7,894 matches
-
plecarea Comandantului să se facă observată absența sa. Atunci abia trebuia să înceapă să se neliniștească întrebând unde ar putea să fie. Neapărat se va adresa lui Hartig, spunând că nu a venit nici la micul dejun și nici la prânz. Domnul Iasinschi îi va comunica lui Hartig că și Borobaru a dispărut odată cu Horia Sima, dar după ora două, în ziua de 16 decembrie, adică după ieșirea trenului din raza de acțiune a autorității germane. Problema mai complicată era a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Totuși citesc deși n-am nici o carte N-am ochi să mai râd, nici să mai plâng Și nu mai calc nici cu cel drept, nici cu cel stâng. Dar rătăcind pe drumul de lumină Nu fac popas nici pentru prânz, nici pentru cină Mă rup astfel din lumea mea pustie Și mă gândesc la ce-ar fi fost să fie. De-o fi să mor în temnița haină Măicuță. , haine negre să nu porți Să nu mă plângi cu jale
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la zero, iar flora microbiană extrem de bogată, și în condițiile de subalimentație cruntă, lipsă totală de căldură și umezeala permanentă, orice boală prolifera în mod galopant. Masa consta din: Dimineața un polonic mic de surogat de cafea sau terci. La prânz o ciorbă lungă și o feliuță de pâine cam de 100 grame. Seara tot o ciorbă limpede dar fără pâine. Din punct de vedere caloric alimentația nu depășea 1200-1300 de calorii pe zi, când necesarul normal minim este de 2000
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu aparțin umanității. Dar iată că și Herbert Zilber în volumul „Actor în procesul Pătrășcanu” relatează: Din octombrie 1963 până în 1 august 1964 am trăit în fiecare zi cu 65 grame de pâine și 300 grame de turtoi rece, la prânz și seara masa obișnuită a deținuților înmulțită cu apă caldă. Odată m-am amuzat să socotesc caloriile, vreo 700; foc nu aveam. În mai 1964 degetele de la mâini și de la picioare erau încă degerate. Ziua nu aveam voie să dorm
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
din Ion Luca Caragiale. A doua zi, joi 18 ianuarie 1962, Miron Chiraleu renunță la micul dejun și mi-l dă mie. Îl refuz dar nu mă lasă. Ia-l, mie nu-mi trebuie. Îmi faci un serviciu. Cedez. La prânz nu-l văd printre noi în sala de mese. Abia se terminase prânzul, când un deținut, cu fața răvășită și cu vocea răgușită ne anunță: Miron Chiraleu e mort. S-a sinucis spânzurându-se în podul turnătoriei. Am rămas ca
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
renunță la micul dejun și mi-l dă mie. Îl refuz dar nu mă lasă. Ia-l, mie nu-mi trebuie. Îmi faci un serviciu. Cedez. La prânz nu-l văd printre noi în sala de mese. Abia se terminase prânzul, când un deținut, cu fața răvășită și cu vocea răgușită ne anunță: Miron Chiraleu e mort. S-a sinucis spânzurându-se în podul turnătoriei. Am rămas ca trăsnit. Nu îmi venea să cred. Ii vedeam mereu ochii albaștrii și privirea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nu au dat randamentul necesar și nu au terminat lucrările afectate. III. - RECOMPENSE ȘI SANCȚIUNI: 1) Evreii din plotoanele care s’au evidențiat la lucru în cursul săptămânii obținând performanțe de randament, vor beneficia de învoiri, începând de Sâmbătă la prânz până Luni dimineața la ora programului. 2) Detașamentele vor acorda aceste învoiri, pe plotoane constituite, în ordinea clasificației la lucru consemnate în procesul verbal. 3) În scopul de a evita aglomerația în trenuri, numărul maxim de plotoane ce pot fi
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
și aranjări, apoi le iau acasă și rezolv acolo restul. Permutarea necesită măsuri speciale de precauție. Vin cu materialele când sunt gata. Am nevoie de ele în cel mult trei zile, nu mai târziu. Ne vedem peste trei zile, după prânz. De acord. Te rog din suflet să nu întârzii. Dacă întârzii, e de rău. — Se sfârșește lumea? am întrebat. — Într-o anumită privință, răspunse bătrânul cu subînțeles. Stați liniștit, n-am întârziat în viața mea. Dacă nu vă deranjează prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
detaliile cu un șubler vernier, scriind cu creionul dimensiunile pe o fotografie. — Ai terminat? mă întrebă el. — Da. — Dar ți-a luat ceva timp. — Plec acum acasă și mă culc. Mâine sau poimâine mă ocup de permutări și răspoimâine până-n prânz mă prezint cu ele. E bine așa? Foarte bine, spuse bătrânul, dând din cap fericit. Ai grijă să-ți respecți promisiunea. Dacă nu ajungi până-n prânz, e jale mare. — Am înțeles. — Și fii atent ca nu cumva să-ți fure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
