8,628 matches
-
și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi explică că oferă imaginea unei mici insule stâncoase rămasă în mijlocul bălții. Se povestește că în timpuri de demult, pe când pământul era locuit de uriași ce pășeau peste Dunăre ca peste un fir de pai, două cete de uriași își așezaseră locașurile lor prin aceste părți de țară: unii la Brăila, alții la Iglița, pe malul celălalt al Tulcei. Odată cu timpul, s-a întâmplat ca cel mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
de domeniul trecutului, iar situația internațională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moștenite din trecut, pentru a pune, în fine, bazele unei păci solide între țări, URSS consideră necesar și oportun ca în interesele stabilirii adevărului, să pășească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei, Uniunii Sovietice. Guvernul sovietic consideră că chestiunea întoarcerii Basarabiei este legată în mod organic de chestiunea transmiterii, către URSS, a acelei părți a Bucovinei a cărei populație este legată în marea
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Prut și, prin sacrificii și jertfe, a întors la sânul Țării, deși pentru scurtă vreme, provinciile ce ne fuseseră luate. Prin jertfirea vieții sale, prin cinstea și onoarea dovedite pe câmpurile de bătălie împotriva imperialismului roșu, Mareșalul Ion Antonescu a pășit în Istoria Poporului Român, fiind așezat alături de marii noștri voievozi, care n-au avut alt gând și nici altă bucurie decât aceea de a-și vedea Țara liberă și neatârnată. După reocuparea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, ocupantul bolșevic
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
este Paris de la Troia, ce se afla pe muntele Ida să-și revadă cirezile pe care le îngrijea când era păstor până a nu ajunge prinț. L-a trimis cu cele trei zeițe pe Hermes ca să le călăuzească. Paris pășea pe munte singur. Deodată s-au ivit din slavă zeițele înverșunate și Hermes i-a cerut să le spună care zeiță este mai frumoasă:Atena zeița înțelepciunii, Afrodita ocrotitoarea iubirii sau mândra Hera, stăpână-n marele Olimp fiind soața lui
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
adâncime dobândind dimensiuni suprareale: Deși știi că apa-i moale/ Totuși placa-i de cristale/ Parcă-ar fi încremenit./ Ne-ncrețite, plane, pale,/ Viorii au adormit 177. Amestecul de real și suprareal imprimă poemului o atmosferă aproape liturgică: Și încet pășește-n apă./ Ochiul ei s-aprinde, cere,/ Iară buzele-i se crapă/ De o stranie plăcere,/ Totuși valul nu se taie/ Cercuind apa bălae/ [...] Și deși în lac înnoată,/ El nu mișcă, nici se-ncreață,/ Ca o floare-i aninată/ De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Urma CENZURA propriu zisă, dar și POSTCENZURA. A tipări o carte, acum, e floare la ureche. Altădată, ehei, ce trudă, ce aventură! * P e culoarele cenzurii (adică, Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor) se vorbea numai în șoaptă și se pășea pe vârfuri, într-o atmosferă de FBI+Biroul 5. Cenzorii n-aveau nume de familie: trecea ca o umbră tovarășa Cici, dincolo, ștampila tovarășa Mimi, de la birouri se ițeau capetele tovarășelor Fifi, Jeni, Pepi, Miți. Cine ar fi crezut vreodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față curată, bogat pudrată, ochi căprui, mari, jucăuși, deschiși, zâmbitori, prietenoși, chiar frumoși. Pășea cu o anumită siguranță, ba chiar cu un ușor aer de aroganță. Te privea ca și când voia să spună: "Băieți, nu vă temeți! Contați pe mine! O să vedeți că, la mine, la rău și la bine, ce-i în gușă-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-ni-le reciproc, fără dedicații, ca la 18 ani. Ea citea cu lăcomie istorie, dar și literatură, memorii, eseuri, filozofie etc., vrând să recupereze ceea ce credea că a pierdut, fiindcă și liceul îl făcuse la seral. De la lumea cărților am pășit, cu prudență, și la cartea cea mare a vieții noastre și a celei din preajmă fără a ne lansa și aventura în judecăți politice. Și aceasta cu atât mai mult cu cât atât eu cât și Ea care m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o stare de amețeală, cu frisoane și greață și mi se părea că nu voi mai avea echilibrul să mă opresc. Atunci când scrânciobul se oprea, stăteam câteva clipe țintuit locului, pipăiam cu frică pământul de sub picioare și abia îndrăzneam să pășesc spre ai