9,631 matches
-
CAPITOLUL II OLIMPISMUL MODERN 1. DESCOPERIREA OLYMPIEI Până la începutul secolului trecut, situl arheologic al Olympiei nu era cunoscut; era doar o masă de ruine, la care și-a adus contribuția fluviul Alpheos și Kladeos ce și-au schimbat cursul de nenumărate ori. O contribuție importantă la masa de ruine a avut-o și dealul Kronion, din care s-au prăbușit maluri de pământ și piatră. Acum 150 de ani, călătorii care treceau prin zonă nu puteau să-și dea seama de
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
la Buciumi, pre Valea Cozmoaie...” De aici, de pe Drumul florilor, privirea este chemată în lungul văii, spre Poiana Vlădicii. Numele poienii te duce cu gândul la vorba românească „de la vlădică până la opincă”. Despre Poiana Vlădicii, devenită cu timpul Vlădiceni, vorbesc nenumărate documente din vechime. Ca să intrăm în atmosferă și să ajungem la originea numelui, să citim cele scrise în excepționala carte „Iașii vechilor zidiri” de Dan Bădărău și Ioan Caproșu: „Cea dintâi atestare documentară (a Iașilor n.n.),sigură rămâne deci tot
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
fi vreo trei sute de ani n.n.) erau mai mult codri vechi cu copaci cât polobocul, printre care cu greu străbăteau localnicii și mai ales dușmanii; erau acești codri ca niște ziduri bine întărite, ce apărau vechea capitală a Moldovei împotriva nenumăratelor năvăliri ale barbarilor și dușmanilor țării...” Prin acești strașnici codri treceau două drumuri. Unul era cel al Vasluiului, care se întâlnea cu cel domnesc al Bârnovei. S-a nimerit ca tocmai acolo unde se întorlocau cele două drumuri să se
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
avut cinstea de a produce cărămida ce se găsește în zidurile Palatului Culturii din Iași. Ion Rameder, fratele fabricantului - antreprenor pe șantierul Palatului - a transportat cărămida acolo cu tramvaiul. Peste drum de fosta cărămidărie, se ridică Abatorul târgului, una din nenumăratele realizări ale primarului junimist Nicolae Gane, în a cărui vreme Iașul a făcut pași importanți către civilizație... De aici înainte am intrat pe drumul Dancului. Chiar în marginea satului - știi bine, dragă prietene - ne-am ostoit setea cu apa unei
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
și morala se amestecară astfel încât în curând deveniră inseparabile. Împlinii douăzeci de ani117. ▪ 2.3. Studiați folosirea prezentului, raportându-l la ansamblul sistemului enunțiativ din acest text (romanul lui Daudet este scris la persoana întâi singular + perfectul simplu, însă în nenumărate rânduri "eu" este înlocuit cu porecla depreciativă dată personajului, "Piciul". Deși este o non-persoană, "Piciul" de-semnează aceeași persoană ca și "eu"). (În fragmentul următor, personajul tocmai a fost salvat in extremis de la sinucidere de către abatele Germane.) Piciul șade în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
atenție orice intervenție operatorie, iar după ce Își termină programul operator consemna Într-un caiet momentele mai dificile sau imprevizibile din timpul intervenției. Pentru doctorul Săndulescu Neurochirurgia a Însemnat o preocupare continuă, ore nesfârșite de documentare, examinarea minuțioasa a pacientului neurochirurgical, nenumărate intervenții chirurgicale, examinarea pieselor anatomo patologice, nesfârșite zile de gardă, rezolvarea a numeroase urgente din serviciile de chirurgie ale Moldovei (Rădăuți, Botoșani, Piatra Neamț etc.). Preocupările sale multiple s-au manifestat și În cadrul a numeroase societăți medicale (Societatea de Medici și
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
groapă am fost aruncat de fratele meu mai mare și ținut acolo întreaga zi, ca pedeapsă pentru o vină inventată de el, am căzut alergând după o oaie și împreună cu ea într-o fântână secată și părăsită, am căzut de nenumărate ori din copaci, dacă se admite că golul de dedesubt este tot un fel de groapă, în adolescență, în timpul liceului, am căzut cu liftul în cea mai înaltă clădire de atunci din Brăila, în prima tinerețe, în armată, ca să pot
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
un critic literar în toată puterea cuvântului, deși datorită modestiei sale va refuza să-și asume un astfel de statut. În, probabil, ultimul interviu acordat de N. Steinhardt, acesta mărturisea: "Nu sunt cu adevărat critic, am mai spus-o în nenumărate rânduri, sunt un diletant, așa încât faptul că revistele România literară, Viața Românească, Vatra, Astra m-au recenzat, reprezintă pentru mine un succes, care este totodată și o mare surpriză"10. Oare să fi fost chiar așa, să fi fost Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
