7,995 matches
-
le dezlegi Că mâine fi-vom cei pierduți Din câți am fost atunci colegi! Fost-au bucurii... și fapte Ce mai tarziu le înțelegi, Dar când se apropie o noapte Ne amintim c-am fost colegi! De va fi timpul neputința Și spiritul uitat... de legi, Înaintând spre... neființă, Să nu uitați c-am fost colegi! * După Ioan Tarziman.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93289]
-
unui visător“ care Încerca trezirea. În principiu, respectînd logica neprevăzutului, călătoria lor a fost Îndreptată inițial spre America de Nord, așa cum s-a și dovedit a fi, În cele din urmă: spre „negativul fotografic“ al Americii de Nord, care este America de Sud, cu sărăcia și neputința ei, și spre cunoașterea reală a ceea ce Înseamnă pentru noi America. „Nu am realizat, În acele momente, enormitatea inițiativei pe care o luaserăm; tot ce vedeam În fața ochilor era praful drumului care ni se Întindea Înainte și noi pe motocicletă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima. În asemenea momente, cînd un doctor e conștient de totala sa neputință, Își dorește din tot sufletul o schimbare: o schimbare care să oprească nedreptățile unui sistem În care, cu numai o lună În urmă, această biată femeie Încă Își cîștiga singură pîinea ca ospătăriță, cu respirația hîrșîind și gîfÎind, dar Înfruntînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
și Republica Dominicană, am fost - Într-un fel sau altul - prin toate celelalte țări din America Latină. Călătorind așa cum am călătorit, Întîi ca student la medicină, iar apoi ca medic, am Început să intru În contact direct cu sărăcia, foametea, boala, cu neputința de a vindeca un copil din cauza lipsei de resurse, cu apatia cauzată de foame și de persecuția continuă care a dus pînă la punctul În care cînd un părinte Își pierde un copil devine un incident lipsit de importanță, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui Giglio, am avut
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
viața morții și ce era atât de meritoriu în a târî după tine această existență lipsită de bucurii și de speranță? Exista undeva, într-o cută ascunsă a sufletului meu, credința că aveam dreptate, dar atât de mare îmi era neputința de a o dovedi și celorlalți, de a mi-o dovedi mie însumi, încât am plecat rușinat, pradă unei cumplite dezolări. Tot ce îmi mai rămăsese încă din principii, din prejudecăți și din iluzii, tot ce atâta vreme îmi servise
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ori oameni și, cu toate acestea, atunci când ar trebui să pună în mișcare toată această clarviziune sublimă, pentru a se obiectiva pe sine, pentru a ușura propria sa înflorire în mijlocul tuturor acestor existențe mediocre și străine, își dă seama de neputința lui, de slăbiciunea lui. Să nu fie decât clarviziune și nimic altceva? Un vid clarvăzător?! 22 iunie 1953 Odată cu începutul acestei săptămâni sper să reușesc să ies din starea aceasta, nu de marasm, dar de lene, de oboseală și de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tine voința să pleci. Când merg pentru o cumpărătură la prăvălie, drumul mă duce pe lângă cais. Firește, strada are două margini și-aș putea să-l evit ținând-o de cealaltă parte a străzii. Din cauza acestui cais, mi-e cu neputință să mă duc la cumpărături pur și simplu. Să aleg o parte sau alta a străzii înseamnă să mă decid de fiecare dată dacă vreau să-i fac copacului o vizită ori prefer să-l evit. Nu-i mare dramă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Galateni a Sfântului Apostol Pavel, 6, 2). La aceste plante observai din afară cum e când cineva te despovărează pe dinăuntru de ceva. Am încercat să-nvăț de la ele cum ar trebui să procedez în cazul oamenilor. Dar era cu neputință. Tatăl meu a trebuit să-și ducă singur beția în cârcă, iar mama n-a avut cu cine să-și împartă plânsul - chiar dacă plângeam împreună cu ea, o făceam din alte motive decât ale ei. Mama plângea fiindcă avea de bărbat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care însă în timpul interogatoriului dispărea tot atât de iute ca o valiză ce ți s-a furat. Cred însă că a apărea la interogatorii aranjată și pusă la punct trebuie să fi însemnat pentru mine un soi de atu împotriva scârbei în fața neputinței. Am fost