7,665 matches
-
va denumi schizofrenie, descriindu-i caracteristicile psihopatologice și formele sale clinice. Cercetările referitoare la schizofrenie sunt reluate și dezvoltate de E. Minkowski și L. Binswanger, în spiritul Școlii de psihiatrie a lui E. Bleuler, acest cadru clinic înlocuind vechea, „demență precoce” și impunându-se definitiv. Spre deosebire de E. Kraepelin și B. Bleuler, care clasifică bolile psihice după criterii clinico-psihiatrice, legate de evoluție și tipul de manifestare, K. Schneider face o clasificare după un model pe care-l numește psihopatologie clinică. În sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acte de violență. b) Mania cronică delirantă, care asociază la tabloul clinic al precedentei idei delirante, de regulă difuze, nesistematizate, dar, în unele cazuri, și un delir sistematizat tematic ce poate aminti de dezvoltările paranoice. Psihoza maniaco-depresivă PMD, împreună cu demența precoce (schizofrenia), a fost printre primele entități clinico-nosologice, izolate de E. Kraepelin în clasificarea bolilor psihice făcută de acesta. PMD este o psihoză endogenă, de tip bipolar, caracterizată printr-o alternanță succesivă de accese depresiv-melancoliforme și accese maniacale, întrerupte de faze
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Bleuler (1911), reunește afecțiuni psihiatrice grave ale vârstei tinere, care produc o modificare profundă, de durată și cu serioase consecințe pentru personalitatea bolnavului. Cunoscută de multă vreme, în secolul al XIX-lea a circulat în psihiatrie sub denumirea de demență precoce. Semnalată de Willis (1672), care o considera o stare de stupiditatea psihică, este recunoscută de Pinel (1809), Esquirol (1814) și Spurzheim (1818) care au denumit-o fie idiotism accidental sau dobândit, fie demență cronică. Se pare că cel care o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
demență precoce este Morel (1860), termen adoptat și de Kraepelin care o descrie la rândul său (1896). În aceeași perioadă, Kahlbaum descrie catatonia și Hecker hebefrenia, pe care le considerau afecțiuni independente. În secolul XX, E. Bleuler (1911) reunește demența precoce, catatonia și hebefrenia în același cadru nosologic al schizofreniilor, recunoscând prin aceasta o unicitate în polimorfismul lor psihopatologic. Chaslin va introduce conceptul de psihoză discordantă, iar Minkowski îi consacră o importantă monografie de ordin psihopatologic. Se consideră că grupul schizofreniilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
impresia delirantă de a fi iubit. Asocierea erotomaniei cu gelozia este o situație frecvent întâlnită la deliranții paranoici. Parafreniile Delimitare și caracteristici E. Kraepelin este cel care a împărțit deliranții cronici în două grupe nosologice distincte și anume: Grupa demenței precoce, sau a schizofreniei, caracterizată printr-un delir incoerent, nesistematizat tematic, cu evoluție cronică urmată de deteriorarea profundă a personalității în plan intelectual, afectiv și volitiv-comportamental. Grupa paranoiei, caracterizată prin existența unui delir net sistematizat din punct de vedere tematic, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintală profundă: imbecilitatea și idioția. Ulterior acestor două forme se mai adaugă o a treia, reprezentată prin debilitatea mintală și ulterior cea de encefalopatie infantilă. În secolul XX în cadrul stărilor deficitare se descriu următoarele: cazuri limită de pseudo-debilitate, sindroame psihiatrice precoce și infirmitatea motorie cerebrală. Noțiunea de arierație mintală va rămâne considerată ca o stare de deficiență mintală, dar cu limite imprecise, variind în raport de criteriile utilizate pentru a o delimita și defini. În sensul acesta sunt menționate următoarele criterii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
