14,398 matches
-
Vrednică de originea sa și de cel ce i-a dat primele orașe, ea a jucat în Carpați rolul lui Pelagiu și al ostașilor săi în Asturia, înfruntând din înălțimile acestei inexpugnabile fortărețe toate invaziile, recâștigând pas cu pas teritoriul pierdut și reconstituind, după șaisprezece secole de lupte, o Italie nouă, Țara Românească, a cărei înălțare în rândul popoarelor libere o salută toate popoarele latine." E greu de spus câtă solidaritate de gintă exista atunci. Fapt este că latinii carpato-dunăreni și-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unde regăsim versiunea corectă a textului, alături de un florilegiu născut în universul temniței. Dar poate că cea mai impresionantă parte a fasciculei o formează rugămintea unor rude sau prieteni, reprodusă la urmă, de a li se comunica știri despre "omul pierdut" cândva în acel univers. Sunt apeluri dramatice la memoria supraviețuitorilor și totodată un îndemn la cunoașterea cât mai deplină a epocii. Memoria se cuvine a fi eliberată și ea de scoriile dictaturii. Convorbiri literare, 2, ianuarie 1991, p. 13 (text
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de poveste care, ca și Amélie, eroina lui Jean Pierre Jeunet aproape o "replică" feminină a personajului lui Gilliam, își dorea să ajute oamenii, să le aducă fericirea. Misiunea lui "secretă" este găsirea Sfanțului Graal, pentru a reda omenirii fericirea pierdută. I se pare a-l fi găsit o cupă sportivă aflată în casa unui new-yorkez, a cărui imagine a văzut-o publicată într-un ziar. Casă acestuia castelul din legendă în care cavalerul ales trebuie să pătrundă pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Au scris ca să-i arate omului pericolele lumii în descompunere în care trăiește, ca să-l conștientizeze: Când lumea hiperdezvoltată se va distruge, cu toate avansurile și tehnologia ei, pe pământul acela al nimănui se va salva omul din unitatea lui pierdută"7. Poate că atunci ne vom trezi din coșmarul acesta sinistru și vom mai simți în piept o urmă de durere pentru umanitate, avertizează Sábato. Generația lui Cioran, aceeași cu cea a lui Sábato (s-au nascut amândoi în 1911
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
menține cu greu și care dă într-un fel de seninătate frenetica."18 Sábato trăiește cu nostalgia absolutului, pentru ca viața să, strâns legată de istoria țării sale, cu aspectele sale profunde și tragice, se compune dintr-o succesiune de iluzii pierdute, care înseamnă tot atâtea absoluturi pierdute: prima este desprinderea de inocentă copilăriei, iar Cioran nu este departe de deziluzia copilului smuls din paradis și aruncat dintr-o dată într-o lume străină. Oscar Wilde spunea că orice om se naște rege
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
într-un fel de seninătate frenetica."18 Sábato trăiește cu nostalgia absolutului, pentru ca viața să, strâns legată de istoria țării sale, cu aspectele sale profunde și tragice, se compune dintr-o succesiune de iluzii pierdute, care înseamnă tot atâtea absoluturi pierdute: prima este desprinderea de inocentă copilăriei, iar Cioran nu este departe de deziluzia copilului smuls din paradis și aruncat dintr-o dată într-o lume străină. Oscar Wilde spunea că orice om se naște rege și moare în exil; copii fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
particular, trebuie să fie crezul însuși al artistului, un foc care să repare ceea ce a distrus aviditatea omului pentru tehnocrație: S-a distrus prea mult până acum, iar când realitatea este distrugere, literatura nu poate să însemne decât reconstruirea încrederii pierdute. De aceea, în următorii ani, românul care trebuie să aibă cea mai mare rezonanță în sufletul omului trebuie să fie cel în stare să reînvie în om o nouă și neprihănita speranța"73. SÁBATO ȘI CIORAN. POSTERITATEA LUI NIETZSCHE "M-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
plângeți sau radeți, scoateți strigate de disperare sau de bucurie, cântați de iubire sau de moarte, ca și așa nimic nu se alege de tot ! Întreaga morală n-ar vrea să facă din această viață decât o sumă de ocazii pierdute."62 Nietzsche și Cioran au atitudini diferite față de problema morții și a absurdului existenței. Pentru Nietzsche, absurdul este spațiul libertății: moartea divinității ne lasă într-un spațiu liber, unde să ne manifestăm voința noastră liberă, ne face supraoameni, capabili să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
