8,110 matches
-
În consecință, în 1559 scrierile lui Machiavelli au fost interzise oficial de Biserică Catolică. Și protestanții, de asemenea, i-au denunțat ideile, considerându-le responsabile de masacrul din ziua Sfanțului Bartolomeu a hughenoților francezi, în 1572. Dar și în Anglia modernității timpurii, subliniază William Connell în lucrarea de față, Machiavelli avea aceeași reputație a ticăloșiei, încât s-a crezut că denumirea "Old Nick" (Bătrânul Nick), apelativ încă și astăzi utilizat în Marea Britanie pentru diavol, s-a referit inițial la Machiavelli, întrucat
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și filozofii antici. În consecință, în 1559 scrierile lui Machiavelli au fost interzise oficial de Biserică Catolică. Protestanții, de asemenea, i-au denunțat ideile, considerându-le responsabile de masacrul în ziua Sfanțului Bartolomeu a hughenoților francezi, în 15721. În Anglia modernității timpurii, Machiavelli avea o asemenea reputație a ticăloșiei încât s-a crezut că denumirea "Old Nick" (bătrânul Nic), apelativ încă utilizat în Marea Britanie pentru diavol, s-a referit inițial la Machiavelli, pentru că numele de botez Niccolò este traducerea în italiană
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
evenimente și ceea ce el consideră a fi cultură modernă, conceptul general acceptat, după cum sugerează și subtitlul culegerii sale de studii publicate în 1988, Essays on the transition from medieval to modern thought 9. În contrast cu Jacob Burckardt, a cărui viziune asupra modernității (și chiar asupra Renașterii) a fost mult mai puțin pozitivă decât se recunoaște în mod obișnuit, operele lui Baron au oferit o evaluare deplin favorabilă a ceea ce el a considerat a constitui ansamblul aspectelor esențiale ale societății moderne: participarea la
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
înlocuiască clasicele facțiuni cu interesele moderne, virtuțile clasice cu sensul industriei moderne, democrația directă clasică cu sistemul reprezentativ modern. Ca urmare a acestor studii, putem observa măsură în care cei mai importanți teoreticieni americani și englezi din perioada timpurie a modernității au considerat că o mare linie de demarcație istorică i-a separat de republicile antichității clasice. Și, într-adevăr, se poate ca în realitate să fi existat această frontieră. Așa cum ne amintesc continuu operele istoricilor antici, lumea politică din acea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
și subordonarea averii private față de res publică, instituții pe care republică modernă le consideră inamice sau pe care le poate tolera cu dificultate, au fost necesare pentru a asigura perpetuarea primatului politicii în regimurile republicane clasice 49. Ideea că apariția modernității a schimbat în mod drastic tipologiile filosofiei morale a fost accentuată de anumiți autori, în principal de Alasdair MacIntyre, care a oferit un model istoric explicit și care, prin urmare, merita să fie probat de istoricii intelectuali și sociali care
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
mai bine schimbările care au avut loc este necesar să ne întoarcem la Florența, dar cu noi întrebări ce privesc nu atât imitarea și renașterea culturii antice, cât mai ales relația dintre cultură medievală și modernă timpurie și cea a modernității. Aceasta nu este o nouă agenda (scrisă deja de Burckhardt), însă acum, în secolul al XXI-lea, poate într-o poziție mult mai bună pentru a cântări avantajele și dezavantajele culturii moderne. Dacă republicanismul este una dintre cele mai importante
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
dintre patroni și clienți în Florența renascentista a început dintr-o perspectivă surprinzător de diferită față de motivația care a stat la baza efortului de cercetare a istoricilor sociali din alte părți ale Europei (și din Italia) în prima parte a modernității. Dacă în țări ca Franța, Anglia și Germania aceste raporturi au fost examinate cu precădere din optică ascensiunii absolutismului, a dezvoltării birocrației, a evoluției instituțiilor reprezentative, istoricii din Florența au preferat să studieze raporturile de tip clientelar așa cum s-au
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
caz, ar fi incomparabil mai mult decât se face în prezent. Institutul Cultural Român și-ar justifica astfel, întru totul, ființarea. Iar în acest proiect, nu grandios cât pragmatic, opera lui Eminescu trebuie să fie axul spiritual de susținere a modernității noastre. Am urmărit cu destulă consecvență și am comentat în ultimul deceniu și jumătate, cam tot ce s-a scris important despre Eminescu (volumul de față probează, cu modestie, aceste strădanii, fără aroganță, doar cu ambiția imparțialității în opinii). E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Teutișan a construit un sistem de reprezentare imagologică pe ideea oglinzii, ca metaforă a dedublării, în canonul căruia așează cu inteligență speculativă întreaga creație eminesciană, care se dovedește a răspunde perfect acestui nou tip de analiză, probându-și încă o dată modernitatea. De altfel, demersul exegetului e îndreptat în această direcție a demonstrației viabilității operei eminesciene sub exigențele analizei artistice de ultimă oră. Interesul pentru intreprinderea lui Călin Teutișan este cu atât mai mare cu cât el face parte, iată, din generația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
