8,125 matches
-
Pe sub armură ți se propune să îmbraci un soi de cojoc care să amortizeze apăsarea fiarelor exterioare. Vasile luptă cu estonianul Karl Martin Sinijarv - un tip robust, „copil al naturii”, chel, bărbos și foarte chefliu. Acesta însă, în ciuda constituției sale, obosește primul. Ca învingător, Vasile are onoarea unui dans cu Felicitas Hoppe. Alții au parte de un final mai puțin fericit. Vorbărețul David Matevossian, attendent-ul armean, din prea multă abilitate (face volute gratuite), se rănește la nas în spada azerului Abdullayev
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care ne fac cunoscut programul de la Kaliningrad. În compartimentul nostru se instalează rusoaica pe care am întâlnit-o la Malbork. E la fel de entuziastă și curioasă cum o știam, se bucură că suntem iz Moldavii (din Moldova) și vorbește neîntrerupt. Mă obosește... Știe tot, merge des în Polonia, în țările baltice, în Germania, are pașaport cu vize multiple și e îngrijorată de extinderea Uniunii Europene, care va pune problema vizelor pentru cei din Kaliningrad. Eu o privesc cu suspiciune, ea simte lucrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru cei din Kaliningrad. Eu o privesc cu suspiciune, ea simte lucrul acesta și-mi spune deschis că nu este KGB-istă. E rândul meu să mint, spunându-i că nici nu am crezut lucrul acesta, pur și simplu sunt obosit și chiar frisonat de faptul că am intrat într-o zonă geografică pe care o văd semănând mult cu ceea ce am lăsat acasă. (Nu bănuiam atunci, stând în acel compartiment de tren, că la Kaliningrad e mult, mult mai rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai devastat. Ne spune, mie și lui Vasile, că șansa Moldovei este desprinderea totală sau măcar îndepărtarea la o distanță „sanitară” de haosul rusesc. Vom publica acest excelent interviu în Contrafort... Îl zăresc și pe Fatos Kongoli, care pare foarte obosit după timpul petrecut la Moscova. A avut o perioadă plină aici. Poate prea plină. A ieșit prntre primii cu valizele în holul hotelului, dorind să se vadă plecat cât mai repede. VASILE GÂRNEȚ: În Gara Belarusă ne așteaptă o garnitură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe cheltuiala și pe riscul nostru - cu taxiul. Așadar, ne vom deplasa compact, după un grafic bine stabilit, ușor de supravegheat pentru cei interesați. Hotelul e unul construit după modelul Inturistului sovietic (seamănă cu cel din Vilnius), cam învechit și „obosit”, dar cu foarte mult personal. Vreo patru cucoane la recepție, care au grijă să ne ia pașapoartele pentru „verificări” (ni le vor restitui tocmai după-amiază), iar la etaj stă o altă persoană de serviciu, de la care primești și afli unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și o anume repetivitate a evenimentelor îmi sabotează rău cheful de jurnal. Pe „ai noștri” - scriitorii din Trenul Literaturii - îi cunosc destul de bine, surprizele din partea lor vin tot mai greu, iar locurile vizitate, lungul pelerinaj prin câmpia slavă m-au obosit și m-au enervat în mare parte. Poate că și eu am fost inutil cabrat, nu am încă un calm al receptării, detașat, țin numaidecât să mă implic. Discuția noastră liniștită din compartiment (cu Andrei Bodiu, Richard Wagner și VITALIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dinspre un continent către celălalt. Îmi place să trăiesc în Islanda. Un singur lucru mă deranjează din când în când, și anume faptul că văd zilnic aceleași fețe, care par să dea conturul acestei comunități. Niște chipuri văzute zilnic te obosesc. Cu toate acestea, trebuie să spun că atunci când petrec un timp în orașe străine, simt că mi se face dor de aceste fețe plictisitoare. Străinii mă întreabă dacă nu mi-e frică să locuiesc în Islanda, unde cutremurele de pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prietenii săi „de idei”, de iubita lui ce îi era și soție, poeta Ana Mureșan, de familie și apoi de existență. Nu de poezie, ce era a „doua” sau „prima” sa tovarășă de existență, dar revenea la ea tot mai obosit de povara pe care o purta, „lespedea” ce poartă și numele de „luciditate creatoare”, nemulțumirea de existență așa cum e „ea” și pare a fi sau insatisfacția profundă față de propria artă, acea dorință de „perfecțiune”, de „sublim” ce-l animă pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
