8,233 matches
-
preotului paroh iar restul erau folosiți la repararea și întreținerea bisericii. În raportul Comisiei Sfântului Sinod al Bisericii Autocefale Ortodoxe Române pentru fixarea parohiilor urbane și rurale, București 1888, la pag. 2- Plasa de Sus, este menționată la nr. 5 Parohia Amza, cu filiale: Bis. Sf. Vasile, Sf. Nicolae (Tabacu) și Capela Sf. Ion Moldoveni. Așadar, la acea dată, biserica nu mai ținea de M-rea Mărcuța, era biserică de enorie, acest lucru putând surveni fie chiar de la construirea ei din
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
era biserică de enorie, acest lucru putând surveni fie chiar de la construirea ei din zid, de către Toma Baltă (1847), fie mai târziu, în urma secularizării averilor mănăstirești, din 1860, din vremea lui Cuza. În Anuarul bisericilor din București, de pe anul 1909, parohia Sfântul Vasile figura cu un număr de 171 familii și 600 suflete. Anuarul mai precizează că biserica este întreținută de comunitate, neavând avere proprie, ceea ce ne face să presupunem că acea rentă anuală lăsată de doamna Filipescu prin testament nu
Biserica Sfântul Vasile cel Mare din Calea Victoriei () [Corola-website/Science/317281_a_318610]
-
mănăstirești. Lăcașul de cult a devenit biserică sătească, iar, prin Legea din 1893, biserică parohială. Edificiul a suferit reparații și în anul 1883. În anul 1903 s-a făcut o nouă reparație capitală a bisericii prin contribuția benevolă a credincioșilor parohiei, schimbându-se pardoseala de brad de la pereții exteriori cu alta, tot de brad și înlocuindu-se o parte a acoperișului de tablă. Tot atunci s-au zugrăvit pereții interiori și s-au vopsit stranele. Redeschisă în anul 1945, după război
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
din 28 octombrie 1959, care a avut ca efect eliminarea din așezămintele monahale a mai bine de trei sferturi din numărul viețuitorilor și viețuitoarelor existente până la acea dată. Biserica schitului, cu toată averea mobilă și imobilă, a trecut în patrimoniul Parohiei Brădicești. În anul 1961 s-au efectuat noi reparații ale bisericii, fiind înlocuit vechiul acoperiș din tablă, care se uzase, cu altul nou, din tablă zincată. În anul 1992, mănăstirea a fost deschisă pentru a treia oară. În prezent, în
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
Biserica „Sfântul Mina” din Suceava este o biserică ortodoxă din municipiul Suceava, care a fost construită între anii 1998-1999 în cartierul Obcini, pe Bulevardul Inginer Gavril Tudoraș (fosta Strada Dornelor). La 1 martie 1997, Arhiepiscopia Sucevei și Rădauților a înființat "Parohia Sfântul Mina din Suceava". Timp de un an, slujbele religioase au fost oficiate într-o capelă de lemn (de dimensiuni 12x5,4 metri), prima liturghie ținându-se în Duminica Floriilor din anul 1997. La 1 mai 1998 s-a pus
Biserica Sfântul Mina din Suceava () [Corola-website/Science/317526_a_318855]
-
două fiind Catedrala Mitropolitană din Iași și Biserica „Sfântul Mucenic Mina” din București. În august 2001, au fost aduse din Grecia două părticele din moaștele Sfântului Mina și așezate spre închinare în biserica din cartierul sucevean Obcini. Cu sprijinul credincioșilor parohiei, în 2003 s-a reușit confecționarea unei racle de argint în care au fost mutate moaștele Sfântului Mina. Biserica „Sfântul Mina” din Suceava este construită din cărămidă și are o lungime de circa 20 metri și o lățime de 10
Biserica Sfântul Mina din Suceava () [Corola-website/Science/317526_a_318855]
-
