14,286 matches
-
Pentru eventualitatea În care aș scăpa cumva dosarul pe jos și m-ar vedea cineva, Îngaim. M-am gândit c-ar fi mai bine să inventez repede ceva. Nu e important. Încerc să iau hârtia, dar Jack se trage un pic mai În spate, ca să nu-l ajung. Din partea biroului domnului Ernest P. Leopold, citește cu glas tare, și chipul i se destinde Într-un surâs Încântat. Văd că vrea să comande 6000 de cutii de Panther Cola. Un client de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă bucur din plin de libertatea de a fi din nou singură. Deschid larg brațele, gesticulând. Știi cum e, libertatea, flexibilitatea... — Foarte bine. Păi atunci, Înseamnă că poate nu e un moment bun să... Se oprește. — Să ce ? Întreb, un pic prea repede. Știu că probabil Încă suferi destul de mult, spune cu Înțelegere. Dar mă gândeam. Se oprește pentru un moment care mie mi se pare că durează cât o eternitate și simt că inima Îmi bubuie tare, aproape lipindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decât budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un pic la gândul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea la viața ei, nu ? — Bună, zic, În momentul În care răspunde Lissy. Eu sunt. — Emma ! Cum merge ? — Groaznic, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Știu că toți cei din birou sunt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva. Și știu și ce personaj interpretez eu. Sunt afurisita aia fără pic de inimă care i-a dat papucii unui asemenea bărbat decent și drăguț, fără absolut nici un motiv. O, Doamne. Chestia e că mă simt chiar vinovată, cu adevărat. De fiecare dată când Îl văd pe Connor, sau când mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
răbdare. Te așteaptă surprize de proporții. Mă strâmb la ea În clipa În care se Întoarce cu spatele ca să plece și Încep să-mi dau cu rimel. Cât e ceasul ? spun, Încruntându-mă când văd că mi-am atins un pic pleoapa. — Opt fără zece, spune Lissy. Cu ce te duci ? — Cu taxiul. În acest moment sună interfonul și ridicăm ochii amândouă. — A venit mai devreme, spune Lissy. Ciudat. — Nu poate să vină mai devreme ! Ne grăbim În sufragerie, și Lissy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămân În picioare, spune Jack cu un mic surâs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubându-mi glossul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În picioare, spune Jack cu un mic surâs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubându-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
putea să petrecem o seară cât se poate de relaxantă și spontană. Bănuiesc că aseară am planificat prea În amănunt totul, zice Jack după o pauză. — Nu, a fost foarte bine ! spun amabilă. Dar câteodată poți să te gândești un pic prea mult la unele lucruri. Știi, uneori e mult mai bine să te lași pur și simplu purtat de val și să vezi ce se Întâmplă. — Ai dreptate, Îmi zâmbește Jack. Păi, ce să zic, abia aștept să mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zic șoferului: — Bună seara, La Antonio’s, pe Sanderstead Road, În Clapham, vă rog. Ura ! M-am comportat hotărât, ca un adult, și situația a fost salvată. Unde e Antonio’s ? spune Jack, când taxiul pornește În viteză. — E un pic peste mână, În sudul Londrei. Dar e destul de drăguț. Lissy și cu mine mergeam acolo când locuiam În Wandsworth. Are mese uriașe de pin și mâncare de nota zece, canapele și tot tacâmul. Și te lasă În boii tăi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
viață din local Îl constituie un bărbat burtos. Nu pot să-mi petrec a doua Întâlnire cu Jack Într-un asemenea loc. Pur și simplu nu pot. — Așa ! zic, Închizând repede ușa În urma mea. Hai să ne mai gândim un pic. Mă uit rapid În josul și În susul străzii, dar, În afară de Antonio’s e Închis peste tot, În afară de câteva fast-fooduri și o firmă de taximetre. Păi... eu zic să luăm repede un taxi și să ne Întoarcem În oraș ! spun, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Mă uit rapid În josul și În susul străzii, dar, În afară de Antonio’s e Închis peste tot, În afară de câteva fast-fooduri și o firmă de taximetre. Păi... eu zic să luăm repede un taxi și să ne Întoarcem În oraș ! spun, cu un pic prea mare Însuflețire. Nu ne ia mult. Pornesc spre marginea trotuarului și ridic o mână să fac semn unui taxi. După trei minute Încă nu a trecut nici măcar o mașină. Și nici vreun alt vehicul. — E o zonă destul de liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
descurc de milioane În seara asta. De ce trebuia să fiu În halul ăsta de lamentabilă ? mă gândesc furioasă. De ce m-am apucat să țip ? Trebuia doar să strâng din dinți. Evident, nu la modul propriu. Dar trebuia să fiu un pic mai detașată. De fapt, trebuia să fiu atât de absorbită de moment, Încât nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, râzând stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plâng. Superba mea rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte până la sfârșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rochie, care Îmi pune corpul În valoare, zace Într-o sacoșă de stambă, unde o să aștepte până la sfârșitul zilei. Iar eu am pe mine un costum care mă face să arăt de șase ani. O fetiță de șase ani, fără pic de gust și simț al culorilor. În clipa În care ies dezamăgită din cort, formația tocmai cântă melodia „Oom-pa-pa“ din Oliver, și cineva face nu știu ce anunț de neînțeles printre pârâielile care se aud dinspre microfon. Mă uit În jur, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