literară susținută, cel devenit monahul de la Rohia, a rămas un om cu un bun simț și o modestie rar întâlnite. În, probabil, ultimul interviu acordat de N. Steinhardt, acesta mărturisea:,,Nu sunt cu adevărat critic, am mai spus-o în nenumărate rânduri, sunt un diletant, așa încât faptul că revistele România literară, Viața Românească, Vatra, Astra m-au recenzat, reprezintă pentru mine un succes, care este totodată și o mare surpriză"2. Oare să fi fost chiar așa, să fi fost Steinhardt
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în cele din urmă prin credință și căință va atinge o altă formă de libertate, va deveni cu adevărat liber. Aceasta este libertatea pe care Steinhardt o are în vedere și a cărei apologie o face în Jurnalul fericirii în nenumărate locuri. Având în vedere cele prezentate până acum, nu ne înșelăm dacă spunem că în glosarea unor mari scriitori aparținând literaturii universale, Steinhardt e mereu tentat să facă o apreciere a operelor acestora din perspectivă morală, și nu o morală
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lisergic LSD-ul mai ales marijuana (the pot), mescalina, peyotl, olilouqui, tennanacatl (le știu de la Gigi Tz. care a copiat o listă dintr-o revistă americană) ori stupefiantele opiaceele, hașișul, heroina și toate produsele zeificate de Thomas Learey și de nenumărații lui credincioși au devenit mărfuri de masă și bunuri de larg consum. But no pill can make us innocent. Da, pilulele pot da somnul, ori mai îndeosebi somnolența ori evadarea prin deconectată nepăsare. Nevinovăția însă nu. Pe aceasta nu o
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și apoi reeditat la Editura Dacia. Deosebit de interesant este felul în care Steinhardt vede și, am putea spune, chiar trăiește creștinismul. Pentru el ,,creștinismul e o religie a curajului": ,,Texte referitoare la teza: creștinismul este o religie a curajului: de nenumărate ori îndemnul christic: Îndrăznește fiule, Îndrăznește fiică (Matei 9,2; 9,22; Marcu 10,49; Luca 8, 48), Îndrăzniți (Marcu 6,50; Ioan 16,33); încurajările Nu te teme (Marcu 5,36; Luca 1,13; 1,30; 5,10; 8
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Creștinismul e cel mai aproape de legea fundamentală a universului: Lege care poate fi denumită a contradicției (coincidentia oppositorum), a paradoxului, a dialecticii, a bipolarității simultane. Cred, ajută necredinței mele"11. Steinhard a avut curajul (al cărui elogiu îl face în nenumărate rânduri: Nu există în lume decât un singur lucru, decât unul: curajul"12) uitării și al iertării, la fundamentul căruia stă cu siguranță învățătura creștină. Creștinismul ridică la rang de virtuți supreme uitarea și iertarea, reușind ceea ce filosofia nu reușește
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
putea fi sau chiar sunt victime ale celor pe care-i slujeau. Dar să revenim, încercând, totuși, să oferim răspuns întrebării. Simplu spus Steinhardt trebuia supravegheat pentru că era un "om liber", pentru că iubea libertatea al cărei elogiu îl face în nenumărate rânduri în Jurnal mai presus de orice, dovadă admirația purtată lui Kierkegaard pentru a fi rostit următoarele cuvinte: "Opusul păcatului nu e virtutea, ci libertatea". Nuanțând, putem spune că erau nenumărate motive pentru care el trebuia urmărit: trecutul său de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pentru că iubea libertatea al cărei elogiu îl face în nenumărate rânduri în Jurnal mai presus de orice, dovadă admirația purtată lui Kierkegaard pentru a fi rostit următoarele cuvinte: "Opusul păcatului nu e virtutea, ci libertatea". Nuanțând, putem spune că erau nenumărate motive pentru care el trebuia urmărit: trecutul său de deținut politic în cadrul "lotului Noica-Pillat", convertirea la creștinism și asumarea deplină a valorilor creștine într-un context social în care singura ideologie acceptată era cea ateistă, statutul său de intelectual, în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
volum de predici să-i scandalizeze pe unii. Este greu în aceste condiții să te aștepți la o reacție cuminte, dogmatică, rațională a predicatorului. Acesta însuși mărturisește, cu un curaj ce-l caracterizează: "Creștinismul meu nu este dogmatic", îndemnând, în nenumărate locuri, la renunțarea la rațiune atunci când ne raportăm la Dumnezeu (vezi în acest sens Ceea ce rămâne din credința mea sau Gândirea imprecisă). Dacă la Frossard rațiunea, respectiv argumentele raționale stau la loc de cinste, în cazul lui Wurmbrand locul acestora
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mormintele foștilor săi torționari, conștient fiind că singurele arme infailibile sunt iubirea și iertarea. Capitolul XIII Steinhardt, Frossard, Wurmbrand Am scris încă din Argument că în operele celor trei evrei convertiți (fiecare la una din marile ramuri ale creștinismului) există nenumărate teme, locuri comune. Nici nu e greu de înțeles de ce e așa. În primul rând toți cei trei autori sunt evrei, care în urma unor frământări intelectuale și spirituale, mai mult sau mai puțin îndelungate, s-au convertit la creștinism. Prin
