9,277 matches
-
umăr. Oare mai contează ce ți-am spus? Pentru mine, nu. Dar dacă vrei să terminăm toată chestia... — Nu, zise Helen. Nu dorea asta. Și era speriată că Julia pusese problema despărțirii lor cu atîta nepăsare. Timp de o clipă, nesfîrșită și chinuitoare, se simți total singură - abandonată atît de Julia, cît și de Kay. Continuă să se Îmbrace fără să scoată o vorbă. Julia stătea În aceeași poziție lîngă șemineu. CÎnd, În cele din urmă, Helen se duse și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pierduți prin încâlceala prăbușită a gândurilor noastre lăuntrice. Sunt visător îmi place să-mi arăt urâțenia și să ascund frumusețea zilei numai în tine! Ți-ai ales un nume potrivit cu trezirea inconștientă a unor lacrimi, bizare reflecții curgând la nesfârșit. Căzut cerului prizonier, tăcut, revoltat tu rechemi în mine amintiri făcute dar nedezlegate, promisiuni uitate prin mahalale răvășite. Ți-ai ales un nume potrivit cu mâhnirea din suflet și ochi înlăcrimați: ești ea!
Singurei by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83907_a_85232]
-
Întrebare nesfârșită De ce oare sunt cuprins de îndoieli de ce oare mă mint ori nu mă mint de ce în vise sunt speriat și fericit sau nu de ce sunt optimist și-n orele târzii plutesc și-n alte dimineți mi-e frică să gândesc
?ntrebare nesf?r?it? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83896_a_85221]
-
Prins în capcana din pustiul gerurilor cu viscole veșnice și nesfârșite, cu întuneric și lumină prin zări cuprinse de oceane, încercuit și singur, cedând continuu spărgătorului atomic. Scrâșnetele mă înfioară croind alt drum inutil printre ghețuri. Gânduri sfărâmate defilează prin fața noastră: poate cândva m-am întâlnit cu tine și-am mers
Prins. Capcana by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83916_a_85241]
-
Te-am zărit într-un balcon nesfârșit, cuprindeai în palmă lumea care aluneca, te uitai dar nu vedeai nimic; ochi imobili, o mâna flexată, o bosă părăsită de toți... ești singură, sunt singur suntem triști, suntem disperați două păpușele defecte - una de bătrânețe și alta de tinerețe
Balcoanele by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83917_a_85242]
-
bun al "mamei Senciuca", așa cum îi spuneam mulți dintre noi. Ce bucate gustoase încropea! După ce mâncam o luam "razna", pe aleile cu iarbă moale și deasă străjuite de castani și tei uriași . Nu ne era frică să cutreierăm aleile, parcă nesfârșite, tăcute, răcoroase, încărcate de mister. Rămâneam rupți de lume, ascultând din gura bătrânului rabin, despre drama neasemuită a familiei lui. Ne așezam ore întregi, muți în fața mausoleului, unde zac îngropate, zeci de kg. de săpun...atât cât mai rămăsese din
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Meir și mulți alții. Lăsam câte o floare la fiecare .. Ne întâlneam în zilele toride ale verilor, cu vecinii Dănuț și Gigi Buta și copiii familiei Muziciuc, ori cu fete și băieți de pe străzile din împrejurimi și ne petreceam ore nesfârșite, plimbându-ne, povestind, citind, pe sub umbra fără cusur, a teilor, bătrâni și impresionanți prin statura lor uriașă, impunătoare. Mă și îndrăgostisem de fiul ei Ion, un tânar de statură joasă, dar cu suflet mare și fața frumoasă, zâmbitoare (semana cu
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
tânără Am fost iarăși reperat Cu o jună? Ce vă miră? Pentru soață-s expirat, Pe când mânza mă inspiră! Iubitor, de ziua femeii De-accepți să-ți fiu fără simbrie Un trubadur boem, Eu pe genunchii tăi aș scrie Un nesfârșit poem. Test psihologic M-a testat aseară soața, (Sistematic îi mai tună Câte una, de-ți ia fața): - Crezi că alta nu-i nebună? Paradoxul protecției de fustă E un paradox se pare, Că protecția de fustă Este cu atât
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