atârnate într-un copac din preajma bisericii. După ridicarea turnului, au fost turnate clopote noi, însemnându-se pe ele data și numele donatorilor: "„Acest clopot s-au vărsat satul Plăvălar cu hramul Vovidenia cu cheltuiala Vasile Cosma, Budnar Nica...”". În Cronica parohiei sunt menționate și alte două reparații. La începutul anilor 1900, lăcașul de cult a fost restaurat și căptușit cu scânduri de brad în interior și exterior pentru a-l proteja. Scândurile au fost înlocuite în 1974. Ca urmare a faptului
Biserica de lemn din Mănăstioara (Udești) () [Corola-website/Science/317530_a_318859]
-
anului 1698, de către arhitectul Gheorghe Donaub din Bistrița, cu contribuția credincioșilor din comuna Băla, fiind adusă de la Teaca, tencuită și modificată. Iconostasul bisericii s-a efectuat de către cioplitorul Sandu Cotoară din comuna Băla, sub îndrumarea preotului paroh de atunci, fondatorul parohiei Băla, Dănilă Rusu. Biserica s-a zugrăvit pentru prima oară în anul 1888, iunie-august, de către maestrul, zugrav Teodor Tecariu și de maestrul Gheorghe Belingern, ambii din Nicula. Biserica s-a sfințit în anul 1888 sub preotul Rusu Dănilă, de către excelența sa
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
onorific Emil Andreșanu (1910-1940), Gheorghe Gherghel (1940-1948), călugărul Toma Gherasimescu, misionar, Dumitru Niculescu, misionar, Victor Runcan, misionar, Gheorghe Antonescu (1951-1954), Aurel Aldea (1954-1964), Gheorghe Stoica (1964-1967), Horga Alexandru (1967-1984). Din anul 1984, a fost numit ca preot paroh în această parohie Miron Constantin, absolvent de facultate de teologie și inginer. Preotul Miron a inițiat ample lucrări de renovare, terminate în anul 2000. El a reparat, în proporție de 85%, Sfânta Biserică, înzestrând-o cu un turn nou și cu pridvor, înlocuindu
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
sta(n)din Apostoiu; au lucrat cu mâinile den început prin săvârșitu și cu tot satul+Deaconul Zamfir, zograf, 1823”. Pisania bisericii nu menționează numele preotului care ar fi fost slujitor la anul 1823 și dacă Boașca ar fi fost parohie independentă sau afiliată altei parohii. Din declarațiile Legioarei Mocioi și ale Nataliei Coteț, ambele descendente ale familiilor preoțești care au slujit biserica din Boașca și Frâncești, se pot preciza cronologia și preoții parohi care au slujit în aceasta. Astfel, în jurul
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
lucrat cu mâinile den început prin săvârșitu și cu tot satul+Deaconul Zamfir, zograf, 1823”. Pisania bisericii nu menționează numele preotului care ar fi fost slujitor la anul 1823 și dacă Boașca ar fi fost parohie independentă sau afiliată altei parohii. Din declarațiile Legioarei Mocioi și ale Nataliei Coteț, ambele descendente ale familiilor preoțești care au slujit biserica din Boașca și Frâncești, se pot preciza cronologia și preoții parohi care au slujit în aceasta. Astfel, în jurul anului 1808, preot în bisericuța
Biserica de lemn din Frâncești-Boașca () [Corola-website/Science/317606_a_318935]
-
E posibil că structura construcției să fi fost gata încă din vara anului 1789 dar încheierea lucrărilor interioare și consacrarea ei să fi avut loc în anul următor, așa cum a fost consemnat pe marginea de carte. De remarcat că matricola parohiei Slatina începe din anul 1789. Cu ocazia remontării bisericii în Hoteni pronaosul a fost mult lărgit spre apus, pentru a face loc pentru mai multe femei în biserică. Peretele de apus inițial, unde se află intrarea, a fost mutat și
Biserica de lemn din Hoteni () [Corola-website/Science/317600_a_318929]
-
