7,505 matches
-
Teritoriul Germaniei poate fi subdivizat în două ecoregiuni: pădurile montane mixte ale Mediteranei europene și reciful marin ale Atlanticului nord-estic. Majoritatea Germaniei este acoperită fie din teren arabil (33%), fie silvicultură și regiune păduroasă (31%). Numai 15% este acoperit de pășuni constante. Plantele și animalele sunt, în general, comune celor din perioada medievală. Fagi, stejari, și alte esențe de foioase constituie o treime din păduri; pădurile de conifere sunt în creștere ca urmare a reîmpăduririlor. Molidul și bradul predomină în munții
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
Dăești, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Slăvitești, Ionești Zăvideni Drăgășani (lacuri artificiale pe Lotru și Olt pentru hidrocentrale) și lacurile sărate de la Ocnele Mari. "Munții" cu vaste "păduri de conifere și foioase" unde trăiesc urși, capre negre, cerbi, căprioare. De asemenea pășuni alpine unde "oieritul" este ocupația ancestrală a oamenilor locului. Către dealuri, plantațiile pomicole oferă fructe: mere, pere, prune, nuci, cireși, vișini. Din prelucrarea prunelor, în județ se produce țuica de Horezu și țuica de Vâlcea. Tot pe dealuri, mai spre
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
în est, iar spre vest vf. Poiana Tomii și Poiana Bistrii. Crestele muntoase sunt formate din andezite pe suprafața acestora observându-se urme ale glaciațiunii mai ales în zona vf. Pietrosu dar și din aglomerate pe platourile vulcanice acoperite de pășuni alpine. De menționat este și vf. Scaunul (1381 m) a cărui contur poate fi admirat în întregime din depresiunea Vălenii de Mureș. Munții Gurghiului pe teritoriului județului se întind de la defileul Mureșului până la partea nordică a Munților Harghitei până la aliniamnetuyl
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
arbuști precum alunul (Corillus avelana), cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanquinea), lemnul câinesc (Ligustrum vulgare), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul (Rosa canina). Din subetajul stejăretelor pot fi menționate: stejarul (Quercus robur), teiul, arțarul, frasinul, ulmul, jugastrul, pajiști sub forma fânețelor și pășuni naturale. Vegetația etajului de stepă antropogenă cuprinde vegetații din vestul Câmpiei Transilvaniei din care merită amintite: bujorul românesc (Paeonia tenuifolia), Iris humilisul, Stepa stenophilia,etc. Vegetația intrazonală constituită din păduri de luncă, fânețe de luncă, stuf, papură, etc. Ca și
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
Crimeea împotriva Rusiei, poposește aici pentru a lua apă și merinde (carne de oaie), Constanța, așa cum o descrie doctorul Camille Allard se întindea numai pe peninsulă, la sud-est de actuala stradă Negru-Vodă; la nord-vest de această limită erau stâne, mori, pășuni și vii. În oraș locuiau pescari greci, lipoveni și turci, negustori și meșteșugari greci, români, turci, armeni, evrei și maltezi, oieri români și tătari, grădinari români, bulgari și găgăuzi. În 1865 britanicii termină calea ferată Cernavodă-Constanța pentru exportul grânelor din
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
cu extreme de 35 °C. Primăvara și toamna aduc vreme destul de blândă. Mare parte din teritoriul țării este format din câmpii mănoase și dealuri joase. Într-un peisaj leton tipic, un mozaic de vaste păduri alternează cu câmpii, ferme și pășuni. Terenurile arabile sunt delimitate cu șiruri de mesteceni și cu pâlcuri de pădure, care reprezintă habitat pentru numeroase plante și animale. Letonia are sute de kilometri de țărm maritim sălbatic—litoral cu păduri de pin, dune și plaje continue cu
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