al "nemângâierii", Cioran se tânguie că nimeni altul, suferă, dar de necredința, pentru ca, daca pentru alții religia este salvare, mântuire, pentru el "creștinismul (îmi) este inutil. Cu exceptia a doua trei puncte, el reprezintă un regres în raport cu Antichitatea. Douăzeci de secole pierdute"2. Într-un singur punct el are milă, ba chiar deplânge "condiția" lui Dumnezeu, care a trebuit să-și sacrifice fiul pentru că oamenii să creadă în el; oamenii pretind să renunți la tot ce e al tau și apoi la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ar fi frică să nu fim dați deoparte de divinitate și am prefera o rătăcire pentru a ne împlini un orgoliu absolut. Cu toatea acestea, nu există nimeni care să nu privească pierderea mântuirii că pe cea mai mare ocazie pierdută, precum nu există nimeni care "să nu se îmbujoreze în visul alb al transfigurării. Și aceasta situatie e atat de dramatică, încât te intrebi dacă Dumnezeu nu ne-a exilat pe pamant pe fiecare în parte"22, ca să-și asigure
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran. Sábato este și mai categoric când afirmă: "Trăim un timp în care viitorul pare irosit (...) Când lumea supradezvoltată o va lua la vale, cu toți roboții și cu toată tehnologia, pe calea exilului, atunci omul își va recapătă unitatea pierdută. Și, poate, când ne vom trezi din acest coșmar sinistru, când un gol de umanitate ne va durea în piept, ne vom aminti că am fost odată cei despre care René Char spunea: "destinul lor este sinuos, nu glorios""90
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Se începe cu femeia-mamă și se termină cu ea. Studiile de psihanaliza, Freud cu precădere, demonstrează importantă relației mamă-fiu în structurarea psihicului copilului. În cazul copilului Ernesto, relațiile dintre nou-născut și mama au la bază suferință. Doliul mamei după copilul pierdut îl influențează mult pe noul-născut, în care mama îl vede pe cel mort, fapt și pentru care îi dă același nume, transformându-l în vector al propriilor sale neliniști și psihoze. Sábato o acuza pe mama sa că l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Ernesto era invizibil. În Talmud se menționează că cele trei sau patru persoane care se aseamănă morților sunt orbii, săracii, sterilii și leproșii. A. Green crede că, simțindu-se "un străin", "cel neașteptat" pentru părinți, mai ales pentru mama, copilul, pierdut, isi inventează mecanisme proprii de apărare, care se manifestă sub formă de neliniști, insomnii, somnambulism, sau se vede obligat să caute repere în fantezie. "Unitatea compromisă a eu-lui sau, care a fost ruptă, se realizează în planul fantasticului și dă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cioraniene, în timp ce termenul melancolie al lui Freud corespunde și el melancoliei lui Cioran, doar că Freud subliniază caracterul ei inconștient, pentru că Cioran, care în mod plauzibil suferă de aceasta, nu spune o vorbă. În loc să aleagă un alt obiect în locul celui pierdut, melancolicul, după Freud, neagă realitatea și se atașează de obiectul pierdut, se identifică chiar cu el. Conchide Sorin Alexandrescu, citându-l pe Freud: "El știe pe cine a pierdut, dar nu și de ce, de aceea nu poate deveni conștient. Urmează
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui Cioran, doar că Freud subliniază caracterul ei inconștient, pentru că Cioran, care în mod plauzibil suferă de aceasta, nu spune o vorbă. În loc să aleagă un alt obiect în locul celui pierdut, melancolicul, după Freud, neagă realitatea și se atașează de obiectul pierdut, se identifică chiar cu el. Conchide Sorin Alexandrescu, citându-l pe Freud: "El știe pe cine a pierdut, dar nu și de ce, de aceea nu poate deveni conștient. Urmează de aici un clivaj și o atitudine ambivalenta a eului"7
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
deveni conștient. Urmează de aici un clivaj și o atitudine ambivalenta a eului"7. De aici plângerea contra sinelui, care nu ar fi, de fapt, decât o plângere contra altcuiva, identificarea obiectului iubirii și urii în unul singur. Dacă obiectul pierdut este, pentru Cioran, liceana "necredincioasa", prin neînlocuirea ei cu alta, pentru că "a devenit de atunci un obișnuit al bordelurilor", înseamnă că a "eternizat-o", de fapt a eternizat iubirea-ură. De unde și ura și disprețul lui Cioran pentru sine însuși, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-se construi și justifica decât pe o sumă de iluzii care sunt direct sesizabile și demascabile de luciditate. Cei pentru care lumea este exterioară, oferindu-le doar o obiectivitate rece, trăiesc indiferent, viața fiind pentru ei o sumă de ocazii pierdute, ei neputând depăși starea de vizualitate a vieții, rămânând numai la suprafață lucrurilor, izolați de lucruri, neputându-le asimilă și trăi. Excesul de subiectivism nu poate duce decât la megalomanie sau autodenigrare, preocuparea subiectivă ducând la autodistrugere. Numai iubirea de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