noi. O fixez În liniște preț de câteva secunde. — Katie, Îi zic În cele din urmă. Locul ăsta... crezi că ar putea cumva să fie... un centru de Îngrijire a bătrânilor ? — A ! zice, total surprinsă. Îhm... — Ia gândește-te un pic. Nu cumva toți cei care vin acolo sunt... așa, mai În vârstă ? — Dumnezeule, spune Încet și pe frunte Îi apar cute de concentrare. Acum că spui tu, cred că da, așa e, toată lumea e destul de ... avansată În vârstă. Dar, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
spune Phillip vesel nevoie mare, reapărând cu trei pahare. Zâmbește către Katie și-i dă un pupic pe obraz, iar ea Îi răspunde cu un surâs. Și, fără veste, simt că mi se umple inima de căldură. OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sunt un cuplu cât se poate de drăguț. — Vai, sărăcul tip de la stal, pare enorm de stresat ! spune Phillip, și iau prima Înghițitură delicioasă de Pimm’s, Închizând ochii pentru a o savura mai bine. Mmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Connor, de ce nu vrei să-mi respecți intimitatea ? — Cred că am măcar dreptul de a ști pentru cine m-ai părăsit. Îmi aruncă o privire plină de reproș. — Ba nu ! răspund, după care Îmi dau seama că am fost un pic cam prea rea. Cred doar că nu ajută la nimic să discutăm despre asta. — Tot aflu până la urmă. Își Încordează maxilarul. N-o să-mi ia chiar atât de mult. — Connor, te rog frumos. Chiar nu cred că... — Emma, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
minute cu tine. Despre chestia aia pe care te-am rugat să mi-o bați la computer. Dosarul Leopold. — Ăă da ? zic, scăpând de fâstâcită ce sunt un cub de gheață pe tejghea. — Poate ai puțin timp să vorbim un pic Înainte să plec ? Îmi Întâlnește privirea. Am un apartament aici, la etaj. — Aha, spun, cu inima sărindu-mi din piept. OK. — Să zicem pe la... ora unu ? — La unu e foarte bine. Se Îndepărtează cu pași mari, cu paharul de Pimm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Își regăsește expresia obișnuită, de om căruia Îi pute tot. Nev și cu mine tocmai Îi ducem pe ai tăi la Hanwood Manor. E pe undeva, prin apropiere. Așa că ne-am gândit că n-ar fi rău să trecem un pic și pe aici. Mă străbate un val de ușurare. Slavă Cerului. O să schimbăm două vorbe, după care pot să plece la ale lor. — Am adus mâncare pentru picnic, spune mama. Hai să găsim un loc drăguț. — Dar aveți timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Emma ți-a spus câte ceva despre noi. — A... da, mi-a spus, Încuviințează Jack, privind În jur spre micul picnic improvizat, cu un fel de fascinație ciudată pe chip. Știți ceva, cred că, până la urmă, putem să mai stăm un pic să bem un păhărel cu voi. Poftim ? Ce-a zis ? — Bravo, zice mama. Îmi face mare plăcere să cunosc prieteni de-ai Emmei ! Mă uit complet siderată cum Jack se așază comod pe pled. Trebuia să mă salveze de toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mare, zic chiar șeful cel mare. — Șeful cel mare, repetă Jack. Sunt impresionat. — Jack, poate pune Kerry o vorbă bună pentru tine ! exclamă mama, cu inspirație subită. Nu e nici o problemă pentru tine, nu, Kerry, draga mea ? Mai am un pic și izbucnesc Într-un râs nebun. Adică aș face asta, dacă situația nu ar fi atât de total și de incredibil de strigătoare la cer. Cred că am să mă apuc cât de curând de golf, spune Jack. Ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack ! spune tata foarte țeapăn. Mai vrei ceva de băut ? Cum e vinul ăsta, Îți convine? Fiindcă, dacă e, dăm repede o fugă la magazinul de vinuri și luăm ceva cu vechime adecvată. — E foarte bun, mulțumesc, spune Jack, un pic perplex. — Jack, ce să-ți mai dau să mănânci ? spune mama, fâstâcită. Am pe undeva niște somon afumat gourmet. Emma, dă-i lui Jack farfuria ta ! se răstește la mine. Doar n-o să mănânce de pe o hârtie. — Ia spune... Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să facă cu ele. Foarte bine. Dar nu Înțeleg absolut deloc de ce simți nevoia să mă minți În față. Își Înalță mândria, ca un om adânc rănit În demnitatea lui. Asta-i tot. Sperasem doar că putem fi măcar un pic cinstiți unul cu celălalt. — Connor, situația... e ușor mai complicată, OK ? — Bine. Mă rog. E barca ta, Emma. O conduci cum vrei. Se așterne o scurtă pauză. — E ce ? zic nedumerită. Barca mea ? — Terenul tău, zice cu un licăr agasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
clipă ! Connor, crezi că ai putea să-mi faci o favoare ? Aștept până se Întoarce cu fața spre mine, și-mi iau cea mai rugătoare expresie de care sunt În stare. Crezi că ai putea să rămâi tu aici un pic să răspunzi la telefon, cât mă duc și eu puțin să mă uit la interviul lui Jack Harper ? Știu că, În momentul ăsta, Connor nu e chiar cel mai mare fan al meu. Dar efectiv nu am de ales. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
face griji, scumpo. Mă mângâie blând pe umăr, În timp ce eu mă șterg la ochi. Bea un ceai, mănâncă vreo câțiva biscuiți digestivi și schimbă câteva cuvinte cu mama ta. Ai mamă, sper. — Sinceră să fiu, În momentul ăsta suntem un pic certate, mărturisesc. — Atunci cu tatăl tău. Clatin fără vorbe din cap. Păi... atunci, cu cea mai bună prietenă. Trebuie să ai o prietenă foarte bună, nu ? Îmi zâmbește cât poate de cald. — Da, am o foarte bună prietenă, spun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]