acomodat cu această „realitate”, dar au statuat-o și ca o formă a „libertății persoanei”, a „exoticului”, a „aventurii” ce poate deveni o existență. Dar pentru mine, ca și pentru tânărul care am fost, labirintul era un infern și, nu obosesc să o repet, tinerețea mea a durat o eternitate, poate tocmai din acea tânjire după o „lege” a propriei mele firi, o profundă și dureroasă aspirație de a ieși (împreună cu Ariadna, unul din cuvintele-cheie la Nietzsche!Ă din labirintul acelei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noastre lucide, să intrăm în acea „Tebă a spiritului” și cu necesitate vom fi opriți, întâmpinați de acel Animal hibrid, cu cap și tors de femeie, ce ne va pune întrebarea: de ce, Domnule sau Doamnă, bărbat, femeie, tânăr sau ins obosit de propriile eșecuri și victorii, de ce omului i s-a dăruit frumoasa, miraculoasa rațiune pentru toate treburile și calculele sale multiple și necesare și... de ce, când e să-și pună, sărmanul muritor, problema-problemelor, sensul propriei, unicei sale vieți, este „trimis
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
eu însumi, în multe momente în care „ingratitudinea” celor din țară își arăta colții - a celor oficiali, dar și a unor „particulari”, amici sau foști amici! Și e adevărat că nu am prea multe răspunsuri la această întrebare care nu obosește de a mă „vizita ciclic”, eu, care în multe alte situații mai problematice găsesc cu o aparentă ușurință răspunsuri și soluții! E, de altfel, una dintre întrebările cele mai vechi, mai „simple”, dar și mai „misterioase”, aș zice „iraționale”, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pleci? Cui ne leși?!...”, Tatăl meu a avut „naivitatea” sau „slăbiciunea” de a se opune rugăminților Mamei mele și argumentelor rațiunii și... a rămas! Cu ei, cu țăranii, cu credincioșii săi, cu „patria” sa. După nici șase luni, pentru că nu obosea, din amvon, în biserica plină, să sublinieze apartenența nostră la o țară latină și dreptul nostru istoric asupra teritoriului, iar, într-un rând, abordând tema „steagului bisericii”, să ceară celor care poartă un „streag străin” să părăsească incinta sacră - și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
puștii trec rapid la stadiul superior al proiectilului, la glonțul de armă sau la rachetă. Cei care aruncă pietre sunt micii palestinieni de pe colinele Cisiordaniei. Aceste diferențe trebuie trecute la capitolul "strategie și geologie". Părintele Manuel Moussalam, preot catolic, a obosit. Mai sunt nouăsprezece preoți și călugări creștini în teritoriu, punând la socoteală și măicuțele, îmi spune el. El se află în fruntea unei mici insulițe de pace, o școală creștină deschisă și micilor musulmani, în care domnesc curățenia și disciplina
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în Ruine: neagă tot, îmi dă impresia că urăște totul, poate în afară de morți; exaltă din toate puterile Evul Mediu, îl admiră pe domnul Maistre. Acum învață pianul și mărturisește că nu-i foarte silitor. Faza actuală din viața acestui om: obosit de atâtea tentative (viața lui e un mozaic, medic naturalist, arheolog, consul), a ajuns acum la muzică și nu mai vrea alta, basta. "Omenirea n-are decât să fie ca mine", spun cei care nu pot nici s-o domine
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de creare, în interiorul Palestinei, a unui stat arab și a unui stat evreiesc independente sunt atât de mari, încât această soluționare a problemei este de nerealizat". Aspectul de "cronică a unei catastrofe anunțate" atrage mai puțin atenția decât preștiința ușor obosită pe care o au din când în când actorii înșiși în legătură cu această catastrofă. Nicio carte nu ilustrează acest montaj "în buclă" mai bine decât (La Question de la Palestine), în mai multe volume, a istoricului Henry Laurens, de unde am extras aceste
