7,848 matches
-
Pandele descoperă din Întâmplare „Service-ul planetei Pământ“ la parterul unui bloc de patru etaje din cartierul Tache. Un japonez plictisit de la tejghea Îi cere garanția la axa planetară. Nea Pandele n-o are. Japonezul Îl trimite și el la plimbare, spunându-i: „Numai Dumnezeu te mai poate ajuta.“ 2 noiembrie. Un canibal din Papua se mănâncă singur. Pe secțiunea unui stejar retezat din Connecticut apare imaginea, extrem de clară, a lui Elvis cântând la ocarină. Nea Pandele pleacă Într-un amplu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prânz mânca, iar pe urmă profita de acalmia În care cartierul se scufunda pentru două ore, când până și circulația turbată a mașinilor se domolea, și se culca. După-amiaza se trezea și se reapuca de scris. Seara pleca la o plimbare de-o jumătate de oră, ca un stăpân ieșit Întru Împlinirea unor ritualuri canine, lipsit Însă de câine. Cu ajutorul unui dispozitiv optic care putea face vizibil și ochiul din ciorapii unei dansatoare de cancan țopăind pe scena de la Moulin Rouge
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și la circ. Părea ultimul nostru preț înainte de robie. În loc de circ, am preferat să fac o vizită mătușii mele, care ședea pe strada Cuțitul de Argint. Singurică, văduva s-a grăbit să-mi încredințeze basetul ca să i-l duc la plimbare. Cățelul răspundea la numele de Șun și, după ce m-a lătrat în ușă, acum mă privea alintat. În mijlocul parcului se înălța un monument sub care odihneau eroii comuniști. Pe postament încremenise o santinelă. Șun, care dorea cu înverșunare să facă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pierdeau printre degete. De mirare cum de-și pierde vremea cu lucruri atât de mărunte o namilă potrivită să sfarme stînci. Împingînd cui după cui pe gît, Urecheru promise instructorului că, după ce-și repară motoreta, o să-l ia la plimbare prin comună. Cu capul aplecat, tovarășul Cucolaș îl asculta binevoitor. Vioaie, verva pornografică a lui Fărocoastă se dovedea de nesecat. M-am mirat văzîndu-l integrat în această societate pe tînărul Tomulescu. Știam că strînge material pentru o delațiune, de aceea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
leagănă puțin până când se liniștește definitiv. Oricum i‑au luat banii. Anna îl smulge de lângă procurist pe Hans, care tot lovește cu sălbăticie în stânga și în dreapta, și‑l împinge s‑o ia la fugă. Deja se aud oamenii ieșiți la plimbare. Oare ce caută la ora asta târzie în parc? Într‑o bună zi li se va întâmpla și lor același lucru. Liceenii și muncitorul fluieră în timp ce‑o iau cu pas grăbit pe Johannesgasse și, ajunși în fața Conservatorului orașului Viena, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
satele poloneze. Împinge șoldul mai în față, vită, unde‑ț ascunzi iar păsărica? Ah, iat‑o. Mama fredonează un cântec melancolic de Koschat, în care este vorba despre o bancă de mesteacăn. Se gândea la un lan și la o plimbare la iarbă verde, lucruri pe care doar anevoie le poți impune unui invalid, dacă nu vrei să‑ți strice cheful de la început. Tatăl se gândește la câmpul onoarei militare pe care nu i‑a fost dat să rămână. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
găsești marea iubire, încât atunci când a apărut, nu poți s‑o lași să scape cu una cu două. Nici fetele din film n‑ar face asta. Ele rămân întotdeauna cât se poate de mult, iar dacă sunt trimise grosolan la plimbare, plâng și suferă din dragoste, ceea ce i s‑a întâmplat adesea și Mariei Schell. Din când în când, face scandal câte un derbedeu, scuipă cu bere în jurul lui, ia la bătaie pe cineva, apoi pleacă acasă unde e bătut măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fie protejată de copii, se grăbește la bucătărie - așa plină de vânătăi și părăduită, cum este - ca să prepare un mic dejun de duminică, din cale‑afară de hrănitor. Astăzi Anni vrea să exerseze copios la pian, iar apoi să facă o plimbare cu Hans; Rainer, în schimb, trebuie să‑l ducă pe tata la Zwettl, unde acesta are mare chef să meargă, fiindcă vrea să‑și potolească poftele trupești. O să încerce să‑și înșele soția, ceea ce n‑o să‑i reușească, dar oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încheieturile degetelor lui Rainer se încleștează pe volan, de parcă oasele ar vrea să iasă afară prin piele. Singura soluție e să se gândească