că "el căuta invarianta, adică Poezia". Confruntându-se cu limbajul, creatorul "a ajuns să trăiască neliniștea, înstrăinarea și tăcerea, într-o perioadă nepregătită pentru a-l asimila". Abia mai târziu, abia azi el poate fi cu adevărat înțeles, asta pentru că "modernitatea lui Eminescu" trebuie dedusă din "analiza comparată cu unii dintre cei mai mari poeți europeni: Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Stéphane Mallarmé, iar mai târziu, Paul Valéry. Din receptarea unor idei care erau deopotrivă ale lui Eminescu și ale acestor poeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
la Eminescu, precum la Rimbaud, "rătăcirea existențială este o rătăcire a scriiturii". În Glossă, Paul Iruc vede "crearea unei poezii a dialecticii imaginarului". În Epigonii, Eminescu "inventa trecutul, inventându-se de fapt pe sine", ș.a.m.d, urmărind ideea de modernitate în creația acestuia, el fiind, în concepția despre poet și poezie, "mult mai modern decât erau romanticii în opoziție cu clasicii. Opera sa poate să conducă la o nouă lectură a literaturii chiar și prin faptul că reactualizează conceptele despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acestuia, el fiind, în concepția despre poet și poezie, "mult mai modern decât erau romanticii în opoziție cu clasicii. Opera sa poate să conducă la o nouă lectură a literaturii chiar și prin faptul că reactualizează conceptele despre modern și modernitate". La Eminescu, comentatorul observă o obsesie a imaginii. Discuția despre imaginar pornește de la definiția lui Gilbert Durand, extinzând-o la concepția lui Huizinga despre un Homo ludens, apoi ia în considerare punctele de vedere ale unor J. Baudrillard, J. Derrida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
s-a dovedit de o fertilitate relevantă, reconfirmând mereu teoria maioresciană care anticipa sursele eminesciane ale liricii românești. Ideea relecturii o întâlnim de altfel la majoritatea poeților reprezentativi. Semnificative în acest sens sunt câteva direcții ale reflectării catalitice eminesciene în modernitatea românească: neoromantismul bacovian, metaforismul ontologic blagian, cristalizările hermetice barbiene, alchimizările lexicale argheziene, romantismul permanent al lui Philippide, vocația autohtonismului tradițional la Voiculescu sau Pillat, până la ceea ce am numit periheliul eminescianismului, reprezentat de Nicolae Labiș și mai ales de Nichita Stănescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
folosul studenților doritori a ne cunoaște limba și literatura. Construcția demersului său are astfel o bună rigoare metodică, este bine sistematizat, având organizarea materialului pe o coordonată ideatică anume, aceea a poliformis mului operei lui Mihai Eminescu, ca "probă a modernității scrisului poetic". Dar calitatea polimorfismului eminescian nu se poate dispensa de poliformismul interpretărilor critice ale acestuia, o atenție aparte acordând, în acest sens, intervențiilor autorilor din "ultimul val al eminescologiei", după cum îi numește pe aceia care s-au exprimat recent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
psihanalitic și prea puțină instrucție estetică. În rest... Orice contestatar de azi al marelui poet poate afla aici calificative demonstrate (!?) științific pentru defăimarea și umilirea lui: un caz de demență precoce! POEZIA PURĂ (Ion Pillat) Poetul care a înțeles modernismul (modernitatea) nu doar în expresivitatea lui formală ci și în subtilitatea cu care acesta își asuma tradițiile de esență, rafinându-le, Ion Pillat se apropie de romanticul Eminescu, fascinat de puterea misterioasă a lirismului său, ce degajă, zice el, "armonii secrete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fost discutată în timp concepția doctrinară a gazetarului, exegetul punctând câteva repere în această direcție: Eugen Lovinescu, cel care considera "opera politică" eminesciană ca aparținând unui "reacționarism radical"; Șerban Cioculescu lansând ideea "vocației paralele" a lui Eminescu și evaluându-i modernitatea gazetăriei prin "prisma permanenței naționale". Apoi Gheorghe Bulgăr, George Munteanu (pledând pentru simțul istoric al gazetarului), Al. Oprea (axat pe relația dintre "jurnalismul conservator și poetul spiritului secolului", un polemist profetic), în fine, Sorin Antohi, în Critis imaginalis, care află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Eminescu ține să precizeze, oarecum concluziv, Mihai Cimpoi nu este propriu-zis "un ultim romantic" european, cum s-a zis, așezat la coada unui mare curent poetic, ci este un poet care reformulează dintr-o perspectivă proprie miturile romantismului în pragul modernității și le îmbogățește ca experiență culturală a altei lumi (răsăritene). Fără a mai vorbi de propria experiență și propriile fantasme, care negreșit fac din el un mare creator care vede lumea prin fereastra melancoliilor și reveriilor sale", continuând: "Eminescu silește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