excelsior L."), arțar, cireș ("Prunus avium"), plop. Cea mai mare parte a teritoriului este formată din pământ arabil, destinat agriculturii, cu soluri fertile (cernoziomuri cambice), unde se cultivă porumb, cartofi, sfecla de zahăr, grâu etc. Există și terenuri acoperite cu pășuni și fânețe. Fauna este bogată atât în zona împădurită, cât și în zonele agricole și în cea acvatică. În raza satului Bajura se găsește, la mare adâncime, nisip cuarțos (silicos), îmbibat cu apă. Stratul de nisip ocupă o suprafață de
Darabani () [Corola-website/Science/297057_a_298386]
-
succesul afacerilor intreprinzătorilor care contribuie, în mare parte, la realizarea produsului intern brut și oferă noi locuri de muncă. Din suprafața totală a orașului, suprafața agricolă este de 8.729 ha, din care suprafața arabilă este de 7.600 ha, pășunile naturale 590 ha, fânețele de 399 ha și vii pe rod 140 ha. Pădurile și alte terenuri cu vegetație forestieră cuprind o suprafață de 83 ha, iar teren neproductiv 73 ha. Din totalul suprafeței arabile sunt irigate 3950 ha, iar
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
activități economice. Agricultura este principala ramură a economiei orașului, cu un aport de 45% la veniturile localității. Suprafața totală a localității Pogoanele este de . Din această suprafață, reprezintă terenurile agricole, iar sunt suprafețe neagricole. Terenurile agricole au următoarea structură: arabil - , pășuni - , vii - , livezi - . Componența terenurilor neagricole de la nivelul localității Pogoanele este următoarea: păduri - , ape - , terenuri neproductive - , drumuri - , construcții - . Principala ramură a agriculturii este cultura plantelor. Se cultivă pe suprafețe întinse cereale - grâu, porumb, orz, ovăz, mei și floarea-soarelui. Suprafețe mici sunt
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
orașului Făurei acoperă o suprafață de 1828 hectare, din care 298 hectare intravilan, 168 hectare teren neagricol și 1362 hectare teren agricol. Suprafața agricolă totală a orașului Făurei este de 1362 hectare, din care arabil 626 hectare, vii 29 hectare, pășuni și fânețe 565 hectare, păduri aflate în administrarea Romsilva 142 hectare. Inițial a fost un cătun al comunei Surdila-Greci, care în 1900 avea 218 locuitori și o biserică datând din 1843. Satul a crescut după realizarea căii ferate București-Galați, pe
Făurei () [Corola-website/Science/297215_a_298544]
-
nu era suficient pentru toti sătenii și ca sa nu se creeze nemulțumiri, improprietărirea s-a facut sub formă de loterie, prin tragere de bilete. În urma acestei împroprietăriri rămân puține loturi în capul viilor, numite “brațuri”, unele cultivate, altele folosite ca pășune pentru vite. Arendașul acestor “brațuri” a fost Constantin (Ion) Triandafil, ultimul arendaș pe care Răscoala din 1907 îl găsește în comună. Anul 1907 găsește locuitorii comunei Vînju Mare împroprietăriți în trei rânduri și mult mai înstăriți decât cei din satele
Vânju Mare () [Corola-website/Science/297201_a_298530]
-
încep în general de sărbătoarea Sf. Mihail. Zona este acoperită în cea mai mare parte cu păduri (în proporție de 95 % de conifere, pe alocuri și foioase - cum este păduricea de fagi bătrâni de pe înălțimea Făgetului), iar pe alocuri sunt pășuni alpine în regiunile de mare altitudine și vegetație de mlaștină pe lângă cursul unor pârâuri. Rezerva cinegetiecă și piscicolă este bogată. Localitatea își datorează renumele resurselor de ape minerale cu bogate calități terapeutice, ape care au primit medalia Târgului Internațional de la
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