precum și aspectele de pseudo-debilitate prin regresiune, legate de stări nevrotice sau psihotice (Spitz, M. Klein). Debilitatea poate fi influențată negativ și de relațiile părinților cu această categorie de copii, precum și de relațiile acestuia cu mediul care poate produce un blocaj precoce al activităților congnitive. Stările de deficiență intelectuală trebuie definite și în raport cu contextul social, ținându-se seama de ansamblul factorilor de mediu: atitudini, relații și resurse familiale, habitudini și posibilități ale colectivității, legislație și echipamente sociale. Considerată, din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care are un caracter ireductibil. Este o tulburare intelectuală. Demență: deteriorare psihică globală caracterizată printr-o slăbire progresivă și generală a vieții psihice, dând bolnavului aspectul de stupiditate, cu caracter ireversibil, reducând persoana respectivă la o existență pur vegetativă. Demență precoce: denumirea veche sub care era desemnată schizofrenia, până la introducerea acestui termen de către E. Bleuler. Demonopatie: concept clinic ieșit din uz, desemnând impresia delirantă a unor bolnavi psihici de a fi posedați de demoni. Tulburare delirantă și de personalitate constând în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Emminghaus (1845-1904) Germania Descrie tulburările psihice la copii P. Janet (1859-1947) Franța L’automatisme psychologique (1889). Psihastenia (1903) S.S. Korsakov (1854-1900) Rusia Psihoza alcoolică cu neuropatie E. Kraepelin (1855-1926) Germania Tratat de psihiatrie. Clasificarea clinico-nosologică a bolilor psihice. Descrie demența precoce, PMD, paranoia, parafrenia J.H. Jackson (1835-1911) Anglia Ierarhizarea funcțiilor, a simptomelor clinice și organizarea sistemului nervos M. Prince (1854-1929) S.U.A. The Dissociation of Personality S. Freud (1856-1939) Austria Psihanaliza E. Bleuler (1857-1939) Elveția Dementia Praecox or the Group of Schizophrenias
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
asemenea reflecții a fost 16 GÂNDITORUL SINGURATIC caracteristică deja pentru ființa lui de copil mare și de adolescent.8 Ceea ce l-a deosebit și l-a despărțit de tinerii de aceeași vârstă pare să fi fost, așadar, o seriozitate morală precoce. O seriozitate care era în contrast cu un curs cu totul obișnuit al dezvoltării intelectuale. În copilărie, nu s-a distins prin abilități deosebite. În casa părintească apărea, dimpotrivă, drept mediocru în raport cu însușirile excepționale ale fraților și surorilor sale. Nu a lăsat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
efectuat ecocardiografic Doppler și prin ventriculografie radioizotopică și poate explica prezența fenomenelor de insuficiență cardiacă la persoane cu funcție sistolică normală. Existența unei disfuncții diastolice pare să fie cea mai specifică afectare miocardică în diabet, dar este și un semn precoce de ischemie sau expresia existenței disfuncției diastolice, independentă de afectarea coronariană(72). În această problemă se impun clarificări prin studiile viitoare. Fluxul sangvin miocardic. Disfuncția endotelială documentată atât în T1DM cât și în T2DM contribuie la alterarea adaptării fluxului coronarian
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
β blocantelor, susținută de dovedirea efectului lor de reducere a mortalității cardiovasculare postinfarct. Insuficiența cardiacă beneficiază de medicație complexă reprezentată de asocierea de IECA, β blocant și diuretice. Nu în ultimul rând, abordarea dislipidemiilor asociate HTA trebuie să se facă precoce și activ, prin folosirea statinelor, pentru controlul factorilor de risc adiționali, între care valorile crescute ale LDL și scăzute ale HDL, care în contextul alterărilor calitative ale particulelor lipoproteice circulante, determină, mai ales la diabetici, un profil lipidic cu atrogenicitate
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