Ceea ce mama ta n-a avut niciodată au fost «bani ca să poată fugi de-acas㻓, Îmi spunea mătușa Phyllis ștergându-mi fața cu șervețelul ei). Și cum mi-ar fi mie, singură toată ziua acasă cu copiii? Nevoile copiilor sunt nesfârșite. Poți să-ți torni și să-ți torni dragostea și răbdarea În ei și când poți oare să zici gata? Niciodată. Niciodată nu poți să spui gata. Și ca să te pui În serviciul lor la modul acesta altruist, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ei bine, atât de convinsă, plină de Încredere că femeile pot face față oricărui lucru pe care li-l scoate viața În cale. La colegiu, când eu și Debra ne pregăteam să ieșim să ne distrăm toată noaptea, puneam la nesfârșit discul ăsta ca să intrăm În atmosferă. Dansam prin cameră, pasându-ne păpușa Action Man a lui Deb. (După ce i s-a rupt un picior, Deb a zis că va trebui să-l numim Inaction Man „după toți tipii de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sau creșă, dădaca nu vine. Excelent. În mod tradițional, o perioadă de plăcere și relaxare, vacanța de vară e partea cea mai groaznică a anului pentru o mamă cu serviciu. Vremea caldă și zilele fără griji acționează ca niște reproșuri nesfârșite. Ieșiri la care ai vrea să participi și tu, piscine gonflabile răcoroase În care ai vrea să intri cu picioarele goale, conuri cu Înghețată ale căror șiroaie de vanilie ți-ai dori să le lingi. Paula lasă să-i scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
voiam să arăt cât de rău Îmi părea, să-i arăt bebelușului că mama lui va suporta acest lucru pentru el. Și-apoi a urmat un ocean de durere În care m-am scufundat Încă o dată și Încă o dată, la nesfârșit. Apa era la fel de tare ca lemnul. Te pălea ca un val lovind o punte și de fiecare dată când Îți reveneai te pălea din nou. După douăzeci și cinci de ore de travaliu, Rich a oprit cronometrul și i-a cerut moașei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
asemenea combinație de fericire și teamă: mi-era imposibil să-mi dau seama unde se oprea durerea și unde Începea dragostea. Va trebui să-i pui un nume, m-a certat moașa zîmbind. Nu putem să-i spunem „bebelușul“ la nesfârșit. Nu e bine. Mă gândisem la Genevieve, dar părea mult prea mare pentru viitorul proprietar. Pe bunica mea a chemat-o Emily, mă făcea mereu să mă simt În siguranță. —O, Emily e un nume foarte frumos. Să vedem dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de ștafetă În care fiecare alergător Îl suspectează pe celălalt că ar fi veriga slabă, dar ce contează e să continue să alerge pe pistă pentru ca batonul să poată fi pasat de la unul la altul, iar Întrecerea să continue la nesfârșit. „O, dragostea e mândră și dragostea e blândă, Și dragostea e ca o bijuterie când e nouă. Dar când Îmbătrânește, se răcește; Și se evaporă ca a dimineții rouă.“ —Mami, știu de ce te superi pe tati, mi-a zis Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
măturate de invadatorii care au pregătit, astfel, locul pentru înălțarea unei noi societăți a credincioșilor. În istoria omenirii, Evul Mediu este un abis care desparte lumea nouă de cea veche, separate una de cealaltă precum două continente de o mare nesfîrșită între ele. La scara înțelepciunii divine, cele două nenorociri, a necunoașterii și a pierderii limbii latine, care au lovit omenirea în aceste împrejurări au cîntărit mai puțin decît binele intenționat prin distrugerea radicală a instituțiilor sociale și practicarea idolatriei. Aceasta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
formeze o societate cu adevărat loială de prietenie perpetuă și indisolubilă cu ceilalți; căci societatea căreia îi aparține va fi condiționată de împrejurări. Formalitățile exterioare pot fi respectate în toate privințele, iar semnele convenționale de afecțiune pot fi schimbate la nesfîrșit. Oricum, întotdeauna există o limită implicită în uniune, inevitabil însoțită de precaute înțelegeri și rezerve multiple care o slăbesc în mod incredibil și îi cauzează schimbarea naturii. "Dacă? Împreună cu cine? Cum? Cît de mult? Atîta vreme cît uniunea nu face
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ea, mireasa lui Cristos însuși, se înfrățește de bunăvoie cu Episcopi naționali sau cu regi asemenea lui? Nu se găsesc în această întrebare suficiente motive pentru explicarea limitelor impuse asupra puterii episcopale de către Papă și rezervele papale care au trezit nesfîrșite plîngeri și calomnii?127 Mai exista vreo cale de salvare a Bisericii de la dezintegrarea părților ei, de la separarea Episcopilor săi, în afară de aceasta prin care se întărea centrul și devenea mai activ? Împrejurări de acest fel au făcut necesar pentru capul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