populate de animale sălbatice: vulpea, căprioara, țapul, iepurele, veverița, viezurele, porcul mistreț și chiar lupul sau ursul. Dintre rarități menționăm: vipera cu corn (vipera ammodites), scorpionul (euscorpius carpathiann), broasca țestoasă (testudo hermani) și o serie de șopărle. Alături de păduri și pășuni o bogăție deosebită o reprezintă apele. Orașul este străbătut de râul Bulba care izvorăște din peștera cu același nume aflată în legătură cu Peștera Ponoarele prin care se scurge apa lacului Zătoni. Debitul râului este sporit de numărul mare al izvoarelor care
Baia de Aramă () [Corola-website/Science/297209_a_298538]
-
Râul Solca își adună apele din pârâul Izvor și pârâul Solcuța, străbătând în calea sa, de la vest la est, orașul Solca, comuna Arbore și satul Gura Solcii. Cadrul natural în care se găsește Solca dispune de resurse valoroase de păduri, pășuni, fânețe, sol, ape de suprafață cu potențial piscicol și hidroenergetic, izvoare cu ape dulci, minerale și slatini, roci de construcție, fond cinegetic. Unele din aceste resurse precum sarea din slatini, lemnul, rocile de construcție au fost exploatate și valorificate încă
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
048 m Resurse naturale: păduri, energie hidroelectrica, zăcăminte de mangan, fier, cupru, zăcăminte mici de cărbune și petrol; climă și solul de pe șarmul Mării Negre permit cultivarea ceaiului și citricelor. Folosirea suprafeței: <br>"teren arabil:" 9% <br>"culturi permanente:" 4% <br>"pășuni permanente:" 25% <br>"păduri:" 34% <br>"altele:" 28% (1993 est.) Terenuri irigate: 4.000 km² (estimare din 1993) Pericole naturale: cutremure Mediul înconjurător - probleme curente: poluarea aerului, în special în Rust'avi; poluare foarte mare a râului Mtkvari River și
Geografia Georgiei () [Corola-website/Science/298066_a_299395]
-
munților se află marea “Amazonian llanos”, conținând vaste întinderi cu iarbă și, de-a lungul râurilor, dense păduri tropicale. Multe din aceste regiuni devin mlaștini în timpul anotimpului umed (decembrie, ianuarie, februarie); totuși, zone întinse zac sub linia inundațiilor și ajung pășuni bogate. În sud-est, separate de câmpiile Amazoniene prin înălțimile Chiquitos, sunt uscatele câmpii subtropicale Gran Chaco. Patru râuri compun sistemul de drenaj al Boliviei în nordul și nord-estul văilor și câmpiilor: Rio Beni și principalul său afluent, Rio Madre de
Bolivia () [Corola-website/Science/298079_a_299408]
-
navigabile, iar statul nu are ieșire la mare. "Articol principal: Economia Burkinei Fâso" Burkina Fâso este o țară săracă, predominant agrara, având peste 85% din populatie lucrând în agricultură și cultivând doar 10% din suprafața. Restul suprafețelor sunt alcătuite din pășuni și păduri, iar în subsol s-au descoperit minerale (nichel, mangan, plumb, fosfați). Cu toate acestea dezvoltarea industrială este strâns legată de agricultură. Burkina Fâso se confruntă cu problema a șomajului, peste 3 milioane de locuitori căutându-și de lucru
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
bazin al fluviului Congo domină relieful țării, acoperind o suprafață de aproximativ un milion km² și este în mare măsură acoperit de păduri ecuatoriale umede. Bazinul se înalță treptat sub forma unor podișuri muntoase la vest, pe când la sud sunt pășuni. Cei mai înalți munți se află în vest. Situat la Ecuator, statul are o climă ecuatorială în mare parte dar și subecuatorială în extremul sud, cu cele mai înalte temperaturi în regiunea centrală. Munții din sud sunt mai calzi și
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
Argentinei este foarte diversificată: de la mlaștini subtropicale, păduri-galerii și păduri de roșcove sau de palmieri până la arbuști de deșert, păduri dense de conifere cu frunze căzătoare, stepe întinse și chiar puțină tundră. "Ținuturile înverzite": pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse, pe când în zonele mai aride din sud și de vest există o îmbinare (numită "monte") de arbuști pitici și ierburi. În Pampas se pot întâlni, în special, ierburi sau arbori rezistenți la secetă, ca: eucaliptul, sicamorul și acacia. În