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
încât aceștia se transformă în trei dintre cele mai mari personalități ale creștinismului universal din veacul al XX-lea. Prestigiul acestora e confirmat de traducerea cărților lor în multe alte limbi decât cele în care au fost scrise, precum și de nenumăratele editări ale unora dintre volumele scrise de ei. Trăiesc, de asemenea, toți trei drama persecuției politice și a încarcerării. Iată suficiente antecedente biografice care să justifice ceea ce eu am numit drept locuri comune în volumele celor trei. Ne referim aici
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de-a treia soluție teoretizată de el, cea a lui Churchil și Bukovski, două personalități pe care Steinhardt le admiră. În Jurnalul fericirii, Steinhardt oferă, pe o pagină întreagă: "Texte referitoare la teza: creștinismul este o religie a curajului: de nenumărate ori îndemnul christic: Îndrăznește fiule, Îndrăznește fiică (Matei 9, 2; 9, 22; Marcu 10, 49; Luca 8, 48), Îndrăzniți (Marcu 6, 50; Ioan 16, 33) încurajările Nu te teme (Marcu 5, 36; Luca 1, 13; 1, 30; 5, 10; 8
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
utopiei. A.S.: Deci curajul care reiese din fiecare pagină a Jurnalului a existat și în viață? R.D.M.: Exista și în viață: îl avea el însuși și îl admira la cei care împărtășeau această virtute. A.S.: De fapt el face, în nenumărate rânduri, în Jurnal, elogiul curajului. R.D.M.: Exact. Avea câțiva oameni politici pe care îi admira necondiționat. Știu deoarece, la un moment dat, mi-a reprodus o discuție între Churchill și un însărcinat al celui de-al III-lea Reich, care
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de curaj, am vorbit de paradox, de credință. O altă problemă fundamentală, după părerea mea, în opera lui Steinhardt, literară sau teologică, e libertatea. Steinhardt, asemeni lui Dostoievski, pune credința în relație cu libertatea, al cărei elogiu îl face în nenumărate locuri. Ca și în elogiul curajului, în elogiul credinței, el vorbește despre libertate cu o admirație extraordinară, citându-l pe Kierkegaard: "opusul păcatului nu este virtutea, ci libertatea". Este în spirit ortodox această interdependență pe care o sugerează Steinhardt, între
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
3. Pastorul Richard Wurmbrand în Cu Dumnezeu în subterană: "Mărturisesc că aș fi îmbrațișat credința creștină sub altă formă decat cea luterană, am spus eu, dacă mi s-ar fi înfățișat la vremea convertirii mele". Cum comentați? 4. Unul dintre nenumăratele gesturi exemplare ale pastorului Wurmbrand a fost acela al renunțării la streptomicină în favoarea unui legionar. Faptul e confirmat de majoritatea colegilor de celulă ai pastorului. Tot aceștia, însă, mărturisesc că Richard Wurmbrand ar fi fost, la randul lui, beneficiarul unui
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de prânz elevilor care efectuează practica la D.M.H.I. 62 În loc de încheiere Monografia reprezintă o primă încercare de a rememora activitatea didactică desfășurată în școala noastră de la începuturile sale până în prezent.În toți acești ani s-au derulat mii de ore, nenumărate generații de elevi au însuflețit clădirea cu strigătele și râsetele lor. Școala aceasta are personalitatea ei, viața ei. Viața unei școli este ca alunecarea unei corăbii, numai că, în locul apelor albastre, ea trece printr-o „mare acoperită de adolescenți care
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2946]
-
niște afemeiați, niște ereteci cu coarne!“ Remarcabilă aici, ca de altfel în mai toate comediile timpului, e senzația de „copie de pe natură“, de fidelitate cvasi-documentară; invocarea nostalgică a panachidei și lectura romanelor franțuzești constituie unul din sincronismele epocii, din care nenumărate perechi conjugale își extrăgeau disensiunile lor. „În adevăr, începutul civilizației - scrie V. Alecsandri - îl datorim sexului frumos (termin foarte potrivit pentru damele societății de la 1828, care au fost înzăstrate cu o frumuseță proverbială). Ele mai întâi au primit o educație
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
toleranțe speciale, al cărei țel era de a domni pe seama dezbinării altora, ea a ajutat la slăbirea resortului unei legitimități politice, extra-re-ligioase, la rîndul său generatoare de identități prenaționale la care suverani au lucrat cu metodă. Deși mai omogenă în nenumărate privințe decît Imperiul de mijloc, Europa de Vest devine în cele din urmă un fel de Chină ratată, care ar fi putut să se unească într-un imperiu, dar care a preferat să se împartă în nenumărate spații de suveranitate. Simplul fapt
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]