7,887 matches
-
75 mii de ani. Primele atestări documentare a Mării Caspice vin de la Herodot. Conform străvechilor anale armenești și iraniene, rușii navigau pe Marea Caspică încă din sec. IX - X p. Chr. Cercetările Mării Caspice încep în anii 1714 - 1715 sub porunca lui Petru cel Mare când a fost organizată o expediție în frunte cu A. Berkovici-Cercasskii. În anii 1820, cercetările hidrografice au fost continuate de I.F. Soimov, iar mai târziu de I.V. Tokmaciov, M.I. Voinovici ș.a.. La începutul sec. XIX au
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
cunoscut astăzi sub denumirea de Crucea lui Ferenț. Tătarii i-au urmărit pe austrieci până la Ceahlău, cătanele părăsind în fugă Cetatea Neamțului și lăsând acolo toate bunurile prădate. În anul 1718, după ce s-a sfârșit războiul, otomanii i-au dat poruncă domnitorului să distrugă Cetatea Neamțului și Mănăstirea Miera, unde se refugiaseră austriecii. După cum relatează cronicarul Ion Neculce, ""lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamțului și Miera, unde au șăzut cătanele. Și le-au stricat, iar
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
cel Frumos, sub forma „Sâtlani”: "„A binevoit Domnia Mea cu a sa bunăvoință, cu inima mea curată și luminată și am dăruit această atotcinstită și cu frumoasă față și preacinstită, care este deasupra tuturor cinstelor și darurilor, această de față poruncă a domniei mele, jupânului Stoica Naneș și vărului lui, Tatomir și nepoților lui, Manea și Stoica [...], ca să le fie satele anume: jumătate din Sâtlani și Râușorul tot și Copăcelul tot și la Voila jumătate și Ucea toată, să le fie
Beclean, Brașov () [Corola-website/Science/300934_a_302263]
-
Cu toate cele îndurate, în 1745, ca într-un glas satele de sub munte au răspuns comisiei de comunicare a ""Patentei de unire"", care dispunea unirea cu Roma catolică, asemenea sătenilor din Bucium, că ""...noi suntem gata să lăsăm biserica la porunca măriilor-voastre, preotului unit,dar mai bine ne pustiim și pribegim decât să ne ținem preot unit"". Într-o zguduitoare scrisoare datând din 1759, jupânul Ioan Oancea din Făgăraș scria: A fost firesc așadar ca în 1759, la declanșarea răscoalei anti-uniație
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
în pragul disperării,înfometat atât el cât și familia lui,țăranul a privit: la stânga și la dreapta, înainte și înapoi și pentru prima dată a luat ceea ce nu i-se cuvenea. El care din tată -n fiu păzise cu sfințenie poruncile: 1)."să nu furi", 2)."să nu râvnești la bunul altuia", începu să ascundă, în sacoșă, în sânul cămășii, sub pălărie, în buzunare: boabe de grâu, de mazăre, de fasole, de porumb etc., pentru a potoli acasă foamea copiilor, păsărilor
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
martie 1607, Crista își înzestra fata, Nasta, jupâneasa lui Macri armaș, cu această moșie. În 15 iunie 1638 se mai atestă două proprietăți în Baineț, cea a lui Grigore pârcălab și cea a lui Nicolae Cucăza Petriceaico, pe care, din porunca lui Vasile Lupu Vodă, le vor hotărnici trei boieri. În 4 noiembrie 1745, Dumitrașco Bainschi dăruiește nepotului său, Ion Flondor, fiul lui Șerban Flondor, partea din Baineț moștenită de la tatăl său, „Vasile Bainschi, ce se trage de pe moșu’ (deci, bunicul
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
și a primarului Ungureanu Ștefan, pe spezele Fondului Bisericesc și ale poporenilor. S-a sfințit în anul 1877, de către vicarul arhiepiscopal Silvestru Moraru Andrieica. Biserica nu are niciun fel de pictură. Pictorul catapetesmei este necunoscut. În biserică se află protocoalele poruncilor din secolul al XIX-lea, icoane vechi și un diptih din același secol. În anul 1883, s-au făcut restaurări la biserică, iar în anul 1965, s-au acoperit complet cu tablă toate turnurile bisericii. Biserica, cu zidurile ei înalte
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în apropierea Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice - a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren de pământ pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască case. O parte dintre săteni
Slătioara (Râșca), Suceava () [Corola-website/Science/301997_a_303326]
-
zis Varga și alt Ioan Popa), Milaș, Sânmihai, Sucutard, Dej (la ocna de sare - Alexa Popa), Coasta, Săcălaia, Surduc, Vidolm, Drag (Popa Alexa Stoica), Hăghiz -Tri Scaune (Popa Ștefan Stoica), Săliștea Sibiului. În 1605, guvernatorul Transilvaniei, Banffy, a dat 16 porunci pentru restituirea lor. Dat fiind specificul satului, populația nu va înregistra, multă vreme, sporuri importante. În 1713, în pragul secolului al XVIII-lea trăiau în 11 case, 16 familii: 7 de iobagi și 9 de jeleri, alte 5 case fiind