acasă și mă culc. Mâine sau poimâine mă ocup de permutări și răspoimâine până-n prânz mă prezint cu ele. E bine așa? Foarte bine, spuse bătrânul, dând din cap fericit. Ai grijă să-ți respecți promisiunea. Dacă nu ajungi până-n prânz, e jale mare. — Am înțeles. — Și fii atent ca nu cumva să-ți fure cineva datele sau să vadă lista aceea. Dacă se-ntâmplă așa ceva, o încurcăm amândoi. Stați liniștit, am fost foarte bine instruiți în sensul ăsta și știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în față și am început să fac lista cu cele trebuincioase. Nu mi-a ajuns o foaie de hârtie, așa că am mai luat una. Magazinele nu erau încă deschise. Am decis să-mi fac cumpărăturile când ieșeam să mănânc de prânz. Am luat rufele murdare din coș și le-am băgat în mașina de spălat. În timp ce-mi frecam tenișii murdari, mi-am amintit de cadoul misterios primit de la bătrân. I-am lăsat imediat jos, m-am șters pe mâini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Ademenește oamenii. Te rog să mă crezi că nu te mint. N-o să ne apropiem prea mult, îți promit. Am luat-o de mână. Ne uităm de departe. Vreau să-i arunc doar o privire. După ce-am mâncat de prânz, am pornit spre vârtej. Era o după-amiază înnorată de noiembrie. Deoarece n-am putut trece prin tufișurile dese crescute pe partea de vest a dealului de vest, care blocau drumul, a trebuit să ocolim și să o luăm prin spatele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
un (1), adică primul pas, prima etapă. Și-apoi ți-a spus să termini cu permutările până pe 30 seara sau pe 1 octombrie dimineața. Așa a fost? — Da. — Uite-aici, (2). Al doilea pas. Pe data de 2 octombrie la prânz. La (3) scrie „anulat“. — Aveam întâlnire cu Profesorul pe data de 2 la prânz. Probabil că a anulat programul pe care l-a introdus în mine. Ca să nu se sfârșească lumea. Dar a intervenit ceva neprevăzut. A fost ucis sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu permutările până pe 30 seara sau pe 1 octombrie dimineața. Așa a fost? — Da. — Uite-aici, (2). Al doilea pas. Pe data de 2 octombrie la prânz. La (3) scrie „anulat“. — Aveam întâlnire cu Profesorul pe data de 2 la prânz. Probabil că a anulat programul pe care l-a introdus în mine. Ca să nu se sfârșească lumea. Dar a intervenit ceva neprevăzut. A fost ucis sau luat cu forța și dus undeva. Trebuie să-l găsim neapărat. Stai puțin, zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
știe? Poate la (4). Asta înseamnă că dacă programul e anulat la (3), semnul „X“ nu mai e funcțional. Dacă însă, din cine știe ce motive, programul nu se anulează, ajungem la „X“. — Deci, trebuie să-l găsim pe bunicul meu până la prânz, data de 2. — Dacă presupunerile mele sunt corecte, da. — Sunt sigură că așa e. — Posibil, am spus în șoaptă. — Cât timp mai avem la dispoziție? mă întrebă ea. Până când se sfârșește lumea, până face un poc mare... — Treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de cap. La început a funcționat foarte bine cu cinci cifre, dar pe parcurs, la câțiva dintre indivizi a modificat racordarea în momentul apariției mirosului de suc de struguri. Ne-am dat seama de lucrul acesta la o masă de prânz când s-a servit suc de struguri. Fata cea durdulie a pufnit în râs, dar mie nu-mi venea deloc să râd. După ce mi-au introdus sistemul de permutări, am avut aproape tot timpul niște senzații ciudate. De exemplu, mirosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deja ziarele de dimineață. — După estimările mele, în douăzeci și nouă de ore și treizeci și cinci de minute, spuse Profesorul. Cu o marjă de eroare de patruzeci și cinci de minute în plus sau în minus. Am fixat-o la ora prânzului ca să fie mai simplu. Mâine la prânz. Am clătinat din cap. Ca să fie mai simplu? Ce anume? Am mai luat o gură de whisky. Oricât beam, nu simțeam că alcoolul și-ar face vreun efect. Nici măcar nu-i simțeam gustul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în douăzeci și nouă de ore și treizeci și cinci de minute, spuse Profesorul. Cu o marjă de eroare de patruzeci și cinci de minute în plus sau în minus. Am fixat-o la ora prânzului ca să fie mai simplu. Mâine la prânz. Am clătinat din cap. Ca să fie mai simplu? Ce anume? Am mai luat o gură de whisky. Oricât beam, nu simțeam că alcoolul și-ar face vreun efect. Nici măcar nu-i simțeam gustul. Aveam ciudata senzație că mi s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