numele Filotei. Între 1901 și 1903 a lucrat ca învățător în satul Foiniki din Laconia natală. Începând din 1906 și-a efectuat serviciul militar la Regimentul 2 Cavalerie din Atena, cu grad de subofițer. În această perioadă, a frecventat biserica parohiei Sf. Elisei, din apropierea cazărmii, unde i-a cunoscut pe Alexandros Papadiamantis și Alexandros Moraitidis. La îndemnul părintelui său duhovnicesc, Sfântul Nectarie din Eghina, se călugărește la mănăstirea Izvorul Tămăduirii din Longovarda. Filotei Zervakos a fost hirotonit preot la 22 aprilie
Filotei Zervakos () [Corola-website/Science/317624_a_318953]
-
conscripția sa din anul 1755, menționează o biserică de lemn „veche”, la Roșia. Biserica avea hramul Bunavestire, un preot Ioan Popovici (deci „fiul popii”, adică urmașul tatălui său la altar) și un “diac” Ionaș ( probabil Ianăș). Totodată, episcopul notează că parohia era compusă din 24 de case. Această biserică a-a aflat pe un platou ce se desprinde din “dealul lui Lazăr Dalcă”, cel care este înscris în conscripția comitatului Arad din 1743, ca locuitor - cap de familie, în Roșia. Ea
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
din Șopteriu din jurul anului 1900 și până în prezent au slujit următorii preoți: Victor Turcu, Ioan Racovițan, Emil Stanislau, Iacob Boca, Grigore Zăgrean (greco-catolici) și Gheorghe Bender, Ioan Turnagiu, Vasile Buceag, Vasile Macarie și Vasile Mureșan (ortodocși); din anul 2004 la Parohia Ortodoxă Șopteriu slujește pr. Leon Oltean. După preluarea bisericii de către ortodocși s-au făcut multe lucrări de reparații: consolidarea fundației, introducerea curentului electric și a gazului metan, acoperirea cu tablă a bisericii, renovarea clopotniței, construirea pe locul fostei mănăstiri a
Biserica de lemn din Șopteriu () [Corola-website/Science/317781_a_319110]
-
pe care au fost amenajate cele două terase, situate înspre răsărit și apus, a fost donat de fam. Mateiaș Tudor. Lucrarea a fost executată din piatră și material lemnos tare, finalizată prin efortul și susținerea Pr. Roman Bereteu, împreună cu enoriașii parohiei. Odată împrejmuit locul, s-a trecut imediat la amenajarea unui alt cimitir, situat în imediata apropiere a bisericii, cu o suprafață de 0,8 ha, împrejmuirea făcându-se cu sârmă. După finalizarea lucrărilor exterioare, biserica a necesitat și lucrări interioare
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
materialele necesare și transport s-a cheltuit suma de 334.509 lei; pentru manoperă suma de 689.264 lei; în total 1.023.773 lei, din care: 639.300 lei - donație din partea Mitropoliei și 393.173 lei - contribuția credincioșilor din parohie șl din alte părți. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” a fost redată cultului în ziua de 8 iulie 1987, de prăznuirea „Sfintei Treimi”, fiind sfințită de către P.S. Pimen Suceveanul, Episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, înconjurat de P.C. Arhimandrit Partenie Apetri
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
contact cu partizanii mișcării de reînnoire din Allgäu. Această mișcare ecumenică de sorginte catolică a contribuit la formarea, exprimarea sub forma predicării publice și apărarea proprietății comune ca în ritualurile stricte bănuite ca aparținând creștinismului timpuriu. Deoarece Lindl își pierduse parohia în anul 1818 prin decretul regelui Maximilian I Iosif al Bavariei, el a înființat o comunitate nouă la Gundremmingen și a trebuit să plece acolo, unde a predicat în fața a mii de oameni. Lindl s-a întâlnit cu țarul rus
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
