd ajungeam, însfîrșit, în fața unui bulz de mămăliguță caldă și în așternuturi mirosind a sulfină! De data asta, puternicul Peugeot al familiei Crișan înlocuise pasul și căruța, dar farmecul plaiurilor maramureșene rămăsese același. S-au adăugat: Rohia, cu chilia si mormîntul părintelui Steinhardt, Bîrsana, cu mormîntul Yvettei Cauchois, Săpînța Peri cu turla ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
poarta tăbârcind săniuța în ogradă, cred că se apropia miezul nopții și când ai mei m-au văzut intrând pe ușă, au rămas încremeniți locului. Bunica Cristina a început să plângă. Bunica era la noi. În casă era cald și mirosea a gutui și scorțișoară. Am mâncat cu poftă, era bunica lângă mine. La începutul verii, ne-am mutat "în pustietate, la o moară care era departe de sat într-un loc unde începe Valea Rece, la moara asta veneau satele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
ei / 303 Iranul între Islam și Occident / 307 O lume, două sau mai multe? / 311 Atac mortal la Pact / 315 O demisie târzie / 317 NATO și România / 319 Reacții paradoxale / 325 Fiul cerului și Dalai Lama / 329 Sub cedrii Libanului miroase iarăși a praf de pușcă / 333 Conflictul ambasadelor / 337 UE și rromii / 341 Fundamentalism și terorism / 345 Din nou despre noi și Rusia / 349 România și marele Est european / 353 Euro-scepticii jubilează degeaba / 357 Revizuirea unui tratat / 361 Miza unui
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
că indiferent ce vor spune unii și alții, adică sârbii și mediatorii internaționali, noul guvern va proclama după 10 decembrie independența provinciei. Sârbii, consecvenți, nici nu vor să audă, iar sârbii din Kosovo nici nu au participat la vot. Așadar, miroase a praf de pușcă, miros, de altfel, foarte familiar popoarelor din Balcani. Numai că Evul Mediu a trecut de mult, iar Europa și nu numai ea nu poate asista pasivă la escaladarea unui conflict care ar putea să se extindă
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Dragostea sinceră a marilor puteri pentru tibetanii oprimați de chinezi este, pentru mine, un lucru uimitor, fenomene asemănătoare nefiind întâlnite decât extrem de rar în istorie. Mi-ar plăcea să mă înșel, deși nu cred. 8 mai 2008 Sub cedrii Libanului miroase iarăși a praf de pușcă Libanul se află în pragul unui nou război. Este războiul civil, cel mai ticălos dintre războaie. Milițiile șiite Hezbollah au declanșat ostilitățile pentru că guvernul Fuad Siniora a interzis un sistem de supraveghere a telecomunicațiilor folosit
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Meșterul că mișcă L-a gâdilat puțin la coasta, I-a dat să poarte toporișca Și mâna harnica, nevasta”. („Fantomas”) Dintre aceștia, În parlamentul țării, unii ce fac?: „Tăcut ca piatra și prudent/ La ce se va-ntâmpla și când/ Miroase-a mort În Parlament/ Mai trece-o victima la rand”. Numai una? Versuri care atestă că zăgazurile unui anumit timp se arătau rupte. Doborâte. Adevărată carte de debut editorial a lui Alexandru Tăcu a fost placheta intitulată „Întoarcere la izvor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tăcu. Când și-a luat În primire „patul” de lângă hârdău credea că va sta acolo doar câteva zile. A stat șapte luni, de ajunsese să simtă că și feliile de pâine pe care le primea o singură dată pe zi miroseau a fecale și a urină. „Pe partal, etajul doi al celulei, stătea Corneliu Coposu. Pe atunci avea 37 de ani, cu douăzeci de ani mai bătrân decât fostul majordom al Curții Regale, generalul Stoienescu, vecinul lui de pat. Primele versuri
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe un val, pentru a respira în fine mai ușor, dar un magrebian care vinde șaluri se apropie de ea, lăsându-și clienții să scotocească în grămada multicoloră de pe taraba lui: "V-a stropit din plin cu parfumul ăla care miroase a pișat de pisică târfa de Cléa." "Cléa o cheamă?" " Da, tocmai și-a deschis un butic luând exemplu de la un fost om de afaceri care își spune doctorul Sinus, deși nu este nici sinus, nici doctor. E un evreu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
regăsească liniștea într-o margine de țară, în locul cel mai expus. Dacă ar fi survenit un conflict. Oboseala drumului îi curgea încă prin vene ca un fluid leneș. S-a așezat pe nisip, sprijinindu-se de o barcă răsturnată, care mirosea a catran înmuiat de soare. Luna cu chip palid făcea decorul să arate romantic; ceea ce îi cădea mai degrabă prost. Acum, distanța îl separă mai sigur de Isidora decât onorabilitatea familiei lui. Era singur, și pentru multă vreme. Căscă și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trebuie să aplicăm legea... Eu mă bat cât pot și, după cum vezi, o încasez când insist... S-au despărțit foarte satisfăcuți unul de celălalt. Învățătorul o luă pe drumul spre sat, locotenentul pe acela spre plajă. Singurătate, lună, barcă răsturnată, mirosind a smoală muiată de soare, totul era aici, afară de ceea ce fusese farmecul primei seri. Obosit, dar fără prea multe păreri de rău, porni spre Vila orelor de lumină: numai de-ar dăinui misterul, căci timp pentru a-l dezlega va
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