chiar mândră când l-am auzit pe anchetator spunând asta. „Cine se îmbracă curat nu va ajunge murdar în ceruri“ a fost cea mai frumoasă amenințare cu moartea formulată de el vreodată. Căci barem admitea că dispuneam și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Și ultima, antologică prin simplitatea ei: "Nu vă încredeți niciodată în visuri și femei". Al dracului Mitică! Pasaj adăugat ulterior: am pierdut Apropourile lui Cilibi într-una din desele mele schimbări de domiciliu. Nimic nu mă afectează mai mult decât neputința financiară și fizică de a-mi lua cu mine prin lume cărțile la care țin.) Încercare de autodefinire: în ciuda tuturor eforturilor mele, am mereu impresia că am o cultură de pasaj, de revistă gen Magazin Istoric. Poate nu întâmplător am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cineva acolo jos te iubește... Fericitul Augustin: "Iubește și fă ce vrei". Încerc să pătrund în miezul tare al acestei afirmații de geniu. Oricât aș încerca, nu ajung la fructul oprit, la sensul ultim al afirmației sale. Același sentiment de neputință mă cuprindea pe vremuri în liceu în fața problemelor de la olimpiada națională de matematică cu care ne chinuiau profesorii la orele de "pregătire": înțelegeam limbajul utilizat, dar nu reușeam să sparg coaja tare a soluției. 16 martie 1999 Lucrez la redactarea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
triumfător. Un cub printre mii de cuburi dintr-un imobil de garsoniere. Am plătit pentru ea frumoasa sumă de 8400 de dolari americani, plus diverse taxe și impozite către statul român și agențiile imobiliare, acești hoitari ce se hrănesc din neputința românilor de a face afaceri, copleșiți de administrația tentaculară și de teama reciprocă. Bani munciți la sânge prin bucătării, birouri de bancă sau grădini particulare, bani pe care nu i-aș fi putut câștiga niciodată în România în aceeași perioadă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
să înțeleagă nimic din trista soartă a limbii române închise acolo. Lăzile și cărțile miroseau puternic a fum de țigară și a bătrânețe închisă în rafturi. Nu vreau să mor aici, iar oamenii necunoscuți să răsfoiască blazați în memoria, dorul, neputința mea... 11 decembrie 2002 Știre difuzată astăzi la Radio France Info. Francezii au găsit rădăcina răului care divizează societatea lor și au decis să o curme. Jucăriile copiilor sunt sexiste. Se manifestează intens la Paris în fața marilor magazine de jucării
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de volume a Universității Laval din Canada. Bucuria că mă găsesc într-o bibliotecă ce conține aproape tot ce a scris omenirea mai de preț, tristețea că imensa majoritate a cunoașterii de acolo îmi va rămâne pe veci necunoscută din cauza neputinței mele mentale și fizice de a citit tot. Momentele unice când citeam la ore târzii de noapte, pierdut între rafturile kilometrice, cu sentimentul acut că nu voi mai avea niciodată o astfel de șansă, fie și dintr-un motiv foarte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
între Geneva și Paris. Primul impuls, a fost să-i refuz. Dar asta ar însemna să mă las învins de cel mai mare pericol care mă paște aici, demonul resentimentului. Mi-ar face existența imposibilă. Al doilea sentiment, cel de neputință și umilință. Poate că însăși esența existenței mele din acest moment, dar și a multor studenți români din străinătate, a fost concentrată aici. Umilință + neputință = dependență ! Nu este cu putință oamenilor să-l facă să vorbească pe Dumnezeu. Ceea ce le
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mă paște aici, demonul resentimentului. Mi-ar face existența imposibilă. Al doilea sentiment, cel de neputință și umilință. Poate că însăși esența existenței mele din acest moment, dar și a multor studenți români din străinătate, a fost concentrată aici. Umilință + neputință = dependență ! Nu este cu putință oamenilor să-l facă să vorbească pe Dumnezeu. Ceea ce le este dat în schimb este să trăiască și să gândească de o asemenea manieră încât atunci când va răsuna fulgerul lui Dumnezeu, aceștia să nu aibă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