rigid sistematică. Barocul este prezent și el în creația eminesciană (vezi Glossa) dar existând și o predispoziție pentru Simbolism ("Lovinescu refuză să tragă concluzia că Eminescu este un precursor al simbolismului" în literatura noastră) și totodată o deschidere marcată spre modernitate (Clasicitate și modernitate): "Modernitatea lui Eminescu se cere înțeleasă nu prin opoziție cu clasicismul, ci printr-o complementaritate dialectică". Vorbind despre Cultura lui Eminescu, se punctează faptul că aceasta este axată pe triada constitutivă: "formativitate creativitate integralitate", asigurându-se astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
este prezent și el în creația eminesciană (vezi Glossa) dar existând și o predispoziție pentru Simbolism ("Lovinescu refuză să tragă concluzia că Eminescu este un precursor al simbolismului" în literatura noastră) și totodată o deschidere marcată spre modernitate (Clasicitate și modernitate): "Modernitatea lui Eminescu se cere înțeleasă nu prin opoziție cu clasicismul, ci printr-o complementaritate dialectică". Vorbind despre Cultura lui Eminescu, se punctează faptul că aceasta este axată pe triada constitutivă: "formativitate creativitate integralitate", asigurându-se astfel "personalitatea unui uomo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prezent și el în creația eminesciană (vezi Glossa) dar existând și o predispoziție pentru Simbolism ("Lovinescu refuză să tragă concluzia că Eminescu este un precursor al simbolismului" în literatura noastră) și totodată o deschidere marcată spre modernitate (Clasicitate și modernitate): "Modernitatea lui Eminescu se cere înțeleasă nu prin opoziție cu clasicismul, ci printr-o complementaritate dialectică". Vorbind despre Cultura lui Eminescu, se punctează faptul că aceasta este axată pe triada constitutivă: "formativitate creativitate integralitate", asigurându-se astfel "personalitatea unui uomo universale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
et la Moldavie dans les relations franco-roumanies. Histoire chronologique du XIV-e au Xxe siècle Virgil Mihailescu-Bîrliba, The Great Medieval Coin Hoard of Iași Iulian Popescu, Timp și limbaj. Introducere în lingvistica lui Gustave Guillaumne Elena Prus, Pariziana romanescă: mit și modernitate Stelian Dumistrăcel, Limbajul publicistic românesc din perspectiva stilurilor funcționale Viorel Cernica, Filosofie românească interbelică Redactor: Camelia Grădinaru Tehnoredactor: Mihaela Mârza Bun de tipar: 2006 • Apărut: 2006 • Format 1/16 (61 ( 86) INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Cronicar Mustea nr. 17 • O.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
natura. Adică toate casele astea, care se înfig în peisaj, sunt stridente precum o nucă în perete, nu respectă o ordine, ci o somează, o strică dizgrațios. Și-atunci m-am gândit și io așa. Am învățat la școală că modernitatea începe în momentul în care francezii taie capul Regelui. Adică din acel moment nu mai contează tradiția, ereditatea, societatea devine din acea clipă propria ei origine. Izvorăște din ea însăși, cum ar veni. De-aia mulți impostori care nu au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
biblioteci din România, ocrotită tot mai puțin de oameni cu „dragoste de câine”, așa cum i-a eternizat pe bibliotecari, în 1566, Giuseppe Arcimboldo într-o pictură alegorică. În veșnicul nostru provizorat, dominat doar de discursul despre reformă, standarde profesionale și modernitate, rămâne deocamdată, prin firave reverberații, doar convingerea exprimată de Borges în Biblioteca Babel: „Biblioteca va dăinui: iluminată, solitară, infinită, perfect imobilă, înarmată cu tomuri prețioase, inutilă, incoruptibilă, secretă”.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
Paris și Universitatea Laval Canada. Alumni al Colegiului Noua Europă, București. Cărți publicate: Biserică, Stat, Societate în anii '30 (2007); Enervări sau bucuria de a trăi în România (2007) (împreună cu Codruț Constantinescu, ilustrații de Dan Perjovschi); Locul celuilalt. Ortodoxia în modernitate (2007). Mirel Bănică, (c) 2010 Institutul European, Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Lascăr Catargi nr. 43, 700107 euroedit@hotmail.com; www.euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BĂNICĂ, MIREL Fals jurnal de căpșunar / Mirel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fotografii încearcă să arate credincioșilor și turiștilor legătura dintre Ocean, Om și Dumnezeu. Totul făcut cu multă prudență, aseptic, ca și cum ar dori sa nu supere pe nimeni, un mesaj mai degrabă New Age decât creștin și catolic. Catolicismul răspunde provocărilor modernității cu prețul sacrificării unei părți din esența sa: rigoare, mistică profundă și silențioasă. Iar pe unul din zidurile catedralei o placă memorială ne reamintea că, în 1543, înainte de a descoperi Québec-ul și Canada, Jacques Cartier îngenunchează în fața lui Dumnezeu, cerându
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]