ani. În contrast cu boala microvasculară din DZ, afectarea macrovasculară pare să preceadă momentul debutului DZ și a fost evidențiată în stadiile prediabetice, în care doar nivelurile glicemice postprandiale sunt crescute. Există numeroase studii care au demonstrat relevanța hiperglicemiei postprandiale pentru apariția precoce a aterosclerozei. Astfel, în studiul Honolulu Heart Study (49), s-a observat creșterea mortalității și a incidenței infarctului miocardic paralel cu creșterea nivelurilor glicemice înregistrate la o oră după încărcarea cu glucoză. Studiul Whitehall a demonstrat o asociere neliniară între
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
valorilor nediabetice. Aceste date sugerează că ateroscleroza nu este așadar o complicație tardivă a DZ, ci se dezvoltă în paralel cu anomaliile glicoreglării. Măsurarea ecografică a grosimii intimă-medie (IMT) la nivel carotidian reprezintă o metodă de evaluare directă a aterosclerozei precoce. Mai multe studii au arătat că T2DM se asociază cu o creștere a IMT, iar subiecții cu DZ nou descoperit sau chiar nediabetici, dar cu IGT au deja o creștere semnificativă a indicelui IMT, comparativ cu subiecții normoglicemici de control
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
semnificativ paralel cu creșterea valorilor glicemice după încărcarea cu glucoză, și mai puțin în relație cu creșterea HbA1c sau a glicemiei a jeun. Ca urmare, IGT dar nu și IFG se asociază cu un IMT crescut și deci cu apariția precoce a aterosclerozei. Excursiile hiperglicemice postprandiale par să inducă un exces de risc cardiovascular față de riscul estimat doar prin valoarea HbA1c. Alterarea glicoreglării manifestată prin hiperglicemia postprandială nu este un fenomen singular ci apare într-un context metabolic modificat, în care
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
diabetul cu ocazia infarctului, aceștia par să aibă același prognostic ca și cei anterior cunoscuți cu diabet zaharat. Mortalitatea la 6 luni postinfarct este mare ajungând până la 60 % la cei care au mai prezentat anterior încă un infarct. În timp ce mortalitatea precoce este dată mai ales de tulburările de ritm și de conducere, de insuficiența cardiacă și de șocul cardiogen, mortalitatea ulterioară tardivă, care se ridică până la 79 % la 5 ani, este dată cel mai adesea de recurența infarctului. Ischemia miocardică silențioasă
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
prezența tumorilor și în același timp evaluează afectarea întregului organism indusă de tumoră. Deosebit de importantă este dozarea markerilor tumorali clasici (VSH, alfafetoproteina, antigenul carcinoembrionar) și, mai ales moderni (anticorpi monoclonali, enzime, oncogene, interleuchine, factori de necroză tumorală) atât în stabilirea precoce a diagnosticului cât și în monitorizarea postterapeutică. examenul anatomopatologic este esențial pentru stabilirea diagnostiucului de tumoră și pentru stabilirea conduitei terapeutice. Recoltarea probelor de țesut tumoral se poate face prin diferite metode: citologia exfoliativă (indicată în leziunile cutanate, secreții mamelonare
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
multiviscerale trebuie asociate altor terapii (viză curativă), iar în stadiile tardive să rămână numai pentru ameliorarea supraviețuirii (paliativă). Datorită progreselor din anestezie și terapia intensivă s-a ajuns la ablații radicale, multiviscerale și limfadenectomiile corespunzătoare. În unele cazuri (în stadiile precoce de boală) datorită dezvoltării terapiilor adjuvante tehnicile chirurgicale au devenit conservatoare, nemutilante. Folosirea tehnicilor de electro-, cryoși laser chirurgie aduce o îmbunătățire a rezultatelor. Sunt tot mai indicate și utilizate asocieri terapeutice în cursul intervenției chirurgicale. Astfel, se practică radioterapia
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
demonstrează că între 59-94% dintre nodulii hepatici nou diagnosticați la pacienții cirotici prezintă histologie malignă [22, 23], iar până la 50% din leziunile ecogene, cu aspect ecografic de hemangiom la examinarea standard, se dovedesc a fi în final CHC [22]. DETECTAREA PRECOCE A CHC Având în vedere particularitățile clinice și evolutive ale CHC, precum și extinderea sa pe plan mondial, prevenția și diagnosticul precoce al CHC în stadii ce permit terapia curativă sunt foarte importante. Deja programul de vaccinare mondială anti-hepatită B a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92131_a_92626]