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Nothofagus (fag sudic). Coniferele sunt întâlnite ceva mai rar. "Stepa patagoneză:" ca și puna, stepa patagoneză constă în petice de iarbă intercalate cu arbuști spinoși, cum ar fi calafate, care dă fructe comestibile. Văile râurilor sunt, în schimb, acoperite de pășuni abundente. Mlaștinile din Iberá găzduiesc 344 de specii, printre care cormorani, egrete, bâtlani, berze și păsări cu corn; specii tropicale, cum ar fi tucanul, trăiesc în provincia Misiones. Pampasul și pădurile-galerii sunt pline de păsări mici: tero (nagâțul sudic) și
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
colonizatorii francezi, ceea ce explică liniile drepte, în afară de fluviul Senegal care constituie frontierea naturală între Mauritania și Senegal. La vest e mărginită de către oceanul Atlantic (700 km). Mauritania se divizează în 4 regiuni naturale: Estul țării e constituit din zone de pășune, în timp ce sudul constitue o zonă agricolă datorită afluenților fluviului Senegal. Majoritatea teritoiriului se situează în deșertul Sahara cu câmpii și relief puțin accidentat în regiunea unor roci. Cu toate acestea, la nord, există platouri înalte cu un vârf de până la
Mauritania () [Corola-website/Science/298125_a_299454]
-
acestă regiune din nord cresc nu mai puțin de 95% din pădurile Marocului. Restul de 5% din suprafața împădurită totală se întâlnește în micile oaze existente. Maroc este o țară care realizează tranziția în nord-vestul Africii dintre deșertul Sahara și pășunile fertile împădurite din jurul Mării Mediterane. Defrișarea este o activitate dăunătoare care în ultimii ani își face din ce în ce mai mult simțită prezența, pentru a putea face rost de lemn pentru construcții, Marocanii taie din șiașa puținele păduri existente în zonă, din acestă
Maroc () [Corola-website/Science/298124_a_299453]
-
pinul macedonean este un al florei terțiare, iar pinul cu cinci ace Molika a fost remarcat prima oară în Pelister în 1893. Fondul forestier limitat al Macedoniei include și , paltini, salcii plângătoare, salcii albe, arini, plopi, ulmi și frasini. Pe lângă pășunile bogate din Munții Šar și Bistra, Mavrovo, crește o altă specie caracteristică florei Macedoniei—macul. Calitatea extrasului de este măsurată la nivel mondial în unități de morfină; opiul chinezesc conține opt astfel de unități și este considerat a fi unul
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
și provincia Ilirică din regiunea Circumboreală. Regiunile de coastă și de câmpie au vegetație maquis tipic mediteraneană, în vreme ce pădurile de stejar se găsesc la altitudini mai înalte. Păduri vaaste de pin, mesteacăn și brad se găsesc în munții înalți, iar pășunile alpine domină zonele de peste 1800 metri. Conform World Wide Fund for Nature și Digital Map of European Ecological Regions furnizate de Agenția Europeană de Mediu, teritoriul Albaniei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de foioase ilirice, pădurile de amestec
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
folosința Institutului de Cercetări pentru Culturile de Câmp „Selecția”. Locul viitoarei grădini este situat în extravilanul satului Corlăteni. Fâșiile silvice nu sunt foarte bogate în specii de animale, cu excepția nevertebratelor. Cele mai răspândite mamifere sunt veverița, ariciul. În regiunile de pășuni se pot întâlni: iepurele, cârtița, diferite specii de rozătoare, seara apar și liliecii. Din păsări în păduri trăiesc: pupăza, grangurul, privighetoarea, pițigoiul, ciocănitoarea, cucul, în câmpuri potârnichea, foarte rar, eretele alb. În cartierele de la periferie pot fi observate și unele
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]