la Sophie pe care azi n‑o poate vedea din cauza lui tati și a chefului său de plimbare. Să sperăm că n‑o s‑o vadă nici vreun alt băiat. Voiau de mult să discute despre Camus, despre cartea Absurd și obsesie, iar acum nu pot să discute deloc, pentru că Waldviertel îi ademenește și se burzuluiește și întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Hans vrea să guste și el o dată o felie din aia groasă de tort, cu multă cremă, dar Sophie îi interzice. N‑are voie nici să se pilească și să înceapă să cânte ca tirolezii sau să scuipe pe cineva. Plimbări palpitante cu mașina în care frații mai mari fac pe șoferul - tata le‑a făcut cadou de bacalaureat o mașină mică - iar tu ai să primești mai târziu una la fel. Seri muzicale în familie, într‑o cameră cu lambriuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
biserică răcoroasă, cuvinte îndrăznețe, dar nu prea îndrăznețe, acorduri de chitară, solidaritatea unui grup unit, după aceea trebuie să ne luăm la revedere de la pater Clemens. Păcat! Întruniri vesele și interesante în același timp, unde se prezintă referate și poze. Plimbări de seară sub cerul înstelat, pe terenul proprietate personală sau în vecinătatea terenului proprietate personală. Ceva care să însemne un nou început, un nou boboc ce urmează să înflorească. Veșnicia înseamnă liniște - glasul efemerului, își notează cineva în jurnalul personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sepp. Un băiat care coboară de pe munte spre ea, după ce mai înainte urcase pe același munte. Un sentiment foarte ciudat, ca un fluid care circulă de la mine la tine și de la tine la mine. Bunicuța care dă aprobator din cap. Plimbare, discuții, masa de prânz. Plimbare până în crângul de zadă. Cineva care nu‑și dorește nimic mai mult decât să privească iarba și cerul. Hans adulmecă curenții care circulă pe‑aici prin preajmă, de la unul la celălalt și de la celălalt înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de pe munte spre ea, după ce mai înainte urcase pe același munte. Un sentiment foarte ciudat, ca un fluid care circulă de la mine la tine și de la tine la mine. Bunicuța care dă aprobator din cap. Plimbare, discuții, masa de prânz. Plimbare până în crângul de zadă. Cineva care nu‑și dorește nimic mai mult decât să privească iarba și cerul. Hans adulmecă curenții care circulă pe‑aici prin preajmă, de la unul la celălalt și de la celălalt înapoi la cel de la care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În localitatea Linz de pe Dunăre, fetițele astea ca tine intră în categoria copii, iar poliția le protejează cu grijă, pe când aici, în orașul ăsta putred și urât mirositor, poți să te folosești de ele și să le trimiți apoi la plimbare. Iată și intrarea, am ajuns deja, mâna se introduce sub haine, numai că aici a sosit în același timp și personificarea infracțiunii de furt și tâlhărie, iar când cetățeanul din Linz se apucă să cotrobăie pe sub fusta Annei, capul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
azi, Hansi (așa‑l chema pe soțul ei). Bietele tale oase chinuite nu știu că mai există și o altă greutate decât cea fizică. Pe tine sigur te‑a durut când ai murit. Săracul de tine. Mă gândesc adesea la plimbările noastre cu bicicleta, când am trecut prin atâtea împreună. A fost ultima dată când ai râs. Nopțile din stogul de fân, pe un frig cumplit, lipiți unul de altul. Laptele și untul de țară, luate direct de la țăran, spălatul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe acolo fiindcă vor să ajungă la viile din Grinzing. Șoseaua urcă ușor, atât cât să ai o priveliște care, văzută de pe Cobenzl, Häuserl am Roan sau Kahlenberg, a căpătat o oarecare faimă. Cei trei parchează mașina și pleacă la plimbare. La stânga, viile se întind în sus, pe colină, la dreapta coboară spre Dunăre, care e și ea o panglică argintie, numai că mai îndepărtată. Aerul e limpede, dar încă atât de rece, încât cei trei sunt nevoiți să se înfășoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