-
leziunile ecogene, cu aspect ecografic de hemangiom la examinarea standard, se dovedesc a fi în final CHC [22]. DETECTAREA PRECOCE A CHC Având în vedere particularitățile clinice și evolutive ale CHC, precum și extinderea sa pe plan mondial, prevenția și diagnosticul precoce al CHC în stadii ce permit terapia curativă sunt foarte importante. Deja programul de vaccinare mondială anti-hepatită B a dus la reducerea semnificativă a numărului îmbolnăvirilor. Examinarea ecografică are o sensibilitate acceptabilă pentru detectarea CHC curabil, fiind cu atât mai
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92131_a_92626]
-
monitorizarea efectelor locale ale terapiei de către Liver Cancer Study Group of Japan pentru monitorizarea terapiilor locale și loco-regionale în ghidurile publicate în 2009 [30]. În EASL-EORTC Clinical Practice Guidelines: Management of hepatocellular carcinoma rolul CEUS este considerat controversat în ceea ce privește diagnosticul precoce al CHC, dar nu există recomandări legate de aplicarea sa în monitorizarea post-terapeutică. CEUS este recomandată pre-terapeutic în completarea examinărilor CT și/sau RMN, în anumite situații sau când diagnosticul este incert [9]. În timpul procedurilor ablative CEUS facilitează poziționarea acului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92131_a_92626]
-
și centrele de dializă, fapt ce determină cheltuieli importante de asistență medicală. Riscul crescut de recurență (50%) a bolii în familia pacienților ridică probleme complexe de sfat genetic, screening familial, diagnostic presimptomatic și prenatal. în aceste condiții, profilaxia ADPKD, depistarea precoce a bolii și monitorizarea progresiei sale spre IRC sunt acțiuni medicale importante și necesare, care pot și trebuie să constituie obiectul unui program special. ADPKD nu este însă numai o problemă de sănătate publică, ci și un subiect științific actual
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
diferiți factori de creștere (GDNF, HGF, EGF, NGF, FGF). în această perioadă de recrutare și agregare a celulelor stem metanefretice acționează și genele PAX-2 și PAX-8, care produc un factor de transcripție important pentru reglarea altor gene implicate în stadiul precoce al tubulogenezei (proliferare rapidă și diferențierea epiteliului renal 8); mutația genei PAX-2 la șoareci inhibă agregarea și conversia epitelială (ulterioară) a mesenchimului. Condensarea sau compactarea celulelor stem metanefretice (a doua etapă a diferențierii blastemului metanefric) în bonete de țesut metanefretic
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
ADPKD; dintre aceștia, în fiecare an 1800 încep terapia de substituție renală, care costă (anual) circa jumătate de bilion de dolari. Deoarece acești pacienți moștenesc boala de la unul din părinți, se consideră că, teoretic, este un program eficace de depistare precoce și prevenire a evoluției spre IRC. Caracterele clinice ale ADPKD debutează de obicei în a treia a patra decadă de viață, dar chiștii pot fi depistați încă din copilărie, fiind mult timp asimptomatici. Boala evoluează frecvent spre insuficiență renală cronică
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
intracraniene, deoarece există cert o agregare familială particulară a celor două manifestări ale bolii; în aceste familii, anevrismele se pot regăsi la 10-15% din bolnavii cu ADPKD și, uneori, ruperea lor poate fi manifestarea majoră de debut sau o complicație precoce. De asemenea, se vor avea în atenție familiile în care manifestările renale sunt precoce sau există o fibroză hepatică congenitală. în aceste familii, riscul de recurență în fratrie a celor două fenomene este probabil ridicat (Zerres et al., 1994). 2
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]