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
al Craiovei, pentru dania către mănăstire, dar și pe Dragomir din Plăviceni, ctitor al altei mănăstiri, din lemn, construită alături. Prima mențiune documentară privind localitatea Lipovu este datată 4 octombrie 1569 în vremea lui Alexandru Voievod: „Dă domnia mea această poruncă cinstitului și primului sfetnic al domniei mele Dobromir, mare ban al Craiovei, ca să-i fie ocină la Lipovu...”. Evidențierea în același document a unei mânăstiri confirmă popularea acestui ținut cu mult timp înaintea atestării. Documentele cercetate dau informații, în secolele
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
Pătrașcu 7 bani" din Soc, iar rudele lui erau învinuite de această faptă. Prima mențiune a satului Petrești cunoscută până acum se găsește în Crisovul lui Radu Vodă cel Mare din 15 iunie 1504 la Târgoviște. -"Dă domnia mea această poruncă a domniei mele lui Ion cu fii săi Ivan și fiica sa Stanca și cu fii lui ca să le fie în Petrești, averi câte este partea lui Ioan pentru că este a lor bătrâna și dreaptă moșie și moștenire, apoi a
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
în „luna ianuarie 20 zile și de la Adam pâna acum, în anul 7095”: „Din mila lui Dumnezeu, I Mihnea Voievod și domn a toata țara Ungro-Vlahiei, fiul marelui și prea bunului Alexandru al II-lea Voievod. Dă domnia mea acesta poruncă a domniei mele Jupânului Radului fost mare comis și cu frații săi, Preda paharnic și Stroe comis și cu fiii lor, câți le va da Dumnezeu, ca să le fie anume DOBRIDORUL lui Minea și DOBRIDORUL lui Iepure, toate și cu
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
rău. Boierii și oamenii de rând sunt vădit nemulțumiți de țar, pe care-l socotesc ușuratic, prea legat de sfetnicii străini, prins în jocuri militare fără noimă și ocări nerușinate împotriva Bisericii. La 20 ianuarie 1695, în toiul iernii, dă porunca de mobilizare la luptă împotriva Turciei cu intenția de a cuceri Marea Azov. În plin război, la 29 ianuarie 1696 primește vestea că fratele său vitreg, șubredul Ivan, a murit subit la Moscova. Realizează repede că Rusia are nevoie urgentă
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
Dunamunde, este învins la porțile Rigăi. Petru I ajunge la Narva, oraș suedez controlat în trecut de Rusia, la 23 septembrie 1700 și constată că asediul începe prost; rușii sunt înfrânți de suedezi. Întors în Rusia, Petru se dezmeticește. La porunca sa, toată Rusia se pune pe treabă. Se întăresc orașele, se reface armata, se construiesc tunuri, corăbii și reface coaliția cu Polonia și cu Danemarca. În 1701, prima victorie a rușilor la Seremetiev asupra suedezilor este primită cu mare bucurie
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
cu Belgia. În catalogul bibliotecii de manuscrise rare, aflată în mănăstire, este înregistrat sub denumirea: "Evanghelium pictum cum auro habens tabulas eburneas" (Evanghelie pictată cu aur având legătură din tăblițe de fildeș). Acest vechi manuscris latin a fost realizat din porunca împăratului Carol cel Mare (742-814). În anul 806 împăratul, încheind expedițiile militare de cucerire, s-a dedicat proiectelor culturale, ajutat de mari intelectuali ai epocii. La curtea imperială din Aachen a întemeiat Schola Palatina, unde se studia gramatica, retorica, greaca
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
apropiere de vărsarea Prutului în Dunăre. În ea nu se află niciun turc, deși este în stăpânirea turcească. Oștenii sunt cu toții creștini, moldoveni cu toții, a căror căpetenie este de aceeași lege; acesta este numit îndeobște beșliagasi și se află la porunca pașei din Silistra, care trebuie să fie totdeauna un seraschier"" . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de
Reni () [Corola-website/Science/298606_a_299935]
-
probabil, ai pretendentului Basarab, cu scopul de a cuceri cetățile Vințul și Vupărul (Börberek) și de a-i intimida pe sași. Caracterul misiunii este surprins într-o scrisoare pe care voievodul o adresează brașovenilor: "[...] astfel am făcut domnia mea, după porunca împăratului turcesc, și am trimis domnia mea pe boierii și oastea domniei mele în ținutul Ardealului și mult rău și pradă au făcut [...]". După expediția otomană eșuată asupra Vienei din toamna aceluiași an, Moise își recalculează poziția vis-à-vis de obediența