găsi nici o melodie. Zgomotul acela neîntrerupt mă călca pur și simplu pe nervi. Din pricina lui nu mă puteam concentra. Aveam senzația că-mi săpau groapa în creier. La fiecare lovitură de cazma, vidul din capul mereu sporea mai mult. Înainte de prânz a început să bată vântul mai tare și să fulguiască. Fulgii înghețați se loveau ușor de geam și se prăbușeau pe cercevea în dezordine. Erau fulgi mari, ce promiteau să se adune laolaltă. Nu va trece mult și pământul va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am început să înțeleg ce-a vrut să spună paznicul termocentralei: „Nu-i nevoie să o faci să sune, poți să o privești doar“. Poate avea dreptate. Am închis ochii și ascultam fulgii de nea izbindu-se de fereastră. La prânz, bătrânii au încetat lucrul și s-au dus să mănânce. Pe pământ nu mai rămăseseră decât cazmalele și târnăcopul. M-am așezat pe un scaun lângă fereastră și am privit liniștit groapa. Colonelul a bătut la ușă și a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
eu îți mulțumesc. Era îmbrăcată într-o rochie bleumarin de catifea, iar la gât avea două lănțișoare din argint. — După ce mi-ai telefonat, am trecut pe-acasă și m-am schimbat. Stau aproape și mi-a fost suficientă pauza de prânz. — Bravo ție! Au sosit câteva dintre aperitive și am mâncat tăcuți o vreme. Erau toate ușoare, gustoase și fine. Creveții proaspeți, iar stridiile miroseau încă a mare. — Ți-ai terminat treaba cu unicornii? întrebă fata în timp ce scotea cu furculița o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a ciocnit de un parapet și a murit. Cele două pasagere, o femeie de treizeci și doi de ani și o fetiță de patru au fost grav rănite. Nu știu la care întrunire comunală s-au servit la masa de prânz sandvișuri cu stridii expirate. Au murit două persoane. Ministrul de Externe își exprima nemulțumirea față de rata ridicată a dobânzilor practicate de băncile americane. La ședința bancherilor americani s-a ridicat problema dobânzii la creditele acordate țărilor din America Centrală și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rubrica «Observații»: / «Fecioară. Vica. Își roade unghiile de nesații.» / Os ivea dimineața, sidefat. / «Vica, mamă, te-ai sculat?» / Țipă o babă la geamul alăturat / («Obeză. Dă în cărți. Candele-n odaie. / Ciudate lampioane dintr-un Paris de Paie. / Ascultă la prânz, în cămășoi, / Cotele apelor Dunării, la postul doi»)”. (O dimineață în curte). Poemul este atât de „încăpător”, încât apare în el inclusiv un locatar japonez, „pripășit, cine știe cum, pe aici”. În universul liric dimovian, o toleranță neobișnuită e suverană. Împingând la
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
desenează auster într-un peisaj predominant cazon. Succesiunea episoadelor, dinamică, imprimă ritm relatării. Cronica furniza, de altfel, și primele, succinte „povestiri”, reiterate de scrisul istoriografic. După o luptă pe Siret aparent pierdută, Ștefan „zace” o dimineață „printre morți”, până spre prânz, când e recunoscut de un boier „venit călare”, cu numele de Purice. Momentul, consemnat de cronicar în felul său concis, supravegheat, a inspirat și versiuni orale, cu personaje mitizate mai târziu, ,,tradiția” rescrisă de Ion Neculce devenind faimoasă și sursa
CRONICA MOLDO-GERMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286525_a_287854]
-
din Iugoslavia și din România. Este laureat al festivalurilor de poezie din Vrbas, Craiova, Pancevo, Orșova-Drobeta-Turnu Severin ș.a. Debutează cu placheta Păsări neînșeuate (1981), ale cărei poezii sunt un amestec de prozaism deliberat și de imagini suprarealiste („Era vineri / La prânz s-a servit fasole / Atunci ai venit și tu / călare pe barză”), fără a fi ocolite unele reflexe metapoetice. Atmosfera este vag rustică, străbătută pe alocuri de sarcastice dezavuări ale orașului. Plachetele următoare adâncesc aceste tendințe, adăugându-le o anume
CIOBANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]