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a voi să gâcească și de a raționa în vânt este inerentă spiritului omenesc. Oamenii trebuie să se fi lăsat la urma urmei de mania de a căuta să gâcească în loc de a observa; căci mai întăi ar trebui să se obosească, cu vremea, de a gâci totdeauna rău; și apoi ar trebui să recunoască în sfârșit că ceia ce imaginezi e mai prejos totdeauna de ceiace există; și că, într-un cuvânt, minunile imaginației sunt departe de a se apropia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ochii negri ațintiți curgerea regimentului, de lângă o poartă, cu cofa uitată în mână. "Ce te uiți așa, lelițo? Ia mă uit și eu, că tare mai sunteți năcăjiți..." Tot drumul femeile es cu apă și cu fructe în calea flăcăilor obosiți de drum pășind greu sub raniță prin praful șoselei și zăpușala văzduhului. La o haltă, un soldat din a 6-a companie începe a cânta din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei, dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe pod, primul pas pe pământ străin, m-a mișcat în chip deosebit. Facem un marș până la Giga Mahala unde avantposturile ocupă înălțimile. Acest marș, pe mare căldură, se face mai bine, relativ, decât cel de eri, deși trupa e obosită și oamenii mulți au beșici și rosuri: dar am intrat în țară inamică. Cu compania XII ocupăm la N.E. satului o poziție în avantposturi, și petrecem o noapte foarte frumoasă pe pământ, supt lună, cu fața la stele. "Nici-o știre de la inamic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
suspinuri își aduce aminte de frumusețile Siberiei. La a doua ieșire la pescuit, s-a acățat într-un cârlig al undiței un calcan mare (aici îi zice cambulă) de 3 1/2 4 kg. L-am scos după ce l-am obosit vreo douăzeci de minute. Eveniment. Am văzut casa de odihnă a ministerului culturii. În altă zi casa de odihnă a minerilor, plănuită și clădită prin grija lui Ordjonikidze, al cărui bust cu frumos cap bărbătesc se află în una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
declarat într-o parte biruința, ceea ce transpiră și din cronicile noastre care afirmă numai că „mare mulțime dintr-înșii fură omorâți”. Însuși craiul fu săgetat atunci în luptă și astfel rușinați se întoarseră pe altă cale mai scurtă. Amândouă armatele obosite și decimate de măcelul îngrozitor au încetat lupta deodată”. Și, adaugă I. Ursu, lupta trebuie privită „ca o baie de sânge, care s-a terminat după ce amândouă oștile s-au simțit complet obosite și decimate”. Șerban Papacostea a afirmat și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Din relatarea lui Dlugosz, reiese că Ștefan cel Mare ar fi intenționat să se retragă, hărțuind oastea otomană, spre Camenița, unde ar fi urmat să se facă joncțiunea cu oastea polonă și, cu forțe unite, să-i atace pe turcii obosiți de un drum lung și de lipsurile provocate de moldoveni. Baltazar de Piscia ne informează că Ștefan își trimesese familia și tezaurul la Hotin, care se afla la o jumătate de zi de Camenița. La 18 februarie 1476, se știa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
trupele sale în Austria. Desolidarizarea regelui Ungariei de politica creștină și, mai ales, de unica politică, pe care interesele majore ale regatului o cereau imperios, lăsa câmp liber de acțiune lui Mahomed al II-lea. Este adevărat că sultanul era obosit psihic și fizic de eforturile făcute în timpul luptelor în Moldova și în campania de represiune, din timpul iernii, efectuată în sudul regatului ungar. Trupele erau istovite și aveau nevoie de răgaz pentru refacere. Cu toate acestea, Ștefan se temea de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
În balada Scorpia I (8), frații plecați la vânătoare sunt supuși rătăcirii cathartice, mezinul fiind cel care simte acut apropierea de sacrul stâng: „Daca vedea și vedea/ Că vânaturi nu-ntâlnea,/ Că și drumul se-nchidea,/ Că-n deșert se obosea/ Și căldura-i năbușea,/ Calu-n drum că mi-și oprea/ Și din gură că-mi vorbea,/ Frățiorilor grăia:/Dalei, neică, frățiori,/ D-alei, neică, vânători,/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mi-a-ncins!/ Mai rău setea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa d-o cuvântat:/ - Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de mese râsetele și vorbăria continuă, cu frenezie chiar. Este primul meu contact cu un han al pelerinilor și parcă nu prea intră în mintea mea această atmosferă care nu-i tocmai de pelerinaj. Rămân cumva nedumerit dar sunt prea obosit ca să mai vreau să înțeleg ceva. După un duș scurt mă bag în sacul de dormit, îmi pun banii și actele sub pernă, ochelarii și lanterna sub pat și îmi zic că merit un somn odihnitor. Dar picioarele, dar tălpile
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]