toată tristețea, durerea sau melancolia personajului."109 Nostalgia este esența tangoului, dar și a baladei, a doinei românești, a fado-ului portughez sau a flamenco-ului andaluz. În toate aceste forme de expresie a dorului (saudade, anoranza), se evocă paradisul pierdut al copilăriei, nostalgia după zile mai bune, exaltarea iubirilor de altădată, cu note de neputința și de pasivitate în fața unei rupturi ireversibile, ca aceea de țară. Spune Julio Cortázar, el însuși trăind departe de patrie, într-un tangou de nostalgie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
aspre și dramatice cum sunt celebrele tangouri ale lui Enrique Santos Discépolo. Sunt puține țări în lume în care sentimentul nostalgiei să se fi repetat atât: la primii spanioli care-și regretau patria îndepărtată, la indieni, pentru că duceau dorul libertății pierdute, la gauchos, ceva mai tarziu, deplasați de civilizația europeană, exilați în propria lor țară, rememorând vârstă de aur a sălbaticei lor independente. În fine, la imigranții care tânjeau după teritoriul lor european, cu obiceiurile-i milenare, spune Sábato, conchizând că
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
reprezintă și un nou păcat, cu care va intra în eternitate. "Trupul său atârnat în frânghia unsa cu săpun reprezintă imaginea înfricoșătoare a faptului că și-a ratat țintă de a se ierta el însuși și de a redobândi umanitatea pierdută" spune Ileana Mălăncioiu în Vină tragică. Fernando, personajul lui Sábato, se consacră fără rezerve râului sau, parafrazându-l pe Georges Bataille, și-a propus căutarea Râului, precum alții pe cea a Binelui. Este o experiență a cărei absurditate este perceptibila
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unor atare cursuri pentru persoanele din medii defavorizate și nu numai (beneficiari fiind cei din mediul rural, femeile, tinerii, comunitățile supuse în timp unor tratamente discriminatorii), nu mai există astăzi. Remarcăm, în ultima perioadă, o încercare de revitalizare a tradiției pierdute, prin intermediul fondurilor europene, cum ar fi prin intermediul Fondului Social European, prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, prin axele prioritare 1 educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere, 2 corelarea învățării pe
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
o operă cu particularități care o unicizează în contextul literaturii naționale, dar și universale, o operă în care se disting cu ușurință trei universuri diferite: comic, tragic și fantastic. I.L.Caragiale a scric comedii ă„O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, D-ale carnavalului-), drame ă„Năpasta-), nuvele ă„Două lozuri-), schițe ă„Vizita, Domnul Goe, Inspecțiune-) și povestiri ă„Calul dracului, Abu Hasan-). Caragiale este considerat „cel mai istoric al epocii dintre 1870-1900. Un istoric complet, care arată, critică și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
schițe ă„Vizita, Domnul Goe, Inspecțiune-) și povestiri ă„Calul dracului, Abu Hasan-). Caragiale este considerat „cel mai istoric al epocii dintre 1870-1900. Un istoric complet, care arată, critică și care explică...este asemănător cu Balzac. ăG. Ibrăileanu) „O scrisoare pierdută atrage atenția și prin arta compoziției. Scriitorul crează un conflict fundamental - pierderea scrisorii , prin care dă unitate operei, dar și altele secundare iscate, de exemplu, de alerta cuplului Farfuridi-Brânzovenescu, care se tem că nu sunt considerați membri de marcă ai
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
42.000 lei Colecția ISTORIE ȘI DIPLOMAȚIE • Al doilea arbitraj de la Viena, Cornel Grad, 256 pag., 64.000 lei • Chestiunea Dunării, Nicolae Iorga, 332 pag., 80.000 lei • La capăt de drum, Marcel Petrișor, 206 pag., 35.000 lei • Ocazia pierdută, Alexandru Cretzianu, 294 pag., 38.000 lei • Pactul Ribbentrop-Molotov, Emilian Bold, Ilie Seftiuc, 342 pag., 56.000 lei • Principatele Române în raporturile politice internaționale, Leonid Boicu, 300 pag., 56.000 lei • România și Antanta, Dumitru Preda, 222 pag., 39.000
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
se desenează un dreptunghi mare. Fiecărui colț îi va corespunde o anumita culoare. La semnalul conducătorului de cerc, elevii se grăbesc spre colțul care are culoarea respectivă. Cei care au greșit sunt penalizați cu câte un punct. La 5 puncte pierdute, ies din competiție. MIJLOACE AUXILIARE PENTRU PREDAREA GIMNASTICII DE ÎNVIORARE 28 MAREA FURTUNOASĂ Elevii se deplasează în mișcare haotică pe un traseu anume. La comanda FURTUNĂ! SALVAȚI-VĂ!, elevii se deplasează prin alergare în cerculețe dinainte desenate și considerate puncte
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]