și "Cartea Soarelui Nou". Prima, "Cartea Soarelui Lung", cuprinde romanele " De partea întunecată a Soarelui Lung" (1993), "Lacul Soarelui Lung" (1994), "Caldé of the Long Sun" (1994) și "Exodus From the Long Sun" (1996). Aceste cărți urmăresc preotul unei mici parohii care e prins în intriga politică și revoluția din orașul-stat în care locuiește. Wolfe a scris apoi o continuare, "Cartea Soarelui Scurt", compusă din "On Blue's Waters" (1999), "In Green's Jungles" (2000) și "Return to the Whorl" (2001
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
a fost mutată și restaurată în anul 1998 la Muzeul din Bistrița. De precizat faptul că la începutul secolului XX, în Rohia existau două biserici de lemn, una ortodoxă - construită la 1893 și una greco-catolică - construită în 1790 iar istoricul parohiei nu consemnează care dintre aceste biserici a fost adusă ulterior în Leurda. Referitor la acest aspect aflăm dintr-o lucrare consacrată Bibliei de la Bălgrad, lucrare realizată cu sprijinul Mănăstirii Rohia, că "biserica din Dâmb", construită în anul 1790 a fost
Biserica de lemn din Leurda II () [Corola-website/Science/318051_a_319380]
-
lungul secolelor în patrimoniul Bisericii „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust”, se remarcă: Tot din patrimoniul Bisericii „Sf. Ioan Gură de Aur - Zlataust” face parte și arhiva, care cuprinde acte și documente începând cu anul 1800. Prin strădania preotului, arhiva parohiei a fost legată și pusă pe ani, cu întregul inventar de patrimoniu la zi. Pentru păstrarea tradiției și istoriei poporului român, care a învățat să scrie și să citească în pridvorul bisericii, s-a înființat în primul pridvor o bibliotecă
Biserica Zlataust () [Corola-website/Science/318060_a_319389]
-
tăbăcirea, argăsirea) pieilor de animale. La începutul secolului al XX-lea s-a adăugat bisericii pe latura de sud un pridvor având deasupra sa o clopotniță cu două etaje. După spusele lui N.A. Bogdan, ea funcționa în aceeași perioadă ca parohie fără filiale. Edificiul a fost grav afectat de cele două războaie mondiale și de cutremurele din secolul al XX-lea. În 1922 s-au efectuat importante lucrări de reparații, cu acest prilej adăugându-se șase contraforți de susținere cu scopul
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
meu frate COḐMA SECHI ALI RAḐIN din Albania ținutu Ohrida satu Veftiani în vârstă de 20 ani. Reposat în anu 1875 Julie 9 ḑile". Cele două cruci de fier încadrează monumentul de piatră și au fost amplasate în amintirea enoriașilor Parohiei Ziua Crucii care au fost înmormântați în fostul cimitir al bisericii.
Biserica Ziua Crucii din Iași () [Corola-website/Science/318059_a_319388]
-
fiind generalul maior de gardă superioară din armata rusă Johann Georg von Staedler. Mort în luptele dintre ruși și turci la Râmnic, a fost adus și înmormantat în cimitirul ctitoriei sale de la Iași. Din anul 1945 lăcașul a fost încredințat parohiei Toma Cozma, care a amenajat-o pentru credincioșii ei, cu hramul Sf. Mucenic Mina, prăznuit la 11 noiembrie.
Biserica Sfântul Mina din Iași () [Corola-website/Science/318088_a_319417]
-
Vicariatul Comunităților Palestiniene/Iordaniene din SUA este o grupare administrativă, formată în 2008 sub jurisdicția Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești din America (GOA). Vicariatul este format din parohii și mănăstiri care, anterior, au aparținut Patriarhiei Ortodoxe Grecești a Ierusalimului din America de Nord și de Sud. Vicariatul este direct sub omoforul arhiepiscopului GOA și nu sub mitropoliții locali ai comunităților în care se găsesc. Cât timp s-au aflat sub
Vicariatul Comunităților Palestiniene-Iordaniene din SUA () [Corola-website/Science/318168_a_319497]