bisericilor din satele de podgoreni încă nu și‑au intrat în activitate, fiindcă azi e abia vineri. Se aud câini lătrând, găini cotcodăcind și cocoșii lor strigând cucurigu. Se aud de departe, fiindcă apropierea e relativ nelocuită; în definitiv, la plimbare cauți singurătatea care, dacă nu vine ea la tine, trebuie să te duci tu la ea. Tinerii din ziua de azi poartă adesea singurătatea în suflet și o mai și caută cu orice prilej în lumea din afară. Poteca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fază a prieteniei lor care să se deosebească fundamental, ar îndrăzni el să spună, de tot ce‑a fost înainte. Mai exact, trebuie să găsească, în sfârșit, o cale directă de acces către celălalt. Aceasta poate fi găsită făcând seara plimbări împreună. Cu fiecare discuție profundă vom mai descoperi o bucată de teren neexplorat, îi promite Rainer Sophiei. Vor aduce în relația lor un nou tip de naturalețe, o asigură el. Minunăția naturii constă în lipsa ei totală de contradicții. Sophie îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și cu punci, ca să facă față orei înaintate. Punciul e slab. Copiii chicotesc, fiindcă azi e o zi specială, când au și ei voie să ia o gură. Hans se și așează la coadă la alcool, dar e trimis la plimbare fiindcă el nu‑i încă adult - i se dau asigurări ferme în sensul acesta, incredibil! Hans zbiară că el își câștigă de mult existența. Îi răspunde o figură neînțelegătoare, care aparține unei fiice de medic. Nici măcar o țigărică nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
griji se desprind dintr‑odată de Anna și o bucurie neobișnuită pune stăpânire pe ea, extinzându‑se până și asupra mesei de seară care, mai mult ca sigur, are un gust îngrozitor. Foarte curând va pleca cu Hans într‑o plimbare de duminică, cu bicicleta. Poate că plimbarea va reprezenta un nou început, clădit pe o nouă temelie. La temelie nu trebuie să stea întotdeauna lucrurile materiale, fiindcă banii se pot pierde, sentimentul, în schimb, nu depinde de asta. În locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și o bucurie neobișnuită pune stăpânire pe ea, extinzându‑se până și asupra mesei de seară care, mai mult ca sigur, are un gust îngrozitor. Foarte curând va pleca cu Hans într‑o plimbare de duminică, cu bicicleta. Poate că plimbarea va reprezenta un nou început, clădit pe o nouă temelie. La temelie nu trebuie să stea întotdeauna lucrurile materiale, fiindcă banii se pot pierde, sentimentul, în schimb, nu depinde de asta. În locuința familiei Witkowski se pune cina pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
la finanțe și-i spunea: Se poate trăi și fără asta. Același lucru i-l spunea și cu privire la serviciul militar obligatoriu, care ba se desființa, ba rămânea În vigoare până la noi ordine. Altă dată, o lua pe Doamna Leopard la plimbare prin parc și, arătându-i pensionarii care jucau șah, Îi șoptea: Noi n-o să ajungem niciodată ca ei. Mai bine răsturnăm guvernul. Vizitând muzeul de artă, În fața unui tablou, domnul Spătaru plescăia disprețuitor din buze: Năstase are acasă o grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
după, tot felul de istorii. Pe mine nu mă interesau ieșirile astea, simțeam că-s pe drumul cel bun, aveam semnale: o invitație amicală la teatru, când Cătă era plecat cu fetele la Timișoara (o făcea din ce În ce mai des) apoi o plimbare la braț, pe bulevard, pe malul Mureșului. Cât pe-aci În seara aia! Dar n-a fost să fie, Cristina nu m-a invitat și În casă, Cătă putea să apară În orice moment și se pare că nu Împărtășeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
meu de pod. Îmi era ciudă, părea că Începuserăm măcar să flirtăm. Și chiar de nu era așa, oricum ne simțeam bine Împreună, pe mine nu mă mai intimidau gesturile ei hai-să-zic-afectuoase, atingerile frugale, umărul-lângă-umăr când citeam manuscrisul vreunei traduceri, amintita plimbare braț la braț. Adevărul era că nici nu avusesem timp de mai mult. Eu nu eram Vasile Leac, să-mi fie suficiente câteva ore, iar dacă nu-mi ieșea, pa și pusi! Eram un tip mai elaborat, nu scriam poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mi-am cumpărat un scuter, pentru ăsta n-aveai nevoie de nici un fel de acte. Scuterul Îl accidentasem Însă Într-o hârtoapă de la Șiria, așa că rămăsese la conac, de altfel nu-mi strica să mai umblu și cu bicicleta. Făceam plimbări lungi, din seria „Să ne cunoaștem orașul“, de cele mai multe ori ajungeam În pădure, acolo Îmi plăcea să abuzez de suspensiile bicicletei mele de milionar, pe cărări lăturalnice, de unde vă povestesc acum istoria Celebrului animal. Întins În continuare pe banca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]