-și genunchii cu brațele. "Ei, ai dormit bine?" "Eram terminat." "Ai crede că l-ați împins pe Hitler afară din Polonia. Glumesc, deși am prea puțin chef de asta." O îmbrățișă ascunzându-și fața în magnificul ei păr roșu, care mirosea a proaspăt spălat cu un produs chimic. Un antiseptic? Îi fu rușine de ce-i trecuse prin cap și se grăbi să-i sărute mâinile. Făcură dragoste fără bucurie, aproape îndurerați, de parcă venea sfârșitul lumii. Cum apocalipsa întârzia, luară obiceiul să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a tatălui ei: "Mama e la bucătărie cu Lillișu, fac un cozonac pentru mâine." Și nu putem să-l mâncăm în seara asta? Fetița izbucni în râs: "Nu, pentru astă-seară au făcut lapte de pasăre." Un val de aer cald, mirosind a vanilie, năvăli din bucătărie. Câinele deschise ușa ca să dea raportul: își îndeplinise bine misiunea și chiar mai mult de-atât. Urmă o învălmășeală veselă. "Mai pune un tacâm, Lillișu!", porunci Caterina, stăpâna casei, evident mulțumită că nu mai știa
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o șterseră fără vreun incident. Era și timpul. În sala de așteptare, dădură peste Constantin care venea după ei. Am scăpat ieftin, dar fii sigur că vameșul n-a ieșit din întâmplare pe o asemenea vreme", zise învățătorul. O fi mirosit ceva, zise șeful de gară, și o să-l rețină pe Grig până târziu, ca să se răzbune. Să intrăm, o să vedem. O găsiră pe Nel citind "Universul copiilor", cu Hector, care îi întorcea spatele, la picioarele ei. S-au ridicat amândoi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pulbere de aur, luă o sticlă de lichior cu care își aroma prăjiturile și, după ce zâmbi complice spre locotenent, dispăru dincolo de ușa laboratorului ei, unde athanorul maeștrilor bucătari bolborosea scoțând trâmbe de aburi. După trecerea ei ca vântul, o undă mirosind ușor a scorțișoară se răspândi în aerul trăznind a vin al restaurantului. Grigore zâmbi: "Asta e marea întrecere dintre cele două bucătării, românească și grecească, dar ce zic eu? Între cele trei și chiar patru bucătării, dacă ținem cont și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
era vreme bună. Gerurile întrerupeau circulația, iarna, și inundațiile, primăvara. Anotimpul cel mai favorabil pentru sosirea noutăților era vara. Dar atunci era prea frumos, prea cald, se duceau la plajă, se azvârleau în apă, plecau pe mare cu vreo barcă mirosind a smoală topită și a pește stricat până acolo unde cerul s-ar fi închis deasupra apei și lumea, cu incertitudinile ei, ar fi dispărut. Doar foamea îi aducea cu picioarele pe uscat și, ca din întâmplare, tocmai la ceasul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și pomenea chiar de retragerea într-o mănăstire. O prietenă cu care vorbește mult la telefon o încurajează: "Știi, medicii fac astăzi minuni." Lui Nel nu-i mai plăcea să meargă la școală. Profesoara ei era o femeie bărbătoasă, care mirosea a tutun și ai cărei plămâni fornăiau ca niște foale de fierărie. Copiii, care se cunoșteau toți între ei, o priveau ca pe o străină. Doar o colegă de clasă, Sofia, a vrut să fie prietenă cu ea. Avea o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
oră, cu pomeții îmbujorați și părul lipit de frunte din cauza suflului jilav al nopții. Se opri în prag și ochii îi străluciră brusc, de o bucurie vecină cu delirul. Arcadie se apropie de ea și o sărută pe amândoi obrajii: Miroși a burnița orașului ăstuia..." Își petrecură noaptea discutând. Dimineața, el puse diagnosticul: nod gordian. Da. Nici vorbă să-l reteze cu spada ca Alexandru cel Mare, care, oricât de mare o fi fost el, acționase nu cu înțelepciune, așa cum istoria
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
gând! Aici, foarte aproape, se afla o anume grădină publică, care, înainte de a deveni locul favorit de plimbare cu Margareta, fusese celebrată de un mare maestru în veninuri bucureștene: "Matei Caragiale!" Numele ăsta nu-i spunea nimic lui Arcadi, dar mirosi capcana și, de altminteri, era departe de a fi epuizat muniția unui oraș care le rezistase nemților eroic: "Anna Ahmatova!" "Shakespeare", șuieră Ahile, punându-și pe fugă, cu artileria grea, adversarul depărtat, foarte depărtat de Leningrad. Lasă-l să rămână
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
picioare, tropăie strigând să-ți spargă urechile: "Cumpărați floricelele! Vestesc primăvara, aduc dragostea!" Se aplecă deasupra coșului, unde violetul delicat strălucește sub vrâste albe, și alege un buchețel. Îl scutură de zăpadă și îl amușină ca un câine: Nu prea miros vestitoarele tale..." "Ba ai matale nasul înfundat, boierule!" "Ce obraznică poți să fii!" Tot tropăind și lovindu-și palmele ca să se încălzească, țigăncușa observă cu aplomb: "Obraznicul mănâncă praznicul, boierule, timidul face treaba!" "Nu-mi mai spune boierule, sunt un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o scurtă permisie, de o săptămână... Puneți-l pe cel de la internarea trecută, vă rog, domnule...! Da... Luați loc la măsuța de pe coridor...! Și... așteptați...! Bărbatul a intrat într-un cabinet... vis-a-vis. Ocup locul indicat, pe un fotoliu rupt și mirosind a mucegai, vechi și acesta precum masa ce întregea mobilierul gri. Deschid geanta și cu un gest de lehamite încep să decojesc o banană. Gândesc că întâlnisem primul ,,om de treabă’’ din acest spital și sunt mulțumit de purtarea sa
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]