mei, galben la față și rece de spaimă. Ți-a fost frică! Nu ți-a priit! Te-ai și îngălbenit, și pășești ca-n străchini... Las c-o să găsim noi altă joacă pentru tine, zicea mama. Acum, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oprea, stăteam câteva clipe țintuit locului, pipăiam cu frică pământul de sub picioare și abia îndrăzneam să pășesc spre ai mei, galben la față și rece de spaimă. Ți-a fost frică! Nu ți-a priit! Te-ai și îngălbenit, și pășești ca-n străchini... Las c-o să găsim noi altă joacă pentru tine, zicea mama. Acum, m-am interesat, înainte de plecare. Mi-am procurat niște pastile pentru "rău de înălțime". Emetiral. Am și înghițit o bombonică înainte de decolare. Și parc-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tampona ușor fruntea îmbrobonită și palidă. Când mai avem patru-cinci trepte până la dânsul, pe lângă noi țâșnesc, nerăbdătoare, se strecoară venind din urmă, două zvârlugi de studente înalte, subțiri, sprintene, zorind și țopăind ca niște căprițe. Urcă valvârtej, vrând parcă să pășească peste două trepte, deodată, grăbind și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage de-o parte, lângă perete, oferindu-le politicos, înțelegător, cale deschisă. Fetele se opresc și ele. Se înclină, îl salută cu reverență, își apleacă ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
luăm, unde să zăbovim, ce ne-am zis: haidem mai bine la biserică! Tocmai ajunsesem în fața uriașei Catedrale Ortodoxe din centrul orașul, o veritabilă operă arhitecturală, în stil clasic, ridicată în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial. 2 Am pășit cu sfială și cu uimire în acest templu al Domnului. Era încă dimineață. Catedrala abia se deschisese. Eram printre primii. Nu veniseră înaintea noastră decât câțiva credincioși. Puteai să-i numeri pe degetele de la o mână. Și aceștia nici nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
al cărei conținut Îmi este de-acum cu desăvârșire necunoscut. Ce caut eu aici, prin cazemata Casa Scânteii, mi-a confirmat și statuia uriașă cu pleșuvia dezgolită și mantaua descheiată, fluturând În bătaia uraganului iscat de speranțele popoarelor lumii care pășesc pe calea arătată de el. Da, eu căutam chiar forța și puterea cuvântului tipărit, despre care bestia aia de șapte tone de bronz a spus că-i mai de temut decât orice armă și armată. Vegheați la ferestre de statuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știam pe Hansi lângă noi ne simțeam În deplină siguranță. - Și-acuma de ce nu stai jos, Hansi? Îi spun. Doar nu ne ia nimeni la goană. Parcă-l simțeam fremătând În bărcile lui de pantofi prăfuiți numărul cincizeci, gata să pășească peste graniță ca peste un răsad de grădină. - Banii, băieți, și s-o luăm din loc cât mai e vreme. Dacă nu ne grăbim În noaptea asta, de mine Încolo adio. Au Început să bage trupe la graniță ca s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Petre Ghelmez cu Neostenita stare de veghe, Ion Gheorghe cu Veteranul de juni, Mihnea Gheorghiu cu Un mare destin, Al. Ivan Ghilia cu Omagiind destinul, Dumitru Ghișe cu Ctitor de țară, Ludmila Ghițescu cu De pe meleaguri argeșene, Romulus Guga cu Pășim Împreună mereu uniți, Aurel Gurghianu cu Generoasa dăruire, Grigore Hagiu cu A visa la ziua de mâine, Hajdu Gyozo cu Cel care veghează asupra frăției noastre, Arnold Hauser cu Recunoștință deplină, Heidi Hauser cu Simbolul certitudinilor noastre, Ion Hobana cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de plajă. S-a apropiat, era Într-adevăr el, Într-un tricou albastru decolorat atârnându-i până la poalele șortului și cu o lădiță din șipci din aceea pentru fructe, pe care o ducea cu amândouă mâinile sprijinind-o de pântece. Pășea ca pe ace pe nisipul fierbinte și striga ceva, dar vântul Îi spulbera vorbele. I-am ieșit În Întâmpinare după ce a intrat În zona solarului. Nu-mi amintesc să-i fi spus decât atât: vere, deși În zilele următoare el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nas cu el prin centrul stațiunii și din prima clipă mi-am dat seama că n-aș avea la ce să mă tem că și-ar revendica lucrurile și-ar pica din nou pe capul meu și-al Nelei. Laur pășea țanțoș pe lângă un tip mărunțel și uscățiv, căruia mă prezentă Într-o engleză năpădită de poticneli ceremonioase, după ce-mi spusese că-i american și stau Împreună la hotel Muntenia din Neptun. Agățat de brațul bătrânelului ăla bine Întreținut, văr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