constant, încarcerați nu numai în hotarele statului, dar chiar în diocezele lor; politica de stat i-a ținut dezbinați, i-a împiedicat să ia parte la concilii și li s-a interzis să le convoace; au fost supuși unui șir nesfîrșit de umilințe. Puterea lor politică s-a diminuat, în mod firesc, pe măsură ce puterea aristocrației scădea, iar slăbiciunile lor făceau ca teritoriile lor să fie o pradă ușoară de spoliat în comparație cu cele ale nobililor, care și ei îi invidiau; cea mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Moise era atît de plin de zel pentru bunăstarea poporului său. Creștinul trebuie să mediteze și să urmeze mereu marea smerenie a Fecioarei Maria, pe care o vedem descrisă de Sfintele Scripturi ca fiind mereu liniștită, avînd pace, într-o nesfîrșită odihnă, din propria-i alegere și ducînd o viață umilă, retrasă și în liniște, din care nu poate fi desprinsă decît de glasul Domnului său, din simțăminte de milă pentru cumnata sa Elisabeta. Judecînd omenește, cine ar putea crede că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
stăpînire deplină și atotputernică! Domnul meu! Fă ca totul să meargă bine! (25 iulie 1840) Factura Tua sum ego Domine, rege quod creasti. (25 februarie 1841) O, Doamne... ut cognoscant Te. (15 august 1841) Dăruiește-mi-Te, dăruiește-mi-Te, nesfîrșit bine singurul bine, nesfîrșit bine, da mihi te ut sim da mihi te ut sim. Pe cît de mare este bunătatea Ta, pe atît de mult îți cer și eu! (23 ianuarie 1842) O, dă-mi ceea ce știi Tu că
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Domnul meu! Fă ca totul să meargă bine! (25 iulie 1840) Factura Tua sum ego Domine, rege quod creasti. (25 februarie 1841) O, Doamne... ut cognoscant Te. (15 august 1841) Dăruiește-mi-Te, dăruiește-mi-Te, nesfîrșit bine singurul bine, nesfîrșit bine, da mihi te ut sim da mihi te ut sim. Pe cît de mare este bunătatea Ta, pe atît de mult îți cer și eu! (23 ianuarie 1842) O, dă-mi ceea ce știi Tu că am nevoie! Inima Ta
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
prin cuvînt". În anul 806, Ludovic cel Pios a confirmat legea lui Carol cel Mare în Capitularul publicat după Sinodul din Aquisgrana. 189 În secolul al XI-lea uzurparea atinsese o culme ne mai întîlnită . Pentru a nu vorbi la nesfîrșit este de ajuns să vă amintesc ce s-a întîmplat cu cei doi Arhiepiscopi de Canterburry, Lefranc și Sf. Anselm, și cu cei doi regi ai Angliei Wilhelm I și Wilhelm al II-lea. Cerînd Lanfranc, care fusese numit Episcop
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-nchini. Și, bine’nțeles, e al dracului de scump. Un vopsit la Ariette poate ajunge la 450 de dolari. Asta în caz că reușești să obții o programare, ceea ce, evident, e imposibil. Inevitabil, despre Blondele Bergdorf se șușotește și se bârfește la nesfârșit. Nu se poate să deschizi o revistă sau un ziar și să nu găsești un articol despre ultima poveste de dragoste a vreunei BB sau despre ultima ei obsesie (în momentul de față, rochiile franjurate Missoni). Adesea, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ele. N-am să înțeleg niciodată de ce locuiesc în apartamentul ăla mediocru și poartă hainele alea mediocre când și-ar putea permite cele mai bune creații de la Dolce & Gabbana. Apoi adăugă mai domol: Nu poți să te-ncui aici la nesfârșit. La un moment dat tot va trebui să ieși în lume. M-am extras din pat și, cumva, am reușit să mă îmbrac. M-am speriat când m-am uitat în oglindă: părul mi-era năclăit și eram buhăită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
murit mama și Într-un fel Încă-mi mai porți de grijă. CÎt mai stai? — O săptămînă. Ar trebui să ajung la Helsinki pentru un documentar de televiziune. Dar o să mă-ntorc. — Mereu bîntui prin lumea largă. Toate călătoriile astea nesfîrșite, toate sălile de așteptare... Mai și ajungi vreodată undeva? — E greu de zis - uneori mă gîndesc că am transformat oboseala decalajului orar Într-o nouă filozofie. E singura noastră formă de penitență. — Și cum e cu cartea ta despre marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]