Moise Vodă () [Corola-website/Science/298696_a_300025]
-
ateismul a devenit o poziție filozofică exprimată cu precădere în cercurile raționaliștilor și ale umaniștilor seculari. De-a lungul istoriei, mulți oameni de știință, filozofi, scriitori și oameni politici au fost atei. Multe religii afirmă că moralitatea este derivată din poruncile unei anumite zeități și că teama de zei este un factor major în motivarea oamenilor pentru o conduită etică. Ca urmare, ateii au fost deseori acuzați ca fiind amorali sau imorali. Ateii resping această acuză și afirmă că sunt la fel de
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
ani evreii au fost prizonierii egiptenilor, ca sclavi. În timpul unui faraon pe care unii l-au identificat cu Seti I, după cum arată Biblia, faraonul a văzut o primejdie demografică în faptul că evreii „se înmulțeau” prea mult. Astfel a dat poruncă ca toți pruncii de parte bărbătească ai evreilor să fie uciși, prin înecare în fluviul Nil. Istoricii religiei recunosc aici binecunoscuta temă mitologică a "pruncului divin" (puer aeternus) amenințat în existența lui de către un monarh diabolic. În multe din legendele
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
lucru ce nimeni nu mai văzuse. Apoi, mulțimea de evrei împreună cu animalele și cu toate căruțele cu merinde și cu comorile din Egipt, alergau cu egiptenii și carele lor de luptă pe urmele lor. Moise ridică încă o dată toiagul la porunca Domnului, și, încă o minune, zidurile de apă se prăbușiră peste egipteni, înecându-i. Diverși cărturari și-au dat părerea care ar fi explicația rațională a unui eveniment de acest gen - majoritatea ipotezelor vorbind despre posibilitatea unei erupții vulcanice în
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
pe Aaron să facă o statuie de aur din bijuteriile lor, sub forma unui vițel (să fie oare zeița Hator luată de la egipteni?). Evreii pretindeau că zeii lor egipteni erau furioși pe ei. Moise se întoarce cu Tablele Celor Zece Porunci. Acesta, mâniat că poporul nu mai recunoștea autoritatea Domnului și închinându-se la el, sparge tablele din cauza mâniei și aruncă idolul. Pune o armată de evrei să-i ucidă pe cei care s-au închinat. Refăcând tablele, Moise îi pune
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
recunoștea autoritatea Domnului și închinându-se la el, sparge tablele din cauza mâniei și aruncă idolul. Pune o armată de evrei să-i ucidă pe cei care s-au închinat. Refăcând tablele, Moise îi pune pe evrei să respecte cele 10 porunci: să-și recunoască Dumnezeul, să nu se închine la idoli, să nu insulte numele Domnului și să respecte sâmbetele - ziua când au ieșit din Egipt ca zile de odihnă, (fiind și cea de-a șaptea zi în care Domnul s-
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
numele Domnului și să respecte sâmbetele - ziua când au ieșit din Egipt ca zile de odihnă, (fiind și cea de-a șaptea zi în care Domnul s-a odihnit după ce a creat Pământul în șase zile), urmând apoi alte șase porunci în care să-și respecte aproapele, să nu ucidă, să nu fure, să nu mintă, să nu se desfrâneze sau să nu devină invidioși pe bunurile altora. Încălcarea legilor urma pedeapsa cu moartea (prin aruncarea cu pietre). Diversele păcate și
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
Din a doua căsătorie, cu Klára Dobokay, Nicolae Alexandru a avut două fete: Anca, măritată cu Ștefan Uroș al V-lea cneazul Serbiei și Ana, căsătorită cu Ivan Srațimir, țarul de Vidin și un fiu Vladislav (1364 - c. 1377). Din porunca ultimei, în 1360 a fost scris la Vidin un sinaxar ce cuprindea viețile femeilor sfinte. A treia soție a fost Margit Dabkai Spre deosebire de regele Ungariei, care îi denunța pe Nicolae Alexandru și pe tatăl său Basarab I ca fiind „schismatici
Nicolae Alexandru () [Corola-website/Science/298712_a_300041]
-
Zeii însă o roagă pe zeița Hel să facă un compromis și să îngăduie plecarea lui Baldur în Valhalla. Zeița morții acceptă cu prețul unei singure condiții: toată lumea trebuie să-l jelească pe zeul ucis. Acest lucru se întâmplă la porunca zeului Odin, dar o vrăjitoare sau, după o altă variantă, vrăjitorul Thokk, nu îl deplânge pe Baldur. De aceea, Baldur rămâne în Helheim. Zeii îl bănuiesc pe Loki drept metamorfozat în cel care nu s-a supus ordinului dat de
Baldur () [Corola-website/Science/299543_a_300872]