băiat bun la toate în Piața Obor sau ar fi lucrat într-o fabrică de făcut perii din păr de porc, soarta rezervată aici celor diferiți de majoritate. Nu este nici o urmă de corectitudine politică aici, ci doar dispreț și neputință rece.) 20 octombrie 2003 Iarăși despre UDC, partidul populist de dreapta elvețian. Au câștigat alegerile parlamentare, cu peste 30% din voturile exprimate. Ideea că unul din trei elvețieni mă privește ca pe corp străin, un profitor, o lipitoare socială, bună
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și imposibil de crezut de către cei de acasă, dar nu mă pot abține să scriu aceste rânduri: a trebuit să vin până aici, în Canada, pentru a-mi da seama ce țară minunată este România! O țară distrusă însă de neputința oamenilor de a asuma și depăși așa cum ar fi trebuit momentul 1989, un veritabil nou început (al câtălea, de fapt?) din istoria noastră. 9 septembrie 2004 Traiul în mizerabilul cămin studențesc Moraud din campusul (imens!) al Universității Laval m-a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cele din Europa. Una dintre ele, foarte veselă, ținând seama de locul unde este scrisă: Bill Gates vous regarde! Dintre cele de natură sexuală, obișnuitele mesaje homosexuale de întâlnire, dar și altele, mai dificil de reprodus, pline de ură și neputință la adresa tribului feminin, care lasă să se întrevadă ceea ce aici se numește, discret și igienic, le malaise des hommes pe românește, deruta bărbaților, provocată de emanciparea totală, anarhică a femeii canadiene. Un fenomen de masă care a dat peste cap
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care o respect, dar nu o practic. În țara asta m-am născut, am crescut, am iubit, am învățat, mi-am îngropat familia. Din limba acestei țări mi-am făcut o profesiune care mă pasionează. Și mi-a fost cu neputință s-o pă răsesc. Nu din patriotism. Din ceva mult mai adânc, sădit organic în mine. O să vă povestesc o întâmplare. Eram cu soțul meu în Elveția, la Lausanne. R.P. N-aveați de unde să știți, dar următoarea întrebare chiar pe
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
rever, aici, în pustia locului; m-am oprit, mi-am pus valiza între genunchi și am încercat să-mi iau pulsul. De când mă născusem, era prima oară când făptuiam o asemenea mișcare, i-am prins bătaia, dar îmi era cu neputință să o număr; îmi venea în minte, ca un bufon într-o tragedie, acel vesel 33 - „spune ca la doctor, 33!” -, dar bătaia era atât de neregulată că nu permitea nici o socoteală; fixând acoperișul Ambasadei Române și ținând cu degetele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Ca scriitor datorez literaturii sovietice orientarea spre viață, disprețul pentru sterilitatea, singurătatea, necomunicarea pe care cultura în decadență a burgheziei încearcă să le întindă ca pe o molimă de la unii la alții, despărțindu-i pe oameni, creând sentimentul atroce al neputinței, încercând să întindă absurdul unor relații sociale bazate pe exploatare, asupra lumii întregi, voind să creeze impresia că prăbușirea burgheziei ar fi tot una cu prăbușirea în neant și deznădejde a universului...“ („Ce au însemnat pentru mine oamenii sovietici și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
primit o scrisoare de mulțumire. Decembrie 1989 ne-a găsit pe toți împreună în noua noastră locuință. Cifrele fabuloase ale morților și răniților din Timișoara, groaza că sora mea, prietenii și mătușa ar fi putut să se numere printre victime, neputința de a intra în legătură cu cei de-acasă, primele imagini televizate ale „revoluției“, „teroriștii“, grozăviile despre care relata presa internațională, farsa procesului, executarea soților Ceaușescu, imaginile de coșmar din căminele de copii abandonați și handicapați, stabilimente ce semănau cu barăcile unor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
buzunar, surorile și infirmierele îl tratează cu o familiaritate jignitoare, ca pe un moș dat în mintea copiilor. Unde a rămas domnul distins și sigur pe sine de până ieri? Un trup gol sub cearșaf în salonul rece, umilit de neputințe; îmi cere un somnifer „ca să nu mai fie acolo“. Credeam că, dacă l-a operat șeful clinicii, care e și ministrul Sănătății, va fi tratat mai bine. Dar personalul ăsta - în general fete tinere și frumoase - nu știe să se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]