școlii noastre... mă înfiorai. Ne-am strâns mâinile cu caldă prietenie... și, într-o tăcere adâncă, o tăcere care spunea mult mai mult decât toate vorbele, ne-am despărțit. I-am privit cu o dragoste aproape mistică... cum se îndepărtau pășind încet și rar, spre ieșirea din Grădina Publică. Foșnetul frunzelor, sub pașii lor, îmi suna în ureche ca un cântec blând abia șoptit. O imensă dorință mă îndemna să-i îmbrățișez... și, să-i dezmierd... să-i dezmierd ca pe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
când Sfinția Sa e furios... cel puțin groaza unei mustrări... s-o ținem minte. Dar, nu... Nici măcar o aluzie, n-a făcut niciodată... Și, n-am știut, de ce... ...Anul 1945, ne-a găsit tot în Pesac.. satul pribegiei noastre. S-a pășit dintr-un an într-altul, simplu, firesc, de parcă s-ar fi deschis o ușă de trecere dintr-o încăpere în alta... Și, zilele, săptămânile... și lunile s-au scurs mai departe, trecând ca tăvălugul, nepăsător, peste viața întregii lumi. Afară
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vedere în toamna anului 1945, s-a ținut prima admitere, după refugiu, pentru un nou an școlar... Și, sistemul organizatoric, complicat, al școlii, a început să funcționeze normal. S-a trecut dintr-un an în altul simplu, firesc,..ca și cum ai păși dintr-o încăpere în alta. După un început de an cu iarnă geroasă, cu ninsori viscolite, s-a intrat într-un martie care a început cu frig și vreme aspră... un început de martie rece... care nu prevestea nimic bun
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
s-a intrat într-un martie care a început cu frig și vreme aspră... un început de martie rece... care nu prevestea nimic bun. 6 martie...ziarele vuiau: „Căderea guvernului liberal... noul guvern comunist..!” „La 6 martie 1946, țara a pășit pe drumul înfăptuirilor democratice, oamenii fabricilor și ogoarelor privesc mereu înainte!” Astfel, s-a instalat regimul de dictatură. A venit luna aprilie... cu zarzări, meri și cireși înfloriți. La o lună de noua guvernare comunistă, manifestațiile și mitigurile muncitorești se
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
românii au așteptat, ca de obicei, în noaptea de 31 decembrie, „Urările de Anul Nou, rostite la radio de M. S. Regele!” Nu le-au mai auzit... Capitolul VI O JUMĂTATE DE VEAC, DE NOAPTE ȘI...ÎNTUNERIC 1948... S-a pășit în noul an, aparent.. simplu și firesc, ca de obicei.. de fapt se intra întro altă lume... o lume nebună. O apăsare grea plutea în aer, peste țară... Și, primele zile ale lui Gerar erau mai aspre ca niciodată. Frământările
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
un moment dat, vaga senzație că băncile, catedra, fruntașii comuniști aliniați pe perete, gata de marș... totul se învârtea în jur, ca la „roata norocului”... ritmat... „Tră-ias-că...tră-ias-că!.. Stă-pân... pe ...destin e..! ... Cu un nou imn, în marș „triumfal”, Republica pășea neabătut pe drumul înfăptuirilor „democratice”,călcând peste cadavre... semănând întuneric și groază... Capitolul VIII ÎN ȚARA ASTA, SUNT PREA MULTE COZI DE TOPOR... În prima sâmbătă, după Bobotează... A doua zi era Duminică și, deșteptarea se prelungea cu o oră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
De-acu’ nainte, să nu mai vii, ai înțeles ?.. Vă caut eu !.” Glasul lui Baltă fu atât de gros și adânc, încât îl cutremură pe băiat. Se despărțiră... Băiatul plecă fără să întoarcă capul, iar el trecu Bistrița, prin vad, pășind pe pietre și, o luă pe cursul râului Dreptu spre inima Grințieșului, unde îl așteptau camarazii. Dar, gândurile rele puseră stăpânire pe sufletul lui, simțind că s-a petrecut ceva rău..rău, de care Nică știe dar nu i-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
asta, ciudată... am mai trăit-o, parcă, în 1944, când cu marele refugiu... ... Ușa se deschise larg, și, Părintele director Porcescu, cu statura-i înaltă, impunătoare, cu atitudinea întipărită pe chip, mai gravă ca de obicei, urmat de corpul profesoral, pășind cu privirea în pământ, intra în sala de mese. Un curent rece.. pătrunse în sală.. Toți rămăseserăm ca înmărmuriți... Ne așteptam la ceva... ca de îngropăciune. Inimile ne erau tot mai neliniștite. „ - Dragi elevi !”, începu